17,527 matches
-
librărie, înnobilată de tipăriturile Editurii „Fundațiilor Regale“, nu-ți punea la dispoziție cărți și publicații străine decât prin comandă). Până la instalarea părinților mei în apartamentul moștenit de la bunici, care - prea modest cum era - trebuia mărit, modificat și aranjat cu ajutorul unui arhitect și al meșterilor lui, spre a-l face cât mai confortabil cu putință, deși eu tot n-aveam să beneficiez de o cameră complet separată și rămâneam tot sub „tutelă“ (cel mai neplăcut îmi era controlul orelor de dormit, căci
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
competențelor, sarcinilor și fondurilor la nivel teritorial, o centrare pe " publicurile în pericol de excludere", pe inserția tinerilor și pe sublinierea importanței participării locuitorilor (dezvoltarea unei noi cetățenii), obiectivul global urmărit fiind acela de a ameliora cadrul de viață urban (arhitecții creaseră grupul Banlieues 89 și afirmaseră necesitatea investirii în urbanistică pentru a pune capăt urâțeniei și mizeriei clădirilor și periferiilor). Din 1988, politicile orașului au fost marcate de reevaluarea promisiunilor Statului-Providență și de accentul pus pe promovarea drepturilor omului 2
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
început să atragă oameni din toată regiunea pariziană. În acțiunile de formare a cetățenilor s-a implicat mult Atelierul Sociologic (în special în reconstrucția relațiilor dintre locatari, măsurarea liantului comunitar etc.). Reamenajarea urbană și realizarea esteticii acesteia au folosit sugestiile arhitecților laureați ai concursului "Changer l'image du Luth" (să schimbăm imaginea cartierului Luth) și ale sociologilor, care au realizat anchete, sondaje, au organizat focus-grupuri, au folosit machete, planșe etc. Cele șase comisii constituite s-au implicat în realizarea de echipament
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
care nici regele, nici promotorii nu au puterea să-l transforme. Nu este de mirare că împărțirea în loturi a terenurilor trece dincolo de vechea curte urbană, pentru a parcela terenurile virgine, cu funcții neclare"1. În fața acestor constrângeri, urbaniștii și arhitecții Renașterii au înțeles să construiască cetatea ideală ex nihilo, nu transformând orașul deja existent. În sfârșit, caracterul dispersat al acestor intervenții traduce "o percepție culturală (încă nefuncțională) a cetății"2. Pentru a imprima marca puterii lor, regii s-au preocupat
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și ineficientă de încadrare a dezvoltării urbane. Această reprezentare a fost acreditată în timp de către toți cei care nu au văzut în intervenția publică decât un obstacol în calea implicării actorilor privați, dar în aceeași măsură și de către tehnocrații și arhitecții care, asociați orelor importante ale planificării urbane de după cel de-al Doilea Război Mondial, au ținut să rămână rezervați în privința prestigiului atribuit deschizătorilor de drumuri. Astfel, Alain Cottereau a descoperit în istoria construcției metroului parizian "exemplul cel mai frapant și
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta permisese producerea în serie a unor obiecte mobiliare care continuau să fie percepute ca un lux în Franța. Revendicarea expresă a urbaniștilor și arhitecților moderni de a concilia arta și tehnologia în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului Bahaus 110 colaboraseră cu industria germană; aceasta permisese producerea în serie a unor obiecte mobiliare care continuau să fie percepute ca un lux în Franța. Revendicarea expresă a urbaniștilor și arhitecților moderni de a concilia arta și tehnologia în beneficiul unui habitat popular standard, economic și de calitate, se alătura preocupărilor tehnocraților de a orchestra o schimbare de scară în producerea de locuințe. Așa cum amintește unul dintre protagoniștii acestei politici a
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
pentru performanțele sale intrinseci, sau pentru binefacerile economice. Dacă puterile publice s-au preocupat mai degrabă să construiască rapid și cu costuri mici cât mai multe locuințe cu putință decât să realizeze o operă urbanistică, cea mai mare parte a arhitecților implicați în această problemă avea și ea în vedere să construiască "cel mai bun dintre orașele posibile"123. François Parfait, responsabil, în cadrul Societății Centrale pentru Echipamente Teritoriale (SCET), cu numeroase operații de urbanism, mărturisește: "Aveam o mentalitate orientată spre viitor
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
posibile"123. François Parfait, responsabil, în cadrul Societății Centrale pentru Echipamente Teritoriale (SCET), cu numeroase operații de urbanism, mărturisește: "Aveam o mentalitate orientată spre viitor [...] de aceea am înființat marile ansambluri într-un entuziasm împărtășit de toți la acea vreme: primari, arhitecți, locuitori [...]"124. Dintre personalitățile politice angajate cel mai mult în problema locuinței, doar Eugène Claudius-Petit îl susținea activ pe Le Corbusier. Ceilalți nu-l luau întotdeauna în serios, suspectându-l că ar fi un creator de probleme. Totuși, sintetizând în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
gândirea urbanistă progresistă din secolul al XIX-lea, dar și pe cea a avangardei dintre cele două războaie mondiale 125, Le Corbusier asigura viitorul și audiența ideilor sale. La sfârșitul războiului, Carta de la Atena a devenit manifestul unei generații de arhitecți funcționaliști stimulați de potențialul oferit construcțiilor de oțel, beton armat și sticlă. Cultul pentru aer curat, lumină și spațiu deschis a valorizat imobilele poziționate pe înălțime. "[...] opțiunea pentru priveliștea plăcută, pentru aerul cel mai pur și expunerea la soare, în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mai bune locuri din oraș trebuie să-i fie rezervate [...]" (Carta de la Atena, art. 23). "Domiciliul", spunea Le Corbusier, "fixează definitiv caracterul unei civilizații"128. În acea perioadă a secolului XX, acest caracter era tehnic și industrial, în primul rând. Arhitecții urbaniști ai Mișcării moderne înțelegeau să optimizeze munca în gospodărie, așa cum F. W. Taylor raționalizase activitatea muncitorilor din fabrică. Ei au conceput locuința ca pe o "mașinărie de locuit", în care mobilierul trebuia să răspundă nevoilor cotidiene obișnuite. Mese pentru
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
căutarea habitatului funcțional a făcut pereche cu o anumită estetică a transparenței, cu predilecția pentru linia dreaptă și unghiul drept care, prin puritatea formelor, se presupunea că satisfac în același timp spiritul și simțurile. Le Corbusier rezuma astfel solidaritatea inginerului cu arhitectul: "Inginerul, inspirat de legea economiei și condus de calcul, ne pune în acord cu legile universului. El caută armonia. Arhitectul, prin potrivirea formelor, realizează o ordine care este o pură creație a spiritului; prin forme, el afectează puternic simțurile, provoacă
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
prin puritatea formelor, se presupunea că satisfac în același timp spiritul și simțurile. Le Corbusier rezuma astfel solidaritatea inginerului cu arhitectul: "Inginerul, inspirat de legea economiei și condus de calcul, ne pune în acord cu legile universului. El caută armonia. Arhitectul, prin potrivirea formelor, realizează o ordine care este o pură creație a spiritului; prin forme, el afectează puternic simțurile, provoacă emoții plastice; prin raporturile pe care le creează, deșteaptă rezonanțe profunde, dă măsura unei ordini pe care o simțim în
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
12 decembrie 2000. Niciodată un guvern, ulterior Legii de orientare din 1967, nu mai propusese o reformă atât de ambițioasă a politicii urbane. Proiectul valorizează rolul aglomerației urbane și introduce în legislație noțiunea de proiect urban. Teoreticianul acestei ultime formule, arhitectul și urbanistul Christian Devillers, află aici "[...] instrumentele necesare pentru ca aleșii, primarii să poată schița o viziune concretă a orașului. Vizibile și comprehensibile, proiectele urbane pot alimenta o adevărată dezbatere democratică. Înainte era dificil de discutat plecând de la procedurile și de la
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
animateur, essai sur la politique de la ville, Esprit, Paris, 1994. 2 Este vorba de actori ce pot fi identificați la nivelul: localității, departamentului, regiunii, statului, Europei. 2 Aleși (primari, președinți de consilii orășenești, departamentale, regionale), antreprenori și finanțatori (ai imobiliarelor, arhitecți, constructori, sindicate, bănci, case de economii, comercianți etc.), șefi de servicii existente în comunitățile locale, în administrații deconcentrate (transport, locuință, ocupare, tineret și sport etc.), funcționari publici (din poliție, asistenți sociali, educatori, juriști etc.), asociații, locuitori. 1 Castel, R., Les
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Ibid. p. 352. 3 Alain Cottereau, "Les débuts de planification urbaine dans l'agglomération pari-sienne", La sociologie du travail, octombrie-decembrie 1970, pp. 385-386. 4 Alain Cottereau, art. citat, 1969, p. 364. 1 Trebuie integrată în această problemă și concurența între arhitecți sau între organizatori, ingineri și igieniști, precum și refacerea categoriilor profesionale care a avut loc. Vezi J.-P. Gaudin, op. cit., 1985. 2 Vom găsi în lucrarea Paris, histoire d'une ville, de Bernard Marchand (1993, op.cit.) o cronică detaliată a afacerii
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ibid., p. 28). 343 MELT, DAU, Le renouveau de la planification urbaine et territoriale, citat de Serge Wachter, La ville contre l'État?, Montpellier, GIP RECLUS, 1995, p. 34. 344 Christian Devillers, citat în Libération, 20 decembrie 1999. 345 Jacques Rey (arhitect și urbanist), "Une nouvelle manière de faire la ville?", în Jean-Yves Toussaint și Monique Zimmermann (coord.), Projet urbain, ménager les gens, aménager la ville, Bruxelles, Pierre Mardaga, 1998, p. 46. 346 SCOT trebuie să definească nevoile și orientările în termeni
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
precum cea a spațiului urban ca „spațiu de tranziție” sau ca „extensie a locuințelor”. De acest lucru vrea să ne convingă și volumul coordonat de Bernard Houmont și Alain Morel și realizat de o echipă pluridisciplinară din care nu lipsesc arhitecți, urbaniști, sociologi, toți aceștia fiind etnologi probabil prin subordonarea la o perspectivă care se dorește unitară și generoasă euristic în același timp. Volumul amintit este rezultatul unui program de cercetare colectivă finanțat de către Direcția de Arhitectură și Patrimoniu din cadrul ministerului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
ca mediere interdisciplinară. Acest concept generic, aplicat unor situații diferite, permite deopotrivă acoperirea aspectelor arhitecturale și microsociale, sociologii și etnologii influențând proiectele arhitecturale. Dintre sociologii francezi, după Moley, H. Lefebvre este cel care a avut cea mai mare influență asupra arhitecților. El a propus abordarea „fenomenului urban” pe trei „niveluri”: 1. nivelul M (mixt, mediator sau intermediar) ca „loc și teren unde se înfruntă strategiile”, 2. nivelul „global” (planificat) și 3. nivelul „privat” (locuirea). Accentul pus pe acesta din urmă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
al) Fluxului conștiinței ca pe modul de a recupera "viața", realul, verosimilul în textul literar. Schimbarea ei era de fapt una de la epic la liric, fiindcă ea însăși era prea lirică pentru a construi o intrigă paluzibilă. Deși Galsworthy, marele arhitect al convenției romanești, a fost contemporan cu ea, lumile lor nu se întretaie nicicum. Virginia Woolf declară sus și tare că romanul nu are nevoie de "love interest" (sintagmă greu de tradus și esențială lungii tradiții a basmului, cum am
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
domniei Reginei Anne, s-a votat un act al Parlamentului pentru ridicarea a șapte noi biserici parohiale în orașele Londra și Westminster, chestiune preluată de Her Majesty's Office of Works din Scotland Yard. Și veni vremea când Nicholas Dyer, arhitect, începu să construiască un model al primei biserici. Lumea în care trăiește arhitectul și își construiește viziunile în biserici menite să dureze în timp e asuprită de puterile întunecate ale Satanei. Pentru fiecare biserică e necesar sacrificiul unui copil, iar
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
șapte noi biserici parohiale în orașele Londra și Westminster, chestiune preluată de Her Majesty's Office of Works din Scotland Yard. Și veni vremea când Nicholas Dyer, arhitect, începu să construiască un model al primei biserici. Lumea în care trăiește arhitectul și își construiește viziunile în biserici menite să dureze în timp e asuprită de puterile întunecate ale Satanei. Pentru fiecare biserică e necesar sacrificiul unui copil, iar cartea e plină de astfel de biserici care nu prea inspiră credință în
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și peste vreme, și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja, făcându-ne să înțelegem că de fapt am retrăit istoria: DYER Nicholas... 1654?-1715. Arhitect englez; cel mai de seamă elev al lui Christopher Wren și
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja, făcându-ne să înțelegem că de fapt am retrăit istoria: DYER Nicholas... 1654?-1715. Arhitect englez; cel mai de seamă elev al lui Christopher Wren și coleg cu Wren și Sir John Vannbrughe la Office of Works la Scotland Yard. Dyer s-a născut la Londra în 1654; deși de origine obscură, pare să fi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
să devină angajatul personal al lui Wren; a deținut ulterior câteva poziții oficiale sub Wren, inclusiv cea de supraveghetor la St. Paul's. Opera lui independentă cea mai importantă s-a desăvârșit ca o consecință a faptului că a devenit arhitect principal al Comisiei din 1711 pentru noi biserici londoneze; a fost singurul care și-a construit ce a propus pentru acea comisie și a realizat șapte proiecte proprii: Christ Church Spitalfields, St. George's-in-the-East Wapping, St. Anne's Limehouse, St
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]