7,848 matches
-
intelectuali filotiranici", după cum îi numește Mark Lilla. Galeria e amplă și, inclusiv în vremurile noastre, ușa vitrinei în care aceasta este expusă rămâne deschisă. În definitiv, intelectualii sunt oameni și acest dat face ca rațiunea să fie uneori "încețoșată" de atracția fantasmelor politice, mai cu seamă atunci când acestea coagulează, în plan ideologic, suficiente elemente utopice de factură redemptivă. Din acest punct de vedere, atât stânga, cât și dreapta au oferit intelectualilor, în zonele lor extreme, câte o Ecclesie în care aceștia
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
zgomotos cu cele mai crude tiranii, este binecunoscută și a fost descrisă de nenumărate ori; ea a contribuit, probabil, la scăderea semnificativă a autorității de conducători politici a intelectualilor"4. Pe de altă parte, mă detașez și de iluzia că atracția pe care puterea o exercită asupra intelectualilor ar fi, în România sau în alte părți, exclusiv apanajul regimurilor politice totalitare sau autoritare; că, în cazul acestor regimuri opresive - în care crima proiectată rațional devine fundament existențial al unui stat ilegal
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
dialectic și istoric îl recuperează din iluminism, în sensul în care se pretinde o "știință" menită să ilumineze masele. Acest efect se manifestă asupra intelectualilor, ei înșiși atât de sensibili față de proiecțiile raționale, devenind, la rându-i, cauza unei imprescriptibile atracții spre a pune la lucru un mecanism mental grație căruia să-și motiveze credința în ideologie prin apel la rațiune. Este același mecanism ce i-a determinat pe cei care, dincolo de a fi fost înregimentați în aparatul simbolic al regimului
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
banală, din care nu putem reține decât niște imagini interesante: tăcerile - "castane înroșite prin păduri", poetul - "fiu de câne" culcat pe o bancă udă, și unul semnat Ștefan Aug. Doinaș, Poemul cărților, în care se prezintă, într-o manieră neconvențională, atracția exercitată de lumea cărților ca una de factură erotică, "Întotdeauna le-am mângâiat conturul/ (...) le-am simțit sărutarea pe gură,/ fluviul părului de aur și susurul...". Ultimul poem prezent în acest număr este o traducere realizată de Al. Husar din
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de a se reinventa cu fiecare text. Eul liric nu a pierdut total legătura cu autorul, dar se vrea eliberat de tirania vieții acestuia și acesta nu e decât un pas în drumul spre exilarea voită și necesară în afara timpului. Atracția contrariilor este sesizabilă și într-un astfel de discurs, ca și repetițiile. Cuvântul reluat tinde să devină logos și, în tendința declamativă, este ceva din amprenta spiritului romantic. Poemul devine o mixtură de ideal, de spiritual și de concret, material
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
această vâltoare a iubirii. Negrele văpăi, imagine care se înscrie în sfera eminescianismului, sugerează focul ascuns, dorința neconștientizată, latentă. Iubirea este reflexul unei izbucniri primare, ilustrativă, în acest sens, fiind plasarea ei într-un mediu al regnurilor inferioare ("ferigile ochilor"). Atracția erotică presupune căutarea idealului și pierderea în instinctual, dualitatea ei e subliniată de altminteri prin evidențierea contrariilor ("în fiecare clipă îți duc sufletul în palme/ și hoitul important în spinare"). Mitizarea și demitizarea iubirii au loc succesiv, imaginile denigratoare reflectă
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sugera o astfel de coincidență a contrariilor, înalt-adânc, lumină-întuneric, fapt relevat de variante ale poemului în care asocierea oximoronică este mult mai evidentă: "lasă-mă, insulă albă,/ în marea ta neagră"). Eul poetic se dovedește a fi însă ezitant, există atracția de a se pierde, de a se dizolva în acest univers, dar și tentația de a-și asuma statutul unei divinități creatoare capabile să sfârâme, să despartă această unitate. Tensiunea lirică este asigurată însă de frângerea avântului căutătorului de ideal
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cu sânul fierbinte și crud/ pe care desenez cu o cerneală o mare albastră/ închipuindu-mi că sfârcurile sunt atolii din Sud". Trupul femeilor devine suportul pentru crearea unei alte lumi, e o evadare în senzual, exoticul se ascunde în atracția feminină. E poate textul cel mai citat pentru autoportretul de creator, pentru spiritul de frondă afișat: Sunt condotierul Tonegaru fără spadă;/ mi-am tocit-o ascuțindu-mi ultimul creion/ să scriu cum am dat în poezie cu o grenadă". Eros
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului, iubirea-ideal, platonică ("Ar trebui să înalț către o himerică iubită/ aceleași patetice și dulci lamentări"), atracția morții, interogațiile existențiale, idealul de neatins ("moartea ar trebui să-mi fie o mare ispită/ și să-mi fac din toate nimicurile întrebări"). Mijloacele de subminare a seriozității textului se multiplică și aici, de la dublarea modalizatorilor incertitudinii, condiționalului-optativ i se
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
arteziană, cu „șadîrvan”, cum ar fi spus Dinicu Golescu, primul scriitor romîn care descrie o astfel de instalație 8). Un havuz cu o suprafață întinsă: lacul pe care plutesc lebede, din strofa a doua. Parcul, havuzul și lebedele constituiau o atracție, îndeosebi pentru provincialii și străinii descinși în București. Personajul principal al unui roman postbelic își duce iubita, o prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Vasile Popp (Fleacuri, Ocna vieții), Petre Locusteanu (Căpitanul Străjescu) etc. A treia - e deschiderea paginilor unor reviste de ținută pentru „cronicile vesele”: Al. G. Doinaru, în „Sămănătorul”, C. Ș. Făgețel, în „Ramuri” și G. Topîrceanu, în „Viața Romînească”. A patra - atracția masivă față de divertisment, îndeosebi față de „reviste”. Prima revistă la noi - s-a spus - pare să fi fost „Cer cuvîntul!”, scrisă de Petre Grădișteanu, Ciru Oeconomu, Mihail Zamfirescu, literați strînși din jurul „Contemporanului”. Acesteia i s-a răspuns - susținea autorul din care
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
tîrzii de bal.// în larma veselei orchestre/ înmormîntau un trist amor,/ Și-n goana albelor ferestre/ Zbura fantastic umbra lor.// Pluteau cu mintea rătăcită/ Ca-n alte lumi, răpiți de joc.../ Și atît părea de fericită/ Părechea fără de noroc!” 10) Atracția balurilor asupra lui Bacovia se vede în felul admirativ în care el vorbește despre muzica de dans, îndeosebi despre vals, slăbiciunea sa: „O, mîndrul vals... poate superb...” 11). Valsul îl impulsionează, îi dă avînt. „Valsul era răpitor”12). Plecat de la
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
femeia sa. Așa se înțelege cum nu pot trăi cu șase sute franci pe lună! Cocotele sînt frumoase, tinere: toată Franța, toată Europa, ba toată lumea își aduce tributul pentru a li menținea reputația care servește ca una din cele mai puternice atracții pentru străini în a veni și cheltui parale în Paris. Parisul este refugiul îngerilor căzuți. O fată frumoasă din provincie, înșelată, unde ar mai putea trăi și străluci decît în Paris? O femeie tînără, avută, avidă de plăceri din orășele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
indispune și irită. Bacovia consemnează, apoi, existența unui „infinit demonic” (formulă reținută, se pare, din „Ruga de seară” a lui Arghezi) ce avivează amintiri penibile: „Un infinit demonic/ Și ironii amare,/ Dureri ce-au răsunat/ în umbre solitare...” 12) E atracția unei lumi de care se credea detașat. Scriitor Bacovia a fost scriitor atît în sensul actual al cuvîntului, cît și în cel vechi. în acesta „scriitor” însemna slujbaș: copist, grefier, redactor de acte și scrisori. Un precedent celebru îl constituie
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
dintre metale”2), iar cele cinci litere ale cuvîntului care-l denumește se îmbină într-o structură sufocantă: doi pereți dubli de consoane strivesc o vocală. Și totuși acest cuvînt fără rezonanță, mut și rece, a avut momentul său de atracție și de „elocvență”. De ce? Pentru că definea, scurt, un complex de stări caracteristice generației de la confluența secolelor XIX și XX: apăsare, oboseală, plictiseală etc. Era termenul unui diagnostic moral, o metaforă a „durerilor înăbușite”, un simbol al decepționismului și dezabuzării. „Plumb
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
mai e nevoie de cuvinte. Elanuri religioase A fost Bacovia religios? Cînd îi refaci biografia și-ți amintești că s-a născut într-o vreme în care, vorba lui Eminescu, „credința [era] seacă” ori că, în tinerețe, a dat curs atracțiilor unei vieți dezordonate, răspunsul spre care înclini e că nu. Poate fi religios un discipol al lui Macedonski, autorul „Imnului la Satan”, în care prima strofă (plină de admirație) e: „Satan, fermecător Satan, proteu ce ești ascuns în toate,/ în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care să mulțumească pe cineva obișnuit și cu cartea. Să fim largi: să zicem cinci filme, ca să intre de două ori și «Pat și Patachon»”. Și totuși, în ciuda acestei situații, și a prețurilor mari, cinematograful constituia, îndeosebi pentru tineri, o atracție irezistibilă și un loc de evadare. „Am văzut două filme - notează eleva Jeni Acterian în Jurnalul său. Asta e singura mea satisfacție. Cinematograful!” Dar sînt zile în care vede și cîte patru! în versul „Ning la cinematografe grave drame sociale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
163). Monocitele declanșează acest proces prin producerea unor „microparticule”, după stimularea indusă de factorii plachetari (s-Selectina) cu influență asupra endoteliului vascular unde vor fi exprimate moleculele de adeziune (164, 217). Se considera că exprimarea unor molecule de adeziune, urmată de atracția și aderenta leucocitelor (a monocitelor în special) sau a trombocitelor la endoteliul vascular, reprezintă prima etapă a cascadei de evenimente care conduce la procesul trombogenic. Într-o primă etapă - destul de lungă, uneori - trombogeneza se manifestă printr-o “peliculă” de elemente
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
conjugate. Pornind de la funcțiile pe care le îndeplinesc proteinele pot fi împârțite în: enzime, hormoni, anticorpi, proteine de transport, contractile etc.. 2.3. Structura proteinelor Organizarea spațială a lanțurilor polipeptidice se realizează prin interacțiuni necovalente (legături de hidrogen), interacțiuni hidrofobe, atracții polare și ionice. Aceastea conduc la mai multe moduri de de organizare structurală: primară, secundară, terțiară și cuaternară (18, 65). Structura primară a proteinelor se referă la numărul și ordinea secvențelor aminoacidice existentă în proteina respectivă. Determinarea acestei secvențe se
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
5% din voturi. În timp ce votul pentru Vargas Llosa a venit mai ales din sfera celor bogați, Fujimori a câștigat masiv voturi de la cei săraci (Cameron, 1994: 127, 143). 8.3 Populismul la putere: conflict politic și prăbușire a democrației, 1990-1992 Atracția populismului lui Fujimori și-a schimbat oarecum caracterul după ce acesta a ajuns la președinție în 1990. În fața unor mari crize economice și de siguranță națională, Fujimori a recurs în privința programului de guvernare la măsuri de dreapta, preluând o mare parte
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
diferite, de ansamblu, - o analiză a atractivității partidelor în timpul fiecărei sesiuni parlamentare în Figura 9.1 și un studiu de specialitate cu privire la gradul general de populism în aceleași perioade ale sesiunilor în Figura 9.21 - indică niveluri foarte înalte de atracție pentru populismul partidului lui Mečiar în timpul anilor 1990, peste nivelul mediu al partenerilor de coaliție SNS și ZRS în timpul aceleiași perioade. Pentru ambele măsurători nivelul dat de populism a fost mai mare pentru guvernele lui Mečiar din 1992 și 1994
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
între care Lourdes Flores și Keiko, fiica lui Fujimori, s-au remarcat în calitate de contracandidate la președinție. 22 Deputatul Erland Rodas, intervievat de Liz Mineo, 4 mai 1999. 1 Figura 9.1 prezintă indicatori pentru o gamă largă de forme de atracție ale populismului - incluzând măsurători ale formelor de discurs și de organizare asociate în general cu populismul - pentru fiecare partid în timpul fiecărei sesiuni parlamentare dintre 1992 și 2006. Figura 9.2 realizează o medie a acestor cifre pentru fiecare guvern (dată
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
obiectificării căruia i se opun jurnaliștii care practică forma narativ literară. În timp ce un stil de știri supraobiectiv care respecta modelul informațional se dezvolta în jurnalismul american din secolul al XIX-lea, un stil mai subiectiv era reflectat în articolul de atracție. La sfârșitul secolului al XIX-lea a fost umbrit de stilul factual, aflat în ascensiune; oricum, era cea mai nouă versiune a unei vechi teme care demonstra o conștiință în formare mai evidentă. În același timp, jurnalismul literar narativ continua
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
fost umbrit de stilul factual, aflat în ascensiune; oricum, era cea mai nouă versiune a unei vechi teme care demonstra o conștiință în formare mai evidentă. În același timp, jurnalismul literar narativ continua să fie practicat independent. Înaintașii articolului de atracție modern pot fi găsiți în anecdotele știrilor polițienești publicate în Sun: Wm. Luvoy s-a îmbătat deoarece ieri a fost foarte cald. A băut nouă pahare de coniac cu apă și a zis că-l ia dracul dacă nu bea
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de aruncarea unei căni înspre domnul Ellis, domiciliat pe str. Ludlow nr. 53. McMunn a avertizat judecătorul că progeniturile ei, pe care i-a caracterizat drept "orfani", ar putea muri de foame dacă ea ar fi închisă. Apariția articolului de atracție în forma șlefuită i se atribuie adesea lui Charles A. Dana. Ca director general al ziarului lui Horace Greeley, iar mai târziu, după ce a cumpărat Sun, Dana a adăugat "două îmbunătățiri. Prima a ajuns să fie cunoscută sub numele de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]