8,235 matches
-
valoare. Balivernele cu obținerea profiturilor din vânzarea - circulația mărfurilor, din turism, din tăiat frunze la câini, sunt basme de adormit vigilența producătorilor adevărați, purtătorii de profit, împărțit apoi la toate categoriile agenți(capitaliști) economici. Păstrându-ne în același registru al asemănărilor societății românești cu Roma antică, să mai spunem că, în perioada decăderii Imperiului roman, tronul era scos la mezat sau era oferit, din greșeală, și unor oameni capabili. Unui asemenea patrician lucid, viteaz și drept, i s-a oferit tronul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și PNL, de s-ar fi dat peste cap. Erodarea puterii, venită din interior, lasă opoziția în situația de spectator: nu vociferează, nu scoate lumea în stradă, nu bate din palme, așteaptă, așteaptă ca puterea să-și rupă, ireparabil, gâtul. Asemănarea dintre criza actuală și criza din 1929-1933, dă câștig de cauză „lupilor tineri”, Antonescu și Ponta care se vor încăiera pe rămășițele puterii, deoarece rațiunea de a se uni și sprijini va fi uitată. S-a vorbit despre PDL că
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să fie arborat măcar formal steagul României, ce ar putea face cei din subordinea președintelui? Domnule președinte Băsescu, trebuie să refuzați participarea la o reuniune în care, prin absența steagului românesc, se manifesta fățiș pentru autonomie și independență, invocându-se asemănarea cu situația din Kosovo. Trebuie să vă spun că pe vremea regimului pe care l-ați condamnat, deși ați profitat de pe urma lui, o delegație plecată în SUA, ca să încheie un acord (s-ar putea să fi fost acordarea clauzei celei
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
națiunile să-și Însușească modul de producție al burgheziei dacă nu vor să piară; ea le silește să introducă la ele Însele așa-zisă civilizație, adică să devină burgheze. Într-un cuvânt, ea Își creează o lume după chipul și asemănarea ei. Karl Marx; Friedrich Engels, Manifestul Partidului Comunist, Editura Politică, București, 1962 Este greu de crezut că Marx scria aceste lucruri În 1848. Vorbind de Manifestul Partidului Comunist, Sandel mi-a spus: „Și tu susții ceva similar. Ceea ce afirmi este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
a fost apariția unui sistem prolix, În cadrul căruia am delegat puterea consiliilor de administrație ale școlilor locale pe principiul „organizării după avere“. Adică „districtele din care s-au ales consiliile de administrație au fost În principal organizate după chipul și asemănarea rezidenților“, explică Tucker. „Astfel, a fost posibil ca cei relativ bogați să se organizeze În districte care și-au perceput propriile taxe. Iar aceasta a Însemnat că oamenii bogați, asociindu-se Între ei, și-au putut percepe taxe În cuantum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Îngrijorat că poți fi călcat În picioare foarte ușor. În Încleștarea constantă dintre forțele omogenizante și cele particularizante ale globalizării, se părea că forțele omogenizante-americanizatoare sunt sortite să aibă câștig de cauză. Globalizarea părea că va fi după chipul și asemănarea Americii, că va avea până și gust american. Evident, acest fapt a declanșat o reacție de respingere Împotriva globalizării, denunțată drept formă de „imperialism cultural american“. Mulți oameni pe glob au susținut că, dacă nu se iau măsuri serioase de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
Determinată cauzal, dar eternă. Eternitatea ei nu poate fi anulată de nimeni și de nimic. Nu există voință și putere împotriva voinței și puterii Celui care a creat-o. Dumnezeu o menține în existență: „Să facem om după chipul și asemănarea Noastră” (Facere). Această existență vie poate fi alterată prin voința sa numai în urma înșelăciunii satanice; căci având libertatea alegerii preferă celor raționale pe cele iraționale destinându-se stării de negație, dar nu se poate desființa sau anula ca spirit creat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Cuvântul și Căldura, puterea Dragostei, ca fețe lucrătoare ale unicei existențe, focul, simbolul existenței divine. Dumnezeu este foc. El îndreptățește existența material-spirituală creată, omul, pentru a-l transfigura prin împărtășirea cu Focul divin, într-un dumnezeu creat după Chipul și Asemănarea Creatorului. Vanghele mi-a mărturisit că rugăciunea isihastă l-a salvat din cele mai mari neli niști și îngrijorări și i-a dat liniștea încrezătoare în Pronia divină, cu care a putut străbate asalturile vrăjmașe, văzute și nevăzute. Dumnezeu i-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
El de la început a fost ucigaș și nu poate sta în adevăr, pentru că este mincinos și tatăl minciunii”. Pe cine a ucis diavolul, întrebăm noi? Pe protopărinții noștri, Adam și Eva, pe care Dumnezeu îi făcuse vii, după „chipul și asemănarea Sa”. Prin evrei, cărora le robise atenția spre cele lumești - la împărăția pământească - Îl ucidea și pe Omul-Dumnezeu. Pe Fiul, trimis să ia rodul viei. Dar aici e taina: ucigându-L pe Noul Adam, diavolul pierde stăpânirea și asupra celui
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a lui Moise), Estera și Daniil sunt niște invenții, iar proorocul Iezechil, un talmudist care redeșteaptă în iudei legea răzbunării împotriva neamurilor. Un argument zdrobitor adus de el, că Scriptura a fost rescrisă în sens talmudic în timpul captivității babiloniene, este asemănarea unor pasaje la doi prooroci, la mare distanță în timp unul de altul: Isaia 2, 2-4 și Miheia 4, 1-3. Și la unul și la celălalt, câteva versete din proorocirile lor sună la fel. Noi, cei credincioși, am putea invoca
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eram dator să fac, spre a fi îndreptățit, să aștept bunăvoința, mila și dragostea Judecătorului Suprem: „Tu ești Dumnezeul Cel Ce dai Viață”. Dar această „raportare” la Model nu va fi făcută niciodată cu intenția identificării, ci doar cu dorința asemănării prin acceptarea morții. Căci între cele două realități - dumnezeiască și omenească - în puterea omenescului stă doar răspunsul la chemarea divinului și nu identificarea (îndreptățire prin lucrarea faptei), căci pe planul faptelor omul mereu va fi dator. Pe planul renunțărilor însă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
veacuri de urgie, ci prin credință. Cel Care l-a așezat aici, îl va și apăra împotriva lăcomiei celor fără frică de Dumnezeu. Tu crezi că pe om l-a făcut Dumnezeu? Da! Dumnezeu l-a făcut. După chipul și asemănarea Sa. Ești înapoiat! Știința a dovedit că natura, mă, natura cu „n” mare, l-a făcut prin evoluția materiei, accentua fiecare cuvânt cu un aer de superioritate. Care om de știință v-a spus acest lucru? Marx, Engels, Darwin... De unde
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
având capacitate creatoare și toți demonstrând, ca un act de recunoaștere a ființei, libertatea voinței. Acestea își au originea în primul om creat de Dumnezeu, Adam, deci suntem toți frați, fii ai Creatorului, care ne-a făcut după chipul și asemănarea Sa, nu descendenți din maimuță, care n-a demonstrat niciodată aceste daruri în viața ei, în evoluția de-a lungul erelor. La acest punct al lecției am mers spre fundul clasei, părându-mi-se că unul din elevi, mai înalt
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
egală sau mai mare. După apariția naționalismului, națiunea avea să devină aici unica realitate în sensul definit de Charles De Gaulle. Drepturile și revendicările naționale ale acestor națiuni mici se bazează adeseori pe istorie. Dar descoperim în aceste argumente o asemănare foarte mică cu cele ale lui Macaulay sau cu cele din Manifest Destiny. Slavofilul V. Soloviev spunea că: "Istoria este un martor; atunci cînd istoria depune mărturie, depoziția ei este decisivă în cazul unui litigiu între națiuni". Iorga comenta: Nu
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
trebuie să iasă din Turnul lor de Fildeș și să-și asume un rol politic. Sub titlul Istoricul și politica, Iorga explica faptul că istoria nu se repetă niciodată, așa cum același copac nu dă niciodată naștere aceleiași frunze; dar există asemănări între unele evenimente, unele revoluții, unele cuceriri. Astfel că nimeni nu poate explica mai bine sau avertiza asupra evenimentelor ce urmau să se producă decît istoricul. Acesta coboară din trecut în prezent. Spre deosebire de politicieni, istoricul veritabil nu este animat de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
-n față cu lumea întreagă. Iorga nu semăna nici cu tînărul înflăcărat care fusese cu douăzeci de ani în urmă. I se amintea adesea de rolul pe care îl jucase în martie 1906; Iorga a precizat că nu există nici o asemănare între mișcarea din 1906 și cea din 1922. Pentru el, nu limba română constituia acum problema, ci cadavrele și mutilațiile din universități și instituirea inacceptabilă a unui numerus clausus, măsură incompatibilă cu democrația 110. S-ar fi putut face mai
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
să se ocupe de domeniul lui Iorga, Istoria Bizanțului și a Evului Mediu va avea rezultate mai bune222. Consecințele acestei recenzii iconoclastice a unui student de nouăsprezece ani au fost ieșite din comun. O universitate din România nu avea nici o asemănare cu o universitate americană. Corpul didactic al facultății și-a strîns rîndurile: Cum îndrăznește un student să-l atace într-o asemenea manieră pe un savant de renume mondial?" Vasile Bogrea i-a răspuns lui Eliade printr-un articol șfichiuitor
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ocult" și a misticismului ortodox al Legiunii! Iorga era romantic, dar în nici un caz un mistic abstract. Națiunea lui era o "ființă imensă" tangibilă și rațională. "Omul sămănătorist al lui Iorga nu este identic cu "Noul om" al Legiunii. Drept urmare, asemănările dintre naționalismul lui Iorga și "Noul naționalism" al Legiunii erau superficiale, dar diferențele sînt fundamentale. La început (în primăvara lui 1931), Codreanu a salutat numirea lui Iorga ca prim-ministru, datorită onestității acestuia. Respectul lui Codreanu pentru integritatea lui Iorga
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
bazată pe Omul sămănătorist, cealaltă pe marxism). Nici unuia dintre ei nu-i păsa de efectul acestui fapt asupra artei și literaturii. Dimpotrivă! Aceasta era singura funcție acceptabilă a literaturii și artei! Iorga era suficient de mulțumit de sine ca să recunoască asemănările dintre atitudinea sa și cea a lui Stalin. Pe măsură ce timpul trecea, Iorga devenea și mai închistat în "realismul (său) naționalist". Sămănătorismul era o încercare de reconstituire a unui trecut care se pierdea în uitare tot mai repede, adică de a
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fost posibil ca printr-un simplu automatism optic, printr-un neobișnuit truc al retinei să fi „proiectat“ imaginea viermelui asupra întinderii mării? Era o idee interesantă, dar cu totul neplauzibilă, întrucât între viermele roșu și monstrul negru-albăstrui nu exista nici o asemănare, în afara faptului că amândoi se încolăciseră în spirale. Și apoi, n-am auzit în viața mea de o asemenea „cinematografie“ a retinei. Pe măsură ce reflectez la acest fenomen, mă izbește faptul că revăd jivina cu deosebită claritate, impresia vizuală își păstrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tenis! Aveau un teren mare la Ramsdens. Cum se face că semăna cu James, ea atât de drăguță, de veselă, iar el cu tăcerile lui, cu fața posacă, închisă. Și totuși, peste fața lui se lăsase o vaporoasă mască de asemănare, ca masca lui Hartley, pe care atâtea femei o purtaseră pentru mine de-a lungul anilor, ba chiar și femeia aceea bătrână din sat, care era atât de diferită de ea! În acele clipe uitasem că ciudata femeie bătrână era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Alteori îmi ținea companie, tăcut ca un câine, și se uita la mine, rotindu-și pupilele în felul lui derutant. Câteodată, stăteam puțin de vorbă. În lumina lămpii, ajungea, din când în când, să semene ciudat cu Wilfred Dunning, o asemănare creată desigur de strădania inconștientă a lui Gilbert de a-și însuși ticurile faciale ale eroului său. Și totuși, pentru nervii mei vulnerabili, părea mult mai mult ceva ce se apropia de o vedenie. Dacă era așa ceva, atunci Gilbert deținea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o mână pe inimă. — Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari, înguști, de un albastru-cenușiu umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i văzusem buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Dumneavoastră sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari, înguști, de un albastru-cenușiu umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i văzusem buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: — Sunteți tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i văzusem buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: — Sunteți tatăl meu? Așa cum ședeam, înconjurându-mi genunchii cu brațele și ținându-mi picioarele ghemuite, am simțit nevoia să sar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]