6,930 matches
-
ștampilarea sa ca „dușman” sau „fiu de exploatator” ca o formă a ghinionului sau a ne-norocului; nu, a fost pur și simplu apariția „sa” intempestivă, fără să țină seama de sensibilitatea și cruditatea caracterului său, un fel de pedagog aspru, profund ne-convențional, care l-a Îmbrâncit Într-un fel Într-o altă lume, mai bine zis i-a arătat cu bruschețe și cealaltă față a societății adulților, a congenerilor. O experiență teribilă, pe care am Împărțit-o În acei
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
apă și pământul cu plante luxuriante. Se pare că doar În momente de mare criză, restriște, izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai aspre, mai barbare din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
izolare și „nedreptăți” enorme omul este capabil să se Întoarcă spre sine Însuși; În medievalitatea primară, când s-a retras În unele incinte modeste, aspre, strângând În brațe copii prețioase după manuscrise antice, sau În pușcăriile staliniste românești - cele mai aspre, mai barbare din tot lagărul! -, când nu puțini „nedreptățiți brutal” și-au regăsit nu numai ființa, dar și demnitatea. Aceea profundă, de om ce-și Înalță, cum o spune poetul, „fruntea spre stele!”. Sigur, aici nu suntem departe de axul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Însumi am „recunoscut-o” târziu, foarte târziu; norocul În viață mi se părea mereu, ca și la atâția alții, că este ceea ce „părea” - o iute Îndeplinire a dorințelor sau necesităților imediate, nu-„i” bănuiam cealaltă față, cea reală, a unui aspru pedagog al omului și al vieții, care „ne Învață” prin „pedepse” și care, mai ales, dacă ne protejează cu adevărat, ne ia de mână și ne conduce În acel „loc” unde ne putem privi chipul pentru prima oară! Adevăratul, realul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar părea acestea de imediate și „necesare”; destin, pe scurt, va avea cel care-l merită, așa cum și depășirea spaimei de moarte o va câștiga cel care se va „Împrieteni” din vreme cu „ea”, cu această realitate-ireală, hâdă și incomodă, aspră până la durere și... neființă! 8 Destin, soartă, apoi, are și cine vrea aceasta!... Cel care-și poate Învinge nepăsarea sau frica pentru „a privi” cu calmul și perspicacitatea pe care ți-o dau momentele grave, de absolută singurătate, În care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și acvatică a Deltei, cu uluitoarea ei bogăție de plante și animale, se Învecinează cu unul dintre cele mai vechi: Munții Dobrogei, cu Înălțimi modeste, tociți de trecerea vremii; În restul teritoriului, podiș și câmpie. Climat În genere arid și aspru, influența mării făcându-se simțită strict pe litoral. Dobrogea nu a aparținut țării Românești decât vreo trei decenii, În vremea domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418). În Antichitate, aici trăiau geții, o ramură a tracilor, Înrudiți cu dacii. S-au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din țărani săraci și Încă analfabeți) și o „țară ideală“, imaginată de o elită subțire? Reacția a venit din partea Societății culturale „Junimea“, Întemeiată la Iași În 1863. Liderul ei, Titu Maiorescu (1840-1917), critic literar și om politic, este autorul unui aspru rechizitoriu, publicat În 1868 sub titlul În contra direcției de astăzi În cultura română. Lansa aici teoria formelor fără fond, care va sta timp de mai multe decenii În centrul disputelor politico culturale. „În aparență — scria Maiorescu —, după statistica formelor din
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
semnal de alarmă. Așa ceva nu trebuia să se Întâmple În România! Lucrurile au mers crescendo până În 1964, anul de glorie al lui Gheorghiu-Dej. Prin Declarația din aprilie, partidul comunist și implicit România Își proclamau independența față de Moscova. Tocmai izbucnise un aspru conflict ideologic și politic (care amenința să degenereze chiar În Înfruntare militară) Între cele două mari puteri comuniste, Uniunea Sovietică și China. În loc să se alăture Moscovei, precum ceilalți parteneri europeni reuniți În Pactul de la Varșovia, România se declara echidistantă! Ea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lua și, eventual, la rândul lui le dădea mai departe: și el trebuia să-i plătească pe alții! Era și frig În casele românilor, În faimoasele blocuri, mândria regimului. Șase luni pe an, din toamnă până-n primăvară (iernile sunt destul de aspre În România), oamenii stăteau În apartamente cu paltoanele pe ei și dormeau noaptea Îmbrăcați. Pentru ca spectacolul să fie complet, se Întrerupea și lumina. În București, seara, fiecare cartier avea ora lui când se tăia curentul electric și se aprindeau lumânările
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acum. Zbârnâitul mașinii de frunze continua să se apropie și m-am îndreptat spre grădinar - un tânăr alb cu care nu schimbasem nici un cuvânt până acum. A oprit mașina și a venit în întâmpinarea mea, ferindu-și privirea de strălucirea aspră a luminii. I-am spus că voiam să-i arăt ceva, întinzând mâna spre câmp. În timp ce traversam curtea, l-am întrebat dacă văzuse sau auzise vreun lucru straniu. Am remarcat cât de lent pășeam, așteptându-i răspunsul, picioarele noastre strivind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la ceea ce vedeam cu adevărat. În curte o cascadă mică se spărgea leneșă într-un lac special proiectat în care am zărit o clipă zvâcnirea portocalie a unui pește koi. Crengile copacilor se legănau deasupra noastră și liane groase și aspre drapau zidurile de granit înconjurătoare colorate în galben și verde de becurile lămpilor de la nivelul solului. Nadine își încheie strâns haina cu toate că era destul de cald afară (deși nori de ploaie începuseră să acopere luna), apoi își termină vinul și fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și în primul moment n-aveam nici o idee cine era. Însă el părea să mă fi recunoscut, trăgându-și pantalonii și punându-se în mișcare spre separeul în care stăteam zgribulit. Când mi-am ridicat privirea am văzut o față aspră, rănită, care trecuse prin multe. - Domnul Ellis? - Da. - Sunt Robert Miller. Nu făceam decât să-l privesc. Nu era sigur dacă abordarea lui primise reacția cuvenită. - M-ați contactat azi-dimineață? N-am discutat la telefon? - Da, firește. M-am ridicat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
era sigur dacă abordarea lui primise reacția cuvenită. - M-ați contactat azi-dimineață? N-am discutat la telefon? - Da, firește. M-am ridicat anevoie și i-am întins mâna. A strâns-o ca un om de afaceri - avea o mână puternică, aspră, nu ca cea moale, umedă și fină de scriitor - și după ce i-a dat drumul a alunecat încet în separeu, în locul din fața mea. Foarte calm, i-a făcut semn singurei ospătărițe din local și i-a comandat o cafea și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aruncându-și unul altuia „bila fierbinte” a confruntărilor religioase, despre care glăsuiau în patru limbi diferite. Discursuri de amenințare, voci de stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asistenței înțelesul a ceea ce spune. Vedeta întâlnirii este însă Borissov, care are un fel mai direct, mai proletar de a intra în temă și, glumește mereu, înveselind asistența. Apoi, subit, trece la lucruri mai serioase și condamnă, pe un ton aspru, plăgile regiunii Kaliningrad, în privința cărora a avut grijă să se informeze: traficul de droguri, criminalitatea și SIDA - toate acestea aflate la cote mai ridicate aici decât în Rusia „continentală”. Constat imensa tristețe de pe chipurile oamenilor simpli de la Biblioteca din Cerneahovsk
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unei pleiade de critici, tineri și ei, un Matei Călinescu, Lucian Raicu, Eugen Simion, Mircea Martin, I. Negoițescu, care au sprijinit și uneori, e drept, le-au supraevaluat puțin textele, să înfrângă, în decurs de luni și ani de zile, asprele, uneori brutalele precepte ale cenzurii și criticii oficiale. Literatura lor s-a numit „literatura cazurilor ciudate” și ea putea să apară, să fie publicată și comentată, întrucât - astfel o apărau criticii de mai sus! - ea nu „reflecta” întreaga societate, ci
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
făceam din motive multiple: nesiguranță de sine, de propria vocație, dar și în dorința, la fel, generală la tineri, de a „da măsură” propriei valori și, în absența unor texte „esențiale, definitorii”, tânărul „exagerează”, bineînțeles, manifestând o exigență ridicol de aspră față de alții mai consacrați și un slab simț critic față de propriile-i producții. La creatorii autentici, această „vârstă” sau „psihologie a poeziei” se transformă în mască, pe care, „creatorul” ei o va purta până la moarte, povară uneori, dar și scut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
însuși o editură, M. Eminescu, vrea să publice romanul. Nu-mi venea să cred, Râpeanu, în acei ani și până la sfârșitul dictaturii, ca șef al Scânteii, membru c.c. etc., făcea figură de „vigilent” apărător al comandamentelor de partid, ins aspru și adesea inamic al comunității scriitoricești. Pentru că Ivasiuc insista totuși, simțindu-mi disperarea și singurătatea din ce în ce mai profundă, mai radicală, am acceptat și m-am prezentat în biroul lui Râpeanu cu manuscrisul romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
pătruns” de „justețea cauzei partidului și a Revoluției”, de „ideile leniniste” etc. În schimb, îmi acorda un credit profesional dincolo de orice limite și mergea până acolo încât, el, prozator, romancier cu cel puțin zece volume la activ, să accepte rezervele aspre pe care i le făceam la un roman în manuscris la care lucra, Al cincilea anotimp, și să facă tăieturile de rigoare spre uimirea ușor stupefiată a cercului lor de prieteni, scriitori și pictori cu toții afirmați și celebri, care ridicau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
opinii și chiar credințele multora sunt extrem de confuze, de falsificate. Așa cum vechii ideologi inteligenți, fini, culți, marxizanți, ai anilor ’50 și ’60 - Crohmălniceanu, Paul Georgescu, N. Tertulian și alți câțiva ce au sprijinit stalinismul cultural și au „excomunicat” în tonuri aspre valorile mari ale modernismului literar românesc - s-au „revoltat” nu contra comunismului ca practică a unei ideologii brutale și discriminatorii care urmărea să distrugă temeliile și tradiția unei națiuni și nu au fost capabili să-și recunoască „erorile tinereții”, boicotându
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
asta. De altfel, dacă trăiești la Paris, poți avea surpriza de a întâlni mulți intelectuali, medici, ingineri, jurnaliști sau oameni de condei care tresar când tu, venit dintr-o mică țară din estul european, îndrăznești să condamni în tonuri prea aspre practicile sângeroase ale maoismului - revoluția culturală, de exemplu, de care înșiși chinezii, care, în mod formal nu au renunțat la o ideologie de stat comunitară, se distanțează categoric.Ă Aflat azi spre sfârșitul unei ample cariere literare, nu pot să
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o „furie contra ta însuți”! - frustrarea lor ia aproape totdeauna forme extrem de violente, drapându-se în sentimente absolute, precum Adevărul, Dreptatea, Valoarea! Domniile lor uită, sau se prefac a uita, că în istorie și în viața socială, totdeauna turbulentă și aspră și, cu osebire în vremuri de coșmar, cum a trăit colectivitatea românească vreo jumătate de secol, părăsită de lumea civilizată și, parcă, de noroc! - Adevărul, Dreptatea și Valoarea, ca să se afirme, ca să „supraviețuiască”, trebuie să adopte unele „forme”, ca să nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau Alexandru, pentru generațiile mai vechi, un Napoleon, idol universal al tinerei burghezii în plină evoluție, nu numai fantasticul strateg, legiuitor și conducător de oameni, dar și cel ce a răspândit de fapt ideile Revoluției Franceze în Europa unor autocrații aspre, retrograde, și, mai ales, cel care a fluturat prin fața ochilor a mii și mii de tineri ce ieșeau din țărănimea așezată sau din mica burghezie, posibilitatea, pentru ei, de a sparge barierele rigide, seculare, ale avansării sociale, putând ocupa în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
psihologia unui adult, cel ce-și asumă faptele, dar și responsabilitățile. Pentru mulți, deși „scandalos”, era oarecum perfect acceptabil, în veșnica luptă pentru putere care are loc în toate sistemele, sub toate regimurile (se pare chiar și în cele mai aspre detenții!Ă, ca „Breban să facă o carieră politică”, dar a devenit de-a dreptul scandalos, dacă nu chiar „suspect”, ca același Breban să îndrăznească nu numai să „rupă cu regimul”, dar, culmea, să renunțe la „atâtea privilegii și avantaje
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
firicel de apă. Seacă e și scăldătoarea oilor, cunoscută drept tămăduitoare, în care Isus l-a vindecat pe paralitic, iar în interiorul orașului nu mai există nici fântâni, nici terme, nici băi turcești. Ariditatea i se potrivește mai bine unui Dumnezeu aspru, colțuros și celibatar, a cărui progenitură creștină a venit cam târzior pentru a mai rotunji unghiurile și a mai îndulci rigiditatea. Lipsește o Venus. Precum și jocurile de apă și cascadele. Indolența. Rotunjimile și pliurile. Pe harta civilizațiilor, apa dulce, surâsul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]