6,106 matches
-
să conducă iscoadele până la recif, deși în orele care se scurseră până la întoarcerea ei statu într-o asemenea tensiune, încât în momentul când Vetéa Pitó se așeza lângă el sări în sus, de parcă l-ar fi ars cu un tăciune aprins. Liniștește-te!... îi șopti prietenul lui. Totul o să fie bine. Nu ți-e frică? se miră. O s-avem timp destul să ne fie frică, răspunse el ironic. Deocamdată suntem în siguranță, la bordul celei mai rapide nave care există... Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
m-a prins o aversă pe la gurile râului Yari. Am crezut că o să mă târască o viitură, dar nu s-a mai repetat nici ieri, nici azi. Cred că ploile or să mai întârzie. Pregăti o cafea pe vatra veșnic aprinsă. Încă nu sunt pregătit pentru ploaie, spuse el. — Am adus ce mi-ai cerut și încă ceva în plus. Mi s-au plătit bine fluturii negri cu triunghi roșu. Am investit totul în mâncare. Presupun că am făcut bine? — Firește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
umezeală vâscoasă venind dinspre mare acoperea vehiculele parcate lângă trotuare și umezeala nopții strecurându-i-se sub cămașa subțire. Privi giganticele edificii cu apartamente în care oamenii se îngrămădeau ca niște termite. Pe strada lungă se zărea doar o fereastră aprinsă și se întrebă cine o fi locuind acolo și de ce nu dormea. „Poate că suferă de insomnie cronică. Sau este bolnav. Sau are atâtea griji, că nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
care ieșea de-acum din umbră din pricina unei lumini lăptoase și triste ce prindea să se profileze în spatele lui, dincolo de munții înalți. Coborî spre port, simțind că activitatea revenea la Santa Cruz. Începură să circule primele autobuze, cu luminile încă aprinse, și oameni somnoroși își făcură apariția la colț de stradă - cu capul plecat și aduși de spate - tremurând de frig, prost dispuși că au trebuit să părăsească patul. Își amintea acea senzație de amărăciune și neputință, de frig, somn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
le împart cu tine. Ai gustat vreodată pîine proaspătă de la foc și apă de la izvorul care răsare printre rădăcinile astrale, aromate, strălucind de lumină, ale arborelui cosmic, întotdeauna înviorat și însuflețit? Ai simțit energia care aleargă ca un meteorit, ca aprinsa trecere a cometei?... Sau simpla însetare și apoi găsirea apei în arșița verii? Eu aș vrea să împart acestea cu tine... ca apropierea de a fi mai mult... dacă ai fi în starea de a le vedea, de a le
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
Dana, din ce în ce mai prinsă în acest joc incomod, îl asigura pe Ionel că preferințele sale au rămas aceleași dintotdeauna, că Gelu era doar materialul didactic pe care exersa. Toată lumea înșela pe toată lumea, sau, mă rog, aproape pe toată lumea. Dar cel mai aprins era Gelu. Acesta suporta foarte greu jocul dublu și era convins că este necesară o clarificare, mai ales cu soția sa. Înțelege, nu mai este loc pentru o revenire... Cum vrei tu. Eu m-am resemnat că te-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că nici nu i-a plăcut cultura. Seara, Mirela citea cîte o carte și adormea tîrziu de tot, pe cînd el, Marcel, sforăia zgomotos. Acum dorm în camere diferite și lumina din camera jumătății sale stă deseori, pînă hăt, tîrziu, aprinsă. Pe undeva Marcel simțea că este inferior nevestei și încerca să se cocoațe mai sus, prin șmecherii ușoare. Era sigur că la condus mașina este un as și dorea să se grozăvească. Marcel, n-are rost, este și copilul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fac nici un duș. Sînt prea obosit. Dar... te reconfortează. Hai să mănînc ceva. N-am mîncat nici la prînz. Lena nu zice nimic. Servește masa, șampania, apoi vinul și la urmă tortul. Corbu, rîgîind puțin involuntar, o dezbracă. Lasă lumina aprinsă, te rog... Lena îi numără coastele, ciocurile de la genunchi și umeri și, de nevoie, acceptă s-o atingă cu un picior între sîni. Doamne, mi se pare? Picioarele miroseau îngrozitor și ciorapii erau un alt punct generator de miasme insuportabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu i-am mai scris. Sună. — Cine-i? — Lumina. — Un moment. Mă Întorc În cameră să sting veioza. S-a Întunecat brusc, deși e ora zece dimineața. Deschid. — Vai, cum m-ai speriat, doamna Oprișan. — Te-am prins, aveai lumina aprinsă, așa-i? — Nu, numai veioza, tocmai scriam ceva și... — Eh, lasă, lasă, ce te-ai fîstîcit așa, că n-am să te torn io, că nici dumneata, dacă te rugai de ceva nu m-ai refuzat. — Știu, dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se ridică din fotoliu ușor, pe fața destinsă apare un zîmbet șmecheresc de puști care pune la cale o șotie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gîndesc nici o replică nu-mi vine În ajutor Încerc să mă salvez cu o Întrebare banală) — Și ce făceau toți oamenii aceia? — Unii Își făcea cruce. Ierea și femei bătrîne cu basmale negre ca la mort; Îngropa În moloz lumînări aprinse și făcea mătănii, fel de fel de lume bătea cu palmele și cu genunchii grămada aia de praf cît mai rămase din Sfîntă biserică. Nici nu vorbea unii cu alții. Ședea așa Îngrămădiți acolo, strînși laolaltă dă ziceai că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de magneți puternici Într-un crater voluptuos, Într-o scufundare fără sfîrșit, Într-un tunel al timpului și a Împrumutat chipuri din alte ere developînd ciclurile amoebei și ale peștelui, ale șacalului și leului - august soare de foc, coarnă roșie aprinsă, el se naște azi sub acest semn maxim - Maximilian, nume de Împărat care-și refuza diminutivul. O femeie tînără, o trestie tremurătoare Îl Învăluie În neliniștile ei, Își desface părul, Îi Întinde pe apă ca pe un năvod: vino rață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zvelte, groase, flasce, infirme. SÎni rotunzi, alungiți, impertinenți, triști, umili. Sfîrcuri palide plictisite, Întărîtate, negre, roșii ca moțul curcanului cafenii, ca lobul unei urechi de copil malaez. Păr blond, păr negru, arămiu În unghiul interior al coapselor. Membre bărbătești agresive, aprinse, blazate, modeste, nici cît un deget de mănușă, senzaționale, ofensive, Înfricoșătoare ca o vînă de bou. Trupuri toropite sub soarele arzător Într-o moarte aparentă trădîndu-și În exterior rîvna neobosită a glandelor. Poate că se mai află În rai, legănați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-un dreptunghi lung, când o altă ușă se deschise în față. Prin ea am văzut rafturi cu cărți, parterul librăriei noaptea, nemișcat și tăcut, cu becurile acelea galben-portocalii „de avarie“ aprinse. În fața mea, silueta lui Scout deveni adevărata Scout când ea trecu pragul ușii și intră în librărie. Am urmat-o. Încărcați cu genți și cu o pisică roșcovană, am stat acolo - doi excursioniști care nu-și găseau locul acolo - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pe când mă îmbrăcam, îmi făceam griji că lumina va fi stinsă și că labirintul de cărți și coridoarele vor fi imposibil de străbătut, toate numai colțuri, întuneric și tăcere, ca un uriaș creier pustiu. După cum s-a dovedit, lumina rămânea aprinsă toată noaptea, dar asta nu ușura cu nimic lucrurile. După câteva minute de mers și câteva cotituri ghicite, am început să mă îngrijorez că nu voi găsi calea de ieșire sau calea de întoarcere. M-am răsucit pe călcâie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
În dormitorul Primului Eric Sanderson. Mușchii mi se destinseră. Am încercat să prind visul, să-l cercetez puțin, dar dispăruse deja, se evaporase și căzuse pradă uitării ca atât de multe altele. Cât era ceasul? Lumina pe care o lăsasem aprinsă avea exact aceeași nuanță de galben ca înainte și ar fi putut fi oricât timp, secunde sau ore întregi după ce în sfârșit mă urcasem în pat. Zilele și nopțile nu aveau nici o însemnătate aici, era înlocuite de comutatoare și de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
repede prin salon și urcă apoi, ceva mai Încet, scările, pînă ajunse din nou În fața ușii deschise de la camera lui Johns. Johns nu era acolo; de altfel, ceasul de pe biroul lui arăta că trecuseră doar douăsprezece minute. În lumina lămpii aprinse, Digby zări gazetele. Avea sentimentul că explorase o țară ciudată, pentru ca revenit acasă, să-și dea seama că totul nu fusese decît un vis - nu fusese Întoarsă nici o filă din calendar În tot timpul peregrinărilor sale. 3 Nu-i era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Omulețul se Îndreptă brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ce avea să asigure prosperitatea afacerii. Locul Schimbării - considera el - trebuia să fie noul spațiu de aventură al anilor 80. Acumulaseră cu toții o experiență prețioasă În tehnicile și terapiile născute din psihologia umanistă (Gestalt, rebirth, do in, mersul pe cărbuni aprinși, analiza tranzacțională, meditația zen, PNL...) De ce să nu valorifice aceste competențe elaborând un program de stagii rezidențiale pentru Întreprinderi? După o dezbatere furtunoasă, proiectul fu adoptat. Atunci s-a construit piramida, plus vreo cincizeci de bungalouri cu confort limitat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că ne aflăm într-o altă lume. Totul era învăluit într-o pulbere de lumină argintie. Lucrurile, care la lumina zilei îmi erau atât de cunoscute, aveau acum o înfățișare nouă. Privind cerul, am remarcat cât de frumos sclipeau steluțele aprinse, asemeni unui policandru imens, menit să dea farmec întregii naturi. Era fascinant! Nu știu cât timp am întarziat pe dig, cu părinții, dar știu că emoția trăită atunci m-a marcat destul de puternic. Îmi doresc să mai trăiesc asemenea momente, căci ele
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
regnul omenesc. Uneori, clipea jucăuș și se stingea, lăsând semaforul complet orb și coloana plutind În incertitudine, reaprinzându-se imediat ce automobilele se puneau În mișcare. Ca un făcut, când intersecția era blocată de mașinile care veneau din direcțiile celelalte, verdele rămânea aprins o veșnicie, dar de Îndată ce drumul se elibera, Roșu Împărat se și cocoța pe tron. Atunci, băiatul cu șapca albastră a apărut de niciunde, alunecând printre mașini cu obișnuința unui om aflat pe Întuneric În propria casă, care nu are nevoie
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cezariană. A doua zi, puii sunt adoptați de KFC. Două zile și jumătate curge șuvoiul de meduze artificiale, strângându-se În golful din Long Beach, unde râul se varsă În Pacific. În tot acest răstimp, În Congres se poartă discuții aprinse dacă reziduurile ar trebui sau nu distruse. Activiștii multiculturali susțin că ele reprezintă o parte importantă a trecutului și un semn al modului de viață american, iar faptul că toate componentele gelatinoase, indiferent de compoziție, fosta utilitate și consistență, se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a constata prezența sticluței cu apă sau dacă palmele erau curate. Lista conținea însemnări lapidare: „Tanasă are unghii și nu are apă”. Cînd suna clopoțelul, curtea școlii era invadată de mulțimea copiilor mînați de foame către case. Se auzeau discuții aprinse. - Da’ ce, temele noastre crezi că-s ușoare ca ale voastre? întreba o fătucă cu ghiozdan pe băiețelul cu care ieșea. La noi e greu de tot. Cîntărind totuși cu obiectivitate faptele, după o pauză, școlărița fu mai concesivă. - Ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care, ca într-un regat al deliciului, mă retrag din fața a tot ce mă poate stingheri. Citind ori visînd, mă încălzesc sub oghealul umplut cu lînă. Planurile de grandoare cărora odinioară le jertfisem atîta timp erau acum înlocuite cu dialoguri aprinse, susținute mai ales cu Fărocoastă. Aceste dialoguri nu le port cu Costică cel adevărat, ci cu un alter-ego al acestuia, creat pentru uzul polemicilor mele. În final, acest ins inexistent se recunoaște învins. Personajul cu care discutam eu are însă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în lumea fotografiei. # Anna îi disprețuiește în primul rând pe oamenii care au casă, mașină, familie și în al doilea rând pe toți ceilalți oameni. Se află mereu pe punctul de a exploda de furie. O baltă de un roșu aprins. Balta e plină ochi de o muțenie care‑i vorbește Annei neîncetat. De felul ei, Anna nu seamănă deloc cu fetele care‑și fac permanent sau poartă părul strâns în coadă de cal și care, ascultând vreun șlagăr într‑un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]