89,637 matches
-
urmează ne vom opri asupra evoluției principalelor forme de adopție în concordanță cu schimbările sociale și politice ale secolului al XX-lea. 1.2 Evoluția formelor de adopție la nivel internațional în contextul social-politic al secolului al XX-lea Odată cu apariția reglementărilor în domeniu și creșterea numărului de solicitări pentru adopție, ca urmare a modificărilor demografice și a epidemiilor cauzate de primul război mondial, apar două elemente noi în această sferă: adopția închisă (closed adoption), respectiv practica potrivirii (a matching-ului) celor
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în România, Greenwell 58 preciza că, în medie, rata copiilor adoptați internațional numărau mai puțin de 1 copil per 100 de copii aflați in leagăne înainte de 1990. Adopția internațională a copiilor nu a fost o practică mediatizată, ceea ce a permis apariția unor suspiciuni de "vânzare de copii". Sub masca adopțiilor, Ceaușescu a permis copiilor evrei, germani și potrivit unora chiar și copiilor români să fie cumpărați din România, prețul plătit pentru ei fiind unul foarte mare59. Voicu Zdrenghea, fost ofițer în cadrul
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
studii și rezultate pot fi identificate în tabelul 2.10. Tabelul 2.10 Studii cu privire la adopția copiilor cu nevoi speciale Autori, an, unde s-a realizat studiul Obiectivul studiului Eșantion Metode utilizate Fitzgerald, 1985, UK Si-a propus să evalueze: apariția circumstanțelor care periclitează evoluția în procesul de adopție existența unor informații critice necunoscute de asistenții sociali sau familiile adoptive deficiențe în evaluarea capacității sau a gradului de pregătire a familiei sau a copilului pentru stabilitea unei relații de atașament studiu
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
Sacră ciclul său de articole dedicate relației între cremațiune și religia creștină, o parte dintre acestea au fost traduse și publicate în revista societății cremaționiste "Oganj" din Serbia. Alături de articolul lui Șerboianu, în aceeași revistă fuseseră publicate traduceri ale unor apariții din Flacăra Sacră semnate de colonelul C. Stănescu și Radu D. Rosetti 102. Ținând cont de informațiile care au apărut în Flacăra Sacră referitoare la mișcarea cremaționistă din Serbia și conexiunile acesteia cu cea din România, se poate astfel avansa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a fi incinerați și care aparțin de parohiile lor, așa cum s-a întâmplat zilele acestea, la decesul unei doamne ce a fost incinerată"108. Din acest unghi nu am constatat, cercetând statisticile incinerărilor de la Crematoriul Cenușa, o creștere semnificativă în urma apariției articolelor semnate de Șerboianu, fiind vorba, după cum am precizat, de o exagerare evidentă. Dimpotrivă, după cum se poate vedea mai încolo, numărul incinerărilor scade înspre anul 1940 cu aproape jumătate față de anul în care arhimandritul începea să publice ciclul său de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
arhimandritului care au legătură cu cremațiunea, sub acest titlu, care mi se pare cel mai potrivit pentru a denumi activitatea sa în domeniu. La nivel general, contribuția lui Șerboianu devenea fundamentală raportată la scopurile declarate urmărite de cremaționiștii români, prin apariția revistei Flacară Sacră. Astfel, programul publicat în primul număr al revistei, din decembrie 1934, reliefa traseul viitoarei lupte, în condițiile opoziției față de cremațiune, mai ales, din partea Bisericii Ortodoxe Române: "incinerarea să fie considerată egală ca utilitate și scop cu înhumarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
262 266 297 332 470 602 580 480 364 581 230 261 243 Deși retorica tradiționalistă ortodoxă scăzuse în cantitate în deceniul patru al secolului al XX-lea, ea se manifesta încă extrem de vehement la adresa cremațiunii. Acesta ar fi contextul apariției revistei Flacăra Sacră. Semnificația apariției acestei publicații a fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
602 580 480 364 581 230 261 243 Deși retorica tradiționalistă ortodoxă scăzuse în cantitate în deceniul patru al secolului al XX-lea, ea se manifesta încă extrem de vehement la adresa cremațiunii. Acesta ar fi contextul apariției revistei Flacăra Sacră. Semnificația apariției acestei publicații a fost multiplă. Pe de o parte, cremaționiștii români aveau de acum o tribună de unde să își exprime răspicat punctul de vedere și, pe de altă parte, să răspundă tuturor acuzelor și zvonurilor apărute legate de ideea cremațiunii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
acuzelor și zvonurilor apărute legate de ideea cremațiunii umane. Prin Flacăra Sacră, urmând un model occidental, se putea trece la o nouă etapă în dezvoltarea cremațiunii în România, realizată prin mijloace mult mai directe și eficace de propagandă. Prin urmare, apariția în paginile revistei a contribuțiilor arhimandritului Calinic I. Popp Șerboianu era una necesară, deoarece oferea un punct de sprijin provenind din interiorul retoricii ortodoxe, chiar dacă exponentul său era, la acel ceas, marginalizat complet, prin excluderea sa din rândurile clerului ortodox
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un act de mare curaj. Prima parte a studiului său apărut în numărul 1 al revistei Flacăra Sacră a fost semnată de către arhimandrit cu un pseudonim, pe care, după unele indicii, se pare ca l-a mai folosit în alte apariții ale sale din presa vremii: Piconșer. De altfel, în al doilea număr al Flăcării Sacre se preciza limpede că sub pseudonimul Piconșer era vorba despre Șerboianu, care era lăudat pentru "îndrăzneala" sa de a sparge "canoanele" Bisericii Ortodoxe Române, printr-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Arhimandritul considera astfel că începuturile cultului morților se legau de "gradul de cultură, de credință religioasă și de viețuire în societate", fiind active doar din momentul în care decesul era însoțit de vreun ceremonial 147. Stabilea de asemenea și o apariție și succesiune cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cronologică a diverselor maniere de a dispune asupra cadavrului, considerând că expunerea în aer liber și aruncatul în apă a cadavrelor au fost primele urmate de incinerare și, în final, de înhumare. În opinia sa înhumarea a fost condiționată de apariția uneltelor și a fost ulterioară incinerării. Din punct de vedere arheologic, astăzi se cunoaște că o asemenea afirmație este complet greșită, în Paleolitic practicându-se înhumarea, iar incinerarea apărând doar sporadic în perioadele ulterioare și extinzându-se puternic în fazele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în termeni foarte critici, și într-un articol publicat în 1933 tot în Glasul Monahilor de către Ioan (Irineu) Mihălcescu, la aceea oră decan al Facultății de Teologie Ortodoxă din București 210. Semnificativ este faptul că această poziție se înregistra înainte apariția revistei Flacăra Sacră. Mihălcescu, ceva mai târziu viitor Mitropolit al Moldovei, intervenea în tematică pornind de la constatarea creșterii necrologurilor anunțând incinerarea din ziarul Universul. Din capul locului se preciza astfel că acțiunile cremaționistilor erau în creștere la fel ca și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe oameni?" Primul Ministru s-a executat îndată: a luat un cioban de pe proprietățile împărătești; l-a poftit să-și lase plete și barbă, apoi l-a dus într-o peșteră din muntele, unde trebuia să joace rolul de proroc (apariția unui profet, a unui sfânt oarecare, este socotită în India, ca un fel de binecuvântare cerească, atât pentru dinastie, cât și pentru țară și popor). Să ții mâna dreaptă în sus, în chip de binecuvântare i-a spus Premierul. Și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mai fi sclavi și liberi, stăpâni și sluji, bogați și săraci, fericiți și nenorociți. Potrivit acestei credințe care da un nou impuls de viață și sporea energia creatoare, omul înainta cu pași repezi spre civilizație. Evenimentul istoric, mai ales al apariției pe pământ a Omului Dumnezeu Isus, schimbă pe de-a-ntregul cugetarea omenească și deschise sufletelor un orizont nemărginit de milă și bunătate; de caritate și credință; de dragoste și speranță. Ca să dea pildă de înălțimea morală la care trebuie să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mult simpla respingere a diferențelor individuale, ea trimite la natura profundă a experienței și a condiției umane și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în epoca lui Galilei un rol decisiv în apariția științei moderne, adică a științei matematice a naturii. Lumea ni se dezvăluie de fapt prin apariții sensibile, variabile și contingente care nu formează încă decât un flux heraclitean acel fluviu în care nimeni nu se scaldă de două ori în
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
umane și nu poate fi înțeleasă decât pornind de la ea. În această calitate ea a jucat în epoca lui Galilei un rol decisiv în apariția științei moderne, adică a științei matematice a naturii. Lumea ni se dezvăluie de fapt prin apariții sensibile, variabile și contingente care nu formează încă decât un flux heraclitean acel fluviu în care nimeni nu se scaldă de două ori în care nimic nu subzistă, nici un punct de sprijin fix pentru o cunoaștere solidă. Or, potrivit acelei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
nu este, tocmai, lumea științei cu idealitățile sale abstracte, este cea a vieții o lume la care nu există acces decât în interiorul unei sensibilități ca a noastră și care nu ni se dezvăluie niciodată decât prin intermediul jocului fără sfârșit al aparițiilor sale subiective, care se schimbă și se reînnoiesc în mod constant. Iluzia lui Galilei, ca și a tuturor celor care, succedându-i, au considerat știința ca fiind o cunoaștere absolută, rezidă tocmai în faptul de a fi luat lumea matematică
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ea nu este ceea ce este decât grație unei activități complexe a percepției care instituie, dincolo de succesiunea datelor sensibile pe care le avem despre aceasta, acel cub sau acea casă drept un pol identic ideal la care se referă toate aceste apariții subiective. Fiecare percepție a unei fețe a cubului sau a unei fațade a casei face trimitere la percepțiile potențiale ale celorlalte fețe încă nepercepute potrivit unui joc de reporturi nedefinite. Așa stau lucrurile pentru orice obiect în general, pentru orice
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
numim iluzie a cunoașterii teoretice iluzie care își capătă forma extremă în cultura modernă odată cu înlocuirea conținutului referențial al oricărui discurs și a modului propriu după care un astfel de conținut se afirmă și se avansează prin el însuși în apariția ființei cu acest discurs însuși, mai precis cu un text și cu modul său de determinare obiectiv. Cogito-ul apare de fapt într-un text, acela al primelor două Meditații, și ar putea fi considerat ca fiind o parte a acestui
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
care se întemeiază la rândul său știința, orice cunoaștere în general. Aceste două puteri se deosebesc în mod funciar în faptul că cea de-a doua se epuizează în raportarea la obiect și în ceea ce o fondează în ultimă instanță: apariția unei prime îndepărtări, punerea la distanță a unui orizont, o ek-stază. Fenomenalitatea care instituie această putere este cea a exteriorității transcendentale în care se înrădăcinează orice formă de exterioritate și de obiectivitate, mai cu seamă obiectivitatea lumii și a științei
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
arta, etica, religia. Prezența acestor forme "superioare" în fiecare civilizație cunoscută nu este un simplu fapt empiric în legătură cu care ar trebui să ne limităm la a-i constata existența. Arta, etica, religia se înrădăcinează mai curând în esența vieții, rațiunea apariției lor devenindu-i inteligibilă celui care știe să citească în această esență. La fel, barbaria, adică regresul modurilor de împlinire a vieții, punctul terminus al creșterii, nu este un eveniment incomprehensibil și funest care vine să lovească din exterior o
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
esențiale, deoarece aceasta aparține prin natură lumii vieții în care trăiesc oamenii, deoarece orice om în calitate de locuitor al acestei lumi este potențial un artist, cineva, în orice caz, a cărui sensibilitate funcționează drept condiția transcendentală a acestei lumi și a apariției sale. Ne punem acum problema de a înțelege ce înseamnă scoaterea din joc a sensibilității de către știință, excluderea sa din lumea a cărei posibilitate fondatoare o constituie totuși. Stricto sensu, această excludere este imposibilă, de vreme ce, așa cum tocmai am amintit, sensibilitatea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
înnoadă cu ea, într-un punct mai îndepărtat sau opus al pânzei, o anumită relație mai subtilă. La fel stau lucrurile în cazul oricărei forme, al oricărui volum: orice element a ceea ce numim din acest motiv o compoziție este necesar apariției acesteia, "aparținându-i" astfel în acest sens foarte precis. Această compoziție este o compoziție estetică: relațiile din care este alcătuită, elementele între care se instituie aceste relații sunt ele însele de natură estetică, se situează în interiorul acestei dimensiuni de irealitate
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sa, deoarece, ca reprezentare a vieții, ea nu o poate de fapt înfățișa decât ca absentă, ca acel ens imaginarium în care ea se proiectează, care i se potrivește, care apare ca viață dar care nu este niciodată, în această apariție sub care ni se oferă și în conținutul manifest al acestei apariții, apariția proprie a vieții înseși, adică autorevelarea sa în sfera de interioritate radicală a subiectivității absolute. Irealitatea artei este așadar de principiu, ea este legată de faptul că
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]