5,714 matches
-
și liliacul comun ("Myotis myotis"); un amfibian: ivorașul cu burta galbenă ("Bombina variegata"); și patru nevertebrate: croitorul de fag ("Rosalia alpina"), cosașul transilvan ("Pholidoptera transsylvanica"), fluturele-tigru ("Callimorpha quadripunctaria") și un cărăbuș din specia "Carabus variolosus". Printre speciile vegetale întâlnite în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi) protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: pinul de pădure ("Pinus sylvestris var. carpatica"), ghioc ("Centaurea triumfetti"), țintaură ("Centaurium erythraea"), coroniște
Soveja (sit SCI) () [Corola-website/Science/333835_a_335164]
-
Lunca Mureșului Inferior este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul României, pe teritoriile județelor Arad și Timiș. Aria naturală se întinde în extremitatea sud-vestică a județului Arad (pe teritoriile administrative ale orașelor Arad, Nădlac și Pecica; și pe cele ale comunelor Felnac, Secusigiu
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
melcul cerenat bănățean ("Chilostoma banaticum"), melcul cu cârlig ("Anisus vorticulus"), melcul de vie ("Helix pomatia"), două libelule din speciile "Ophiogomphus cecilia" și "Coenagrion ornatum" (albilița portocalie); precum și două specii de fluturi: "Euphydryas maturna" și "Eriogaster catax" (fluturele de noapte). În arealul sitului este semnalată prezența câtorva rarități floristice (arbori, arbusti, flori și ierburi); printre care unele protejate prin aceeași "Directivă a CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992, privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică
Lunca Mureșului Inferior (sit SCI) () [Corola-website/Science/333862_a_335191]
-
ș.a. A fost vânat pentru blană și castoreum aproape până a duce la dispariția să, iar în 1900 mai existau doar 1.200 de brebi în opt populații relicte din Europa și Asia. A fost reintrodus în multe zone din arealul sau original de răspândire și acum poate fi întâlnit din Franța până în Chină și Mongolia, deși este absent în Europa de Sud (Italia, Portugalia și Balcanii de Sud). Brebul, ca și rudă să nord-americană, construiește, de-a curmezișul scurgerii apelor
Breb () [Corola-website/Science/333898_a_335227]
-
este o specie de pește fără maxilar din genul "Myxine". Arealul de răspândire al speciei "" în partea estică a Oceanului Atlantic se extinde din partea vestică a Mării Mediterene și Portugalia până în Marea Nordului, Skagerrak, Kattegat și Varangerfjord. Specia este de asemenea întâlnită în vestul Oceanului Atlantic, de la Insula Baffin și Canada spre sud, până în
Myxine glutinosa () [Corola-website/Science/333078_a_334407]
-
cuiburile păsărilor. În urmărirea prăzii nu fac nici un zgomot, se fac una cu pământul, se apleacă și se târăsc de parcă lunecă, iar corpul se alungește. Se reproduc de două ori pe an, dar în perioade diferite, în funcție de zona considerată din arealul de răspândire. Astfel, în răsăritul Africii: în octombrie-decembrie, în vestul Africii în martie-iunie și septembrie-decembrie, în sudul Africii: primăvara și toamna (octombrie-februarie), iar în Europa și nordul Africii: în martie-aprilie și august-septembrie. Gestația la femele durează cam 63-77 de zile
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
este complet dezvoltată la 2-3 luni de la naștere. Femelele alăptează puii 6 săptămîni, când puii au o greutatea de 410-470 g. Genetele sunt răspândite în sud-vestul Europei, Peninsula Arabică, Israel și Africa, cu excepția Saharei. Se cunosc 14 specii cu următoarele areale:
Genete () [Corola-website/Science/333088_a_334417]
-
larg răspândiți în Africa, la sud de Sahara, din Guineea până în sudul Sudanului și apoi spre sud până în Angola și estul Africii de Sud, până la Capul Bunei Speranțe, de la altitudini joase până la altitudini mari (până la 4000 m). În porțiunile mari a acestui areal, populațiile sunt limitate la rezervații naturale. Sunt deosebit de abundenți în unele părți din Kenya, Tanzania, Uganda și Republica Democrată Congo. Bivolii africani sunt mai abundenți în locurile deschise și înierbate din savanele și complexe riverane (mlaștini și văile inundabile fluviale
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii și a Resurselor Naturale) bivolul african este listat ca specie neamenințată cu dispariția (LC). După epidemiile de pestă bovină din 1890 populația bivolilor africani s-a redus foarte mult în mare parte a arealului și au fost extirpați în unele regiuni. De atunci, populațiile au crescut, iar specia a reocupat o mare parte din fostul areal. Cu toate acestea, pierderea habitatelor de la altitudinile joase care sunt folosite pentru agricultură i-au restricționat la rezervațiile
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
epidemiile de pestă bovină din 1890 populația bivolilor africani s-a redus foarte mult în mare parte a arealului și au fost extirpați în unele regiuni. De atunci, populațiile au crescut, iar specia a reocupat o mare parte din fostul areal. Cu toate acestea, pierderea habitatelor de la altitudinile joase care sunt folosite pentru agricultură i-au restricționat la rezervațiile naturale în multe zone, iar vânatul lor a scăzut considerabil numărul indivizilor pe întreg arealul. Bivolii africani sunt o foarte importantă specie
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
a reocupat o mare parte din fostul areal. Cu toate acestea, pierderea habitatelor de la altitudinile joase care sunt folosite pentru agricultură i-au restricționat la rezervațiile naturale în multe zone, iar vânatul lor a scăzut considerabil numărul indivizilor pe întreg arealul. Bivolii africani sunt o foarte importantă specie de vânat. Ei sunt vânați de localnici ca sursă de carne, dar sunt vânați și de vânătorii de trofee. De asemenea, ei au reputația de a fi periculoși și sunt nedoriți în zonele
Bivol african () [Corola-website/Science/333113_a_334442]
-
complet aprovizionarea, marina coreeană a continuat să hărțuiască și să provoace pierderi flotei japoneze de aprovizionare pe toată durata războiului. Practic toate navele japoneze de la începutul războiului nu aveau tunuri de artilerie iar navele coreene au bombardat și scos din areal navele japoneze din afara arealului în care acestea puteu folosi muschetele, catapultele sau săgețile. Când japonezii au încercat să echipeze cu tunuri navele lor, proiectul lor interzicea folosirea a mai mult de câteva tunuri din cauza constituției lor de nave ușoare. Tunurile
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
a continuat să hărțuiască și să provoace pierderi flotei japoneze de aprovizionare pe toată durata războiului. Practic toate navele japoneze de la începutul războiului nu aveau tunuri de artilerie iar navele coreene au bombardat și scos din areal navele japoneze din afara arealului în care acestea puteu folosi muschetele, catapultele sau săgețile. Când japonezii au încercat să echipeze cu tunuri navele lor, proiectul lor interzicea folosirea a mai mult de câteva tunuri din cauza constituției lor de nave ușoare. Tunurile de pe navele japoneze nu
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
este poezia lui Cristian Meleșteu, care reușește să creeze imagini cu o superbă forță de sugestie, apelând la elemente de limbaj cotidian. Metafora dobândește valențe superioare, deschizându-se, devenind ușor accesibilă (în note surprinzătoare) tocmai datorită racordării ei la un areal lingvistic lipsit de prețiozitate, la îndemâna fiecăruia dintre noi”. Nicoleta Popa (membră USR), „Argeș”, martie 2004 · „Poezia sa e puternic ancorată în contextul situațional, coordonata cu cele mai multe ocurențe fiind cea temporală. O privire panoramică poate echivala creația lui Cristian Meleșteu cu
Cristian Meleșteu () [Corola-website/Science/333304_a_334633]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Bihor și Arad. Aria naturală se întinde în partea sud-estică a județului Bihor (pe teritoriile administrative ale comunelor Cărpinet și Criștioru de Jos, si pe cel al orașului Vâșcau
Platoul Vașcău () [Corola-website/Science/334552_a_335881]
-
Peșteră Tăușoare este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nordul României, pe teritoriul județului Bistrița Năsăud. Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Bistrița Năsăud, pe teritoriul administrativ al comunei Rebrișoara. Aceasta este străbătuta de drumul comunal DC1, care leagă peșteră
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
paianjeni ("Ischyropsalis manicata, Micrargus herbigradus, Porrhomma microphthalmum"), ("Litocampa humilis" - o insectă mică, fără aripi și ochi, cu antene foarte lungi), un crustaceu ("Megacyclops viridis") ce aparține subspeciei Copepode și un miriapod din specia "Romanosoma birtei". Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află mai multe rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori), dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992 Arbori și arbuști: molid (Picea abiesgorun, ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica
Peștera Tăușoare (sit SCI) () [Corola-website/Science/334664_a_335993]
-
(sau Lacul Nucșoara) este un lac carstic format pe gips, care se găsește în comuna Nucșoara și este inclus în arealul rezervației naturale Măgura - Nucșoara. Aflat la o altitudine de 780 m, geografic acesta este situat în regiunea muscelelor subcarpatice ale Argeșului Cu o suprafață de cca. 2,22 ha și o adâncime maximă de 5 de metri, întinderea de apă
Lacul Învârtita () [Corola-website/Science/334678_a_336007]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a habitatelor naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în nord-estul Munteniei, pe teritoriul județului Vrancea. Aria naturală se întinde în partea central sudică a județului Vrancea (în estul Subcarpaților de Curbura acoperind bazinul superior al văii Dălhăuților) pe teritoriile administrative ale comunelor Cârligele
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra salamandra"); Nevertebrate: rădașca ("Lucanus cervus") și croitorul cel mare al stejarului ("Cerambyx cerdo"), două specii rare din ordinul coleopterelor; ultima aflată pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii. Printre elementele vegetale semnalate în arealul sitului se află câteva rarități floristice (arbori, arbuști, ierburi și flori) protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992: Arbori și arbuști: stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), fag ("Fagus sylvatica"), carpen ("Carpinus betulus
Pădurea Dălhăuți () [Corola-website/Science/334684_a_336013]
-
este un sit de importanță comunitară (SCI) desemnat în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei spontane și faunei sălbatice, precum și a unor habitate naturale de interes comunitar aflate în arealul zonei protejate. Acesta este situat în vestul Transilvaniei, pe teritoriile județelor Alba (96%) și Cluj (4%). Aria naturală se întinde în extremitatea nordică a județului Alba (pe teritoriile administrative ale orașelor Aiud și Zlatna și pe cele ale comunelor Bucium
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
foehnal") este semnalat primăvara pe crestele estice, cu extindere în direcția văii Mureșului. Situl Trascău prezintă o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. În arealul sitului au fost identificate 15 tipuri de habitate (prioritare) de interes comunitar ; astfel: "Păduri de Larix decidua și/sau Pinus cembra din regiunea montană"; "Păduri relictare de Pinus sylvestris pe substrat calcaros"; "Păduri acidofile de Picea abies din regiunea montană
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
unor habitate, arderea vegetației, distrugerea unor exemplare din flora spontană, capturarea ilegală a unor specii din fauna sălbatică a sitului, extinderea anexelor gospodărești și terenurilor agricole sau practicarea unor sporturi extreme (mașini de teren, ATV-uri, motociclete) ce perturbă fonic arealul. Economia zonei este bazată pe industria lemnului (exploatare și prelucrare), agricultură (cultura plantelor și creșterea animalelor), industria minieră și metalurgică (exploatări de dacit, calcar și piatră), comerț (vânzarea produselor agricole, obiecte artizanale și țesături) și turism (agroturism și turism ecologic
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
animalelor), industria minieră și metalurgică (exploatări de dacit, calcar și piatră), comerț (vânzarea produselor agricole, obiecte artizanale și țesături) și turism (agroturism și turism ecologic). Tradițiile și obiceiurile localnicilor, modul de viață și portul popular, manifestările culturale și religia înscriu arealul în ansamblul particularitților etnice caracteristice Țarii Moților. Meșteșugurile tradiționale (țesutul în război, cojocăritul, rotăritul, căuăcitul, cioplitul pietrei, cibăritul), obiceiurile specifice fiecărui anotimp, ritualurile creștine (botez, nuntă, înmormântare), sărbătorile religioase (Paști, Crăciun, Bobotează, Sângiorz) și cele prilejuite de lucrul câmpului (aratul
Trascău () [Corola-website/Science/334750_a_336079]
-
în zonele în care nu aveau dușmani naturali. Din această cauză, în prezent, într-o serie de țări este strict interzis importul sau creșterea de manguste. Mangustele se domesticesc ușor. Fiind prietenoase și plăcute la înfățișare, băștinașii care locuiau în arealul lor natural au încercat să le țină pe lângă casele lor, pentru a-i păzi de neplăcerile produse de șerpii veninoși, șobolani și șoareci. Însă mangustele nu au renunțat la obiceiul lor de a prinde și omorî păsările domestice, ceea ce i-
Manguste (gen) () [Corola-website/Science/334779_a_336108]