6,861 matches
-
la Târgu Mureș (1964-1974), redactor la „Vatra” (1974-1978), profesor la Academia de Artă Teatrală din Târgu Mureș (din 1978), consilier-șef al Inspectoratului pentru Cultură al județului Mureș (1990-1992), secretar de stat în Ministerul Culturii (1995), redactor la revista „Școala ardeleană” (1992-1993). Colaborează la „Steaua”, unde a debutat (1967), „Tribuna”, „Steaua roșie” (Târgu Mureș), „Familia”, „Orizont”, „Cuvântul liber” (Târgu Mureș), „Ateneu”, „România literară”, „Cronica”. Principala sa lucrare de istorie literară, Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet (1977
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
, Ion (pseudonim al lui Alexandru I. Hodoș; 30.XII.1863, Roșia Montană, j. Alba - 30.III.1929, București), prozator, gazetar și traducător. Este fiul Anei Balint, fiica protopopului și prefectului revoluționar Simion Balint, și al academicianului și omului politic ardelean Iosif Hodoș. Enea Hodoș și Nerva Hodoș sunt frații săi. Face primii ani de școală în satul natal și își continuă studiile la Baia de Criș. Al. Papiu-Ilarian, unchiul său, îl aduce apoi la Pensionul „Schewitz” din București, unde urmează
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
Convorbiri literare”, unde și-a semnat versurile cu pseudonimul I.A. Castor. La sfârșitul anului 1888 înființase împreună cu Ulpiu și Nerva Hodoș, frații săi, dar și cu alții, revista „Fântâna Blanduziei”, ca un omagiu adus lui Mihai Eminescu. Prezența tânărului ardelean în viața publicistică a capitalei devine mai intensă din 1894, când câștigă, prin votul cititorilor, concursul pentru postul de secretar de redacție la revista „Vieața” și este din ce în ce mai solicitat în calitate de secretar de redacție la „Vieața nouă”, iar în 1899-1900 - ca
GORUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287319_a_288648]
-
eprubetă, APF, 1990, 3-4; Lucian Raicu, Violența răului la Paul Goma, „22”, 1990, 32; Ion Nedelcu, Martor vs. martir, R, 1990, 11; Ovidiu Pecican, Seguritate și gomplot, ST, 1990, 11-12; Traian Ștef, Grațiile, țigara și salata, F, 1990, 12; Florin Ardelean, Timpul mărturisirii, F, 1990, 12; I. Negoițescu, În cunoștință de cauză, Cluj-Napoca, 1990, 13-19; Marta Petreu, Paul Goma între depoziție și fantasmare, RL, 1991, 3; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Valeriu Cristea, Marele cutremur al românilor
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Cluj-Napoca, 1990, 13-19; Marta Petreu, Paul Goma între depoziție și fantasmare, RL, 1991, 3; Gabriel Dimisianu, Cărți despre gulagul românesc, CC, 1991, 1; Valeriu Cristea, Marele cutremur al românilor, CC, 1991, 1; Eugen Simion, Proza autobiografică, RL, 1991, 9; Florin Ardelean, Jocul cu briliante. „Din calidor” de Paul Goma, F, 1991, 3; Nicolae Oprea, Cărțile memoriei, VR, 1991, 3; Ioan Holban, Patimile după Basarabia, CRC, 1991, 11; Fevronia Novac, Literatura ca document, RL, 1991, 23; Florin Ardelean, Antropogonia-recurs, F, 1991, 6
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
RL, 1991, 9; Florin Ardelean, Jocul cu briliante. „Din calidor” de Paul Goma, F, 1991, 3; Nicolae Oprea, Cărțile memoriei, VR, 1991, 3; Ioan Holban, Patimile după Basarabia, CRC, 1991, 11; Fevronia Novac, Literatura ca document, RL, 1991, 23; Florin Ardelean, Antropogonia-recurs, F, 1991, 6; Eugen Simion, Romanul autobiografic, CC, 1991, 6-7; Marian Victor Buciu, Un chiriaș al istoriei, R, 1991, 7-8; Maria Cornelia Ocas, Literatură și libertate, APF, 1991, 9; Nicolae Baltă, „Omul politic” și eul profund, VR, 1991, 10
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
partid Jerca. Romanului i s-a reproșat finalul, neplauzibil, construit după o formulă „șablonardă” (Ov. S. Crohmălniceanu), cu tentă politizat „polițistă”. Romanul Noaptea așteptărilor (1966) vădește ambiția de a trasa o amplă frescă socială. Având în centrul său o familie ardeleană ai cărei membri, de vârste și condiții diferite, asigură plauzibil joncțiunea dintre diferitele medii detaliat prezentate (săteni, târgoveți nevoiași sau înstăriți, industriași și comercianți, militari, profesori ș.a.), narațiunea cuprinde evenimente situate între vara anului 1940 și august 1944. Locul acțiunii
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
a.m.d. În prim-plan se află calvarul cedării Ardealului, tumultul politic al epocii, pătimirile din anii războiului. Romanul vădește meșteșug narativ și este interesant prin bogatul material istoric și uman evocat cu autenticitate. Caleidoscopul vieții cotidiene a micilor așezări ardelene de altădată amintește uneori de Slavici. În Aventuri în Deltă... (1976), volum de povestiri cu continuitate tematică, agreabilul tablou al unui tărâm cvasiexotic, investigat într-o dispoziție de vacanță - răstimp lipsit de griji și constrângeri, mobilat cu mici aventuri mereu
CRISAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286496_a_287825]
-
revistă apar rubricile „Note și notițe”, „Sub cortină”, „Politică externă”, „Pagini vechi”, „Din concretul săptămânii”, „Însemnări și impresii”, „Studii provinciale”, „Medalion”, „Cronica literară” (susținută de Ion Vinea), „Cronica plastică” (semnată de B. Brănișteanu). Se disting articolele lui Emil Isac (Cloșca ardeleană, 65/1916, medalioanele C. A. Rosetti, Emil Faguet, 70/1916), recenziile lui Ion Vinea la volume de poezii ale lui Ion Pillat și Adrian Maniu. Alți colaboratori: G. Bogdan-Duică, Dragoș Protopopescu. I.H.
CRONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286533_a_287862]
-
maniera rămâne aceeași ca în „rapsodiile” mai vechi. Ceea ce impresionează, în prima linie, la d. Cotruș, e intemperanța verbală; lipsită adesea de rimă, de ritm, de egalitate silabică, proză uneori transformată în versuri numai printr-o ficțiune tipografică, poezia scriitorului ardelean se revarsă acum tumultoasă în cataracte nereclamate de un accent sufletesc, acum în leneșe pânze de ape, inegală, silnică și neobișnuit de verbală. E. LOVINESCU SCRIERI: Poezii, Orăștie, 1911; Sărbătoarea morții (1914-1915), Arad, 1915; Neguri albe, Alba Iulia, 1920; România
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
poetică și viguroasă expresie artistică, care îi conferă o incontestabilă originalitate. Într-o mare parte a publicisticii sale, C. se ocupă de folclor - depozitul spiritualității poporului (prin popor înțelegând țărănimea). Fără să ajungă la mitizarea viziunii, precum mai târziu alt ardelean, Lucian Blaga, a încercat să-i definească specificul pornind de la mit, cea mai veche și cea mai înaltă formă a artei populare. Vizibilă este, în orientarea lui C., influența profesorului Gr. Silași și a mitologiștilor germani (J. Grimm, W. Schwartz
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
fixează liniile mari de evoluție ale baladei și se numără printre cei care au subliniat însemnătatea valorii estetice a producțiilor populare (Bocetul). A fost preocupat de receptarea și circulația folclorului. De pe o poziție raționalistă și iluministă ce venea de la Școala Ardeleană, a combătut superstițiile, practicile medicale empirice și primejdioase ( Leacuri băbești, Legarea boalelor, Oase de balaur, Postul și nutrirea neîndestulătoare). C. traducătorul s-a oprit la marile epopei ale popoarelor vechi (Odiseea lui Homer, Eneida lui Vergiliu, Sakuntala lui Kalidasa, dar
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
inventează suferințele, ci, cu adevărat, are suficiente motive să se simtă nefericită. La un moment dat, C. abandonează proza de introspecție în favoarea construcțiilor epice în care primează observația socială sau evocarea istorică. Astfel, în Figuranții, în buna tradiție a scrierilor ardelene, autoarea urmărește destinul unor personaje de-a lungul mai multor generații, de la foștii memorandiști la urmașii lor, care au pregătit și au trăit un vis unic: Marea Unire. Odată cu Vacanța, C. revine la actualitate, punctând cu ironie existența unei societăți
CRISTESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
situate pe Borcea și implicit în Fetești sunt: fenomenul de transhumanță, încheiat cu stabilirea definitivă în aceste locuri a mocanilor împreună cu familiile lor; valorificarea resurselor ecologice ale Bălții Ialomiței atât de cei care locuiau aici, dar mai ales de ciobanii ardeleni împroprietăririle din 1864, 1883, 1892 etc.; extinderea arăturilor în Bărăgan datorită desființării monopolului turcesc asupra comerțului exterior al Țării Românești. În ceea ce privește fenomenul de transhumanță, Feteștiul se găsește pe unul dintre drumurile mocanilor, în apropierea vadului de trecere peste Dunăre de la
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
înseamnă și „turcoaică” (Iordan, I., Op. cit.). Preotul pensionar Vasile A. Dumitru afirmă că denumirea satului provine de la regionalismul „dudești” cu sensul de bălării (dudău = cucută). După tradiția locului, cei dintâi locuitori ce „au bătut parul” localității Dudești au fost mocanii ardeleni care au așezat târlele de oi în poienile din acele „dudeții” (Dubău, D., Op. cit.). Precizăm că cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul orașului au fost descoperite în zona extravilană, acolo unde între timp s-au format câteva văi
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
original peisajul și emblemele pământului natal, transmite în tonuri subtil nuanțate vibrația unui suflet mereu fascinat de icoanele copilăriei, mereu înfiorat de înțelesurile unui destin al comunității și de rezonanțele călătoriilor în lumea culturii. Ion Horea continuă nu pe mesianicii ardeleni (Goga - Cotruș) [...], ci lirismul elegiac al lui Iosif. El se desparte astfel de alți poeți veniți din lumea țărănească (Al. Andrițoiu, Ion Brad, Ion Gheorghe, Ioan Alexandru), se desparte și de poeții de la „Steaua”, orientați după 1956 spre o poezie
HOREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287447_a_288776]
-
ocoluri „misterului” pe care numai „colonia penitenciară Barbagia” ar putea să-l dezlege: a fost Axinte doar un „țăran original” sau „reîncarnarea spiritului lui Avram Iancu”? Artificiu greoi și neinspirat, intenționând să sugereze că spiritul pașoptist, imanent în conștiința românilor ardeleni, poate renaște în orice perioadă marcată de vicisitudini istorice. Reconstituire istorică, cu apel generos la documente, drama Avram Iancu (1995) are și o componentă lirică, dar lipsa de adâncime psihologică și un anume sentimentalism afectează grandoarea reală a câtorva scene
IANCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287481_a_288810]
-
și mesianismul (1998) analizează într-un limbaj didactic izvoarele concepției mesianice, apoi mesianismul ca trăsătură a romantismului, poezia mesianică în literatura universală, manifestări ale acesteia până la O. Goga. Cartea este însoțită de o bogată iconografie privind în special relațiile poetului ardelean cu Banatul. În Domnul Eminescu sosește iarna (2000), utilizând în destule locuri un limbaj excesiv de encomiastic, D. P., care își propune nu numai „contribuții documentare”, ci și „puncte de vedere originale”, în cele din urmă încearcă doar să aducă la
DANCIU PETNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
mai tare (1934), Stâlpii satului (1935), Să nu spui la nimeni - se poate spune că aproape nu a existat formație teatrală sătească în Transilvania care să nu i le joace. Ele au deschis și menținut gustul pentru teatru în satele ardelene, împreună cu acel optimism rural vecin cu nădejdea și speranța de mai bine. D. nu a fost un scriitor-cărturar, ci un harnic lucrător la temelia culturală pe care, mai târziu, s-a putut așeza marea literatură. SCRIERI: Din popor, Sibiu, 1920
DASCALUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286696_a_288025]
-
, revistă apărută la Cluj, lunar, între februarie și septembrie-octombrie 1930. Redactor responsabil: I. Munteanu; de la numărul 4-5, director: Victor Papilian. În loc de articol-program, un Bilanț ardelean al lui Ion Chinezu încearcă definirea specificului cultural al provinciei, prin enumerarea principalilor ei reprezentanți, de la Ion Budai-Deleanu la Lucian Blaga. Concluzia: „Bilanțul Ardealului nu ni se pare deficitar. Blaga este crainicul generației ce se ridică și pe care o
DARUL VREMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286691_a_288020]
-
Anul 1940, Paris, 1981; ed. pref. Vintilă Horia, București, 1997; La lotta con l’angelo, Roma, 1992; Noapte și iar noapte, Târgu Mureș, 1995; Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997; Cartea anilor, București, 2000. Repere bibliografice: Septimiu Bucur, Literatură ardeleană postbelică, VL, 1935, 166; Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni, București, 1940, 101; Mircea Brătucu, Nicu Caranica, „Poeme și imnuri”, VR, 1940, 7; O. Șuluțiu, [„Poeme și imnuri”], G, 1940, 10; Pompiliu Constantinescu, „Poeme și imnuri”, VRA, 1941, 616; Aurel Marin
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
1997; La lotta con l’angelo, Roma, 1992; Noapte și iar noapte, Târgu Mureș, 1995; Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997; Cartea anilor, București, 2000. Repere bibliografice: Septimiu Bucur, Literatură ardeleană postbelică, VL, 1935, 166; Emil Giurgiuca, Poeți tineri ardeleni, București, 1940, 101; Mircea Brătucu, Nicu Caranica, „Poeme și imnuri”, VR, 1940, 7; O. Șuluțiu, [„Poeme și imnuri”], G, 1940, 10; Pompiliu Constantinescu, „Poeme și imnuri”, VRA, 1941, 616; Aurel Marin, Cronica literară, GT, 1942, 59; Ion Breazu, Literatura Transilvaniei
CARANICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286100_a_287429]
-
A mai publicat volumul Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă (1939). G. Călinescu îi găsește filiația în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a umilității diurne, din jurul lui Esenin, fără apocalipticul aceluia, apropiindu-se în felul acesta de ardeleni”, iar E. Lovinescu aprecia că poezia lui C. „e eruptivă, oarecum primară, dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Atitudinea, de esență expresionistă, este a unui poet planetar, cu gesturi de o teatralitate emfatică, larg democratică în cheia lui Walt
CAVARNALI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286146_a_287475]
-
român modernist, domnul Eugeniu Lovinescu, București, 1927; Izvoarele lui G. Asachi, București, 1928; Lenore. O problemă de literatură comparată și folclor, București, 1929; Opera lui Mihai Eminescu, București, 1931-1932; Balada poporană română, București, 1932-1933; Istoria literaturii române moderne. Epoca Renașterii ardelene, București, 1934-1935; O problemă de versificație românească, București, 1937; Prolegomena argheziană, București, 1937; Arta cuvântului la Eminescu, București, 1938; ed. îngr. Nina Apetroaie, introd. Ion Apetroaie, Iași, 1980; Simbolurile lui Eminescu, București, 1939; Semnificația lui Titu Maiorescu, București, 1940; Le
CARACOSTEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286086_a_287415]
-
din regiunea Cohalmului, jud. Târnava Mare, București, 1931; Strigături de ospăț din comuna Paloș (jud. Târnava Mare), București, 1931; Doine de jale din regiunea Cohalmului, București, 1931; Strigături de joc din jud. Sibiu, Sibiu, 1940; Flori sibiene, Sibiu, 1941; Patriotism ardelean, Cluj, 1945; Poezii populare din sudul Ardealului-Târnave, Cântecele Rozaliei Cernea, Nunta la Paloș, în Folclor din Transilvania, II, îngr. Ioan Șerb, București, 1962, 5-195; Comori din Ardeal, în Folclor din Transilvania, IV, îngr. Dumitru Lazăr, pref. Mihai Pop, București, 1966
CERNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286174_a_287503]