8,108 matches
-
în secolul XXI din fosta Iugoslavie imediat dupa destrămarea Iugoslaviei în anii 1990. De asemenea, există o comunitate mare de sârbi în Rusia, a treia cea mai mare comunitate sârbă din Europa, după cea din Austria (1.000 de cetățeni austrieci sunt de origine sârbă) și cea din Suedia (7.000 de cetățeni locali sunt sârbi), dar și înainte de cea din Franța, cea din Germania, cea din Marea Britanie, și cea din Norvegia.
Sârbi () [Corola-website/Science/299508_a_300837]
-
(la naștere: "Erzherzogin Maria Theresia Amalia Walpurga von Österreich") , cunoscută și ca "Maria Theresia", (în , în , în ), (n. 13 mai 1717, Viena - d. 29 noiembrie 1780, Viena), din Casa de Habsburg, a fost conducătoarea Țărilor Ereditare Austriece între anii 1740-1780, fiica lui Carol al VI-lea împărat romano-german (1685-1740), soția împăratului Francisc Ștefan și mama împăraților Iosif al II-lea și Leopold al II-lea. A purtat titlurile de Arhiducesă a Austriei, regină a Boemiei, regină a
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
începutul unei dușmănie pe tot parcursul vieții lor. Cum Austria este săracă în comandanți militari experimentați, Maria Tereza îl eliberează pe mareșalul Neipperg, care fusese întemnițat de tatăl ei pentru slabele rezultate în războiul cu Turcia. Neipperg preia comanda trupelor austriece în martie. Austriecii au suferit o înfrângere zdrobitoare în bătălia de la Mollwitz în aprilie 1741. Franța a întocmit un plan de împărțire a Austriei între Prusia, Bavaria, Saxonia și Spania. Mareșalul francez Belle-Isle i s-a alăturat lui Frederic la
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
și cancelarul ei, contele Kaunitz și-au dorit să iasă din război recâștigând Silezia. Austria a făcut alianță cu Franța și Rusia, Marea Britanie cu Prusia și Portugalia. Războiul începe cu o înfrângere a austriecilor la Lobositz. În urma eșecului, comandantul trupelor austriece devine Prințul Karl Alexander de Lorena, cumnatul împărătesei. Frederic a fost surprins de Lobositz; în cele din urmă el s-a regrupat pentru un alt atac, în iunie 1757. Bătălia de la Kolin care a urmat a fost o victorie decisivă
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
l-a numit după Sfântul Iosif, la care se rugase îndelungat în timpul sarcinii, pentru un moștenitor masculin. Copilul favorit al Mariei Tereza, Maria Christina, s-a născut când împărăteasa a împlinit 25 de ani, cu patru zile înainte de înfrângerea armatei austriece în Bătălia de la Chotusitz. Încă cinci copii s-au născut în timpul războiului: Maria Elisabeta, Carol Iosif, Maria Amalia, Leopold și Maria Carolina. În această perioadă, nu a existat odihnă pentru Maria Tereza; războiul și perioadele fertile au fost efectuate simultan
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
războiului: Maria Elisabeta, Carol Iosif, Maria Amalia, Leopold și Maria Carolina. În această perioadă, nu a existat odihnă pentru Maria Tereza; războiul și perioadele fertile au fost efectuate simultan. Cinci copii s-au născut în timpul păcii dintre Războiul de Succesiune Austriacă și Războiul de Șapte Ani: Maria Ioana, Maria Josepha, Maria Carolina, Ferdinand și Maria Antoaneta. Ultimul ei copil, Maximilian Franz, s-a născut în timpul Războiul de Șapte Ani, când Maria Tereza avea 39 de ani. Maria Tereza a afirmat că
Maria Terezia a Austriei () [Corola-website/Science/298926_a_300255]
-
în 1439, că și fiul său Laszlo V în 1457, iar Habsburgii au pierdut Boemia și Ungaria. Vărul sau Albert, împăratul Frederic III, a reușit să pună capăt să se impună cu mare greutate, doar în imperiu și în teritoriile austriece moștenite în familie. "Maladia mortală" imperială s-a manifestat de-a lungul secolului XV. Pe plan religios, principii locali au preluat dreptul de intervenție în problemele bisericii, pe care împăratul nu mai era capabil să-l exercite. La conciliul de la
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
în 1806. Schönbrunner.jpg|290px|thumb|Part of the imperial coat, 1857]] În 1804 Austria devine Imperiu (după anexarea teritoriilor de la stânga Rinului sub Napoleon I Bonaparte), iar împăratul german Francisc al II-lea este în același timp și împărat austriac numit Francisc I (Viena rămâne până la desființarea Imperiului romano-german în 1806 capitala Sfântului Imperiu, o capitală dublă). Congresul de la Viena din 1815 (după a doua exilare a lui Napoleon I) a restaurat granițele Sfântului Imperiu, fără a restaura Imperiul romano-german
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
dublă). Congresul de la Viena din 1815 (după a doua exilare a lui Napoleon I) a restaurat granițele Sfântului Imperiu, fără a restaura Imperiul romano-german însuși. Germania (numită Confederația Germană) a devenit o confederație de state independente conduse parlamentar de către Imperiul Austriac (Graf von Metternich), cu parlamentul în Frankfurt am Main. In 1866, în urma războiului austro - prusac, Austria este nevoită să se desprindă din Confederația Germană. În 1871, în urma războiului franco - prusac, Napoleon al III-lea abdică, iar Germania devine din nou
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
1871, în urma războiului franco - prusac, Napoleon al III-lea abdică, iar Germania devine din nou imperiu sub conducere prusacă, fără Austria. Berlin devine capitala noului imperiu. Împreună cu teritoriile ocupate care nu au aparținut Confederației Germane se formează din nou Imperiul Austriac Imperiul Austro-Ungar. Deja în secolul al XVIII-lea Austria anexase, în urma războaielor cu turcii (Imperiul Otoman), noi teritorii balcanice (Iliria, Dalmația, Banatul de Timișoara etc.). Vecinul ei, Imperiul Musulman Otoman, este supranumit "Bolnavul Europei". Deși nu are o concurență serioasă
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
abia după epoca lui Traian și că numele capitalei era mult mai vechi.. Pârvan a propus citirea "Sarmiz-egetusa" în sensul „Egetusa a lui Sarmos” sau „Zarmos”, arătând că "Zarmos/Zermos" a fost un nume tracic cunoscut și citat de cercetătorul austriac (de etnie cehă) Wilhelm Tomaschek, în lucrarea standard "Vechii traci," un studiu etnologic. Opinia lui Pârvan a fost împărtășită de savantul bulgar tracolog Dimităr Decev, care a adus în discuție, comparativ, numele de persoane din Lycia (Licia)"Zermounsis, Ro-zarmas, Ia-zarmas
Sarmizegetusa Regia () [Corola-website/Science/299029_a_300358]
-
este o echipă de Formula 1 care s-a format în 2005 când compania Red Bull a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni al echipei Minardi. În momentul de față acționariatul echipei este împărțit în mod egal între compania austriacă Red Bull și fostul pilot de Formula 1 Gerhard Berger. Acesta din urmă are și rolul de consultant. Urmare a debutului fructuos al echipei Red Bull în 2005, compania mamă a decis să finanțeze o a doua echipă, ocazia ivindu
Scuderia Toro Rosso () [Corola-website/Science/304487_a_305816]
-
Astfel, Rusia intenționa să sprijine păstrarea domnitorilor locali care pierduseră sprijinul Porții în contextul războaielor napoleonice (casus belli din războiului ruso-turc 1806 - 1812). Rusia dorea astfel și să rămână influentă în principatele danubiene, în încercarea de a contracara influența Imperiului Austriac, tot mai puternică din secolul XIX, mai ales după anexarea Basarabiei din 1812. Totodată Poarta a oferit concesii importante conducătorilor principatelor Moldova și Țara Românească. În ciuda afluxului de greci, sosiți în principate ca o nouă birocrație favorizată de conducătorii locali
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
și la Sankt Petersburg. În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, creșterea statutului strategic a regiunii s-a observat și prin deschiderea a tot mai multe consulate reprezentînd puterile europene direct interesate în observarea evoluției situației locale (Rusia, Imperiul Austriac și Franța; ulterior, britanicii și prusacii). În plus consulii au acordat privilegii speciale mai multor persoane, cunoscute drept "sudiți" ("subiecți", în limbajul timpului). O serie de evenimente importante au avut loc începând cu 1821, când ridicarea naționalismului grec în Balcani
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
punct de vedere juridic, permițând crearea unei flote navale în ambele Principate, precum și un contact mai facil cu negustorii europeni, cu confirmarea privilegiilor comerciale ale Moldovei și stipulate pentru prima dată la Akkerman (odată cu legăturile strânse stabilite rapid cu negustori austrieci și piemontezi, primele corăbii franceze au vizitat Țara Românească în 1830). Ocupația rusă asupra Moldovei și Țării Românești, (precum și asupra orașului bulgar Silistra) a fost prelungită până la plata reparațiilor de război de către otomani. Împăratul Nicolae I l-a numit pe
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
ei devenind proprietari de hanuri, birturi și taverne, iar ulterior bancheri și proprietari de terenuri ("vezi Istoria evreilor în România"). În acest context a început să se dezvolte un sentiment anticatolic, bazat, conform lui Keith Hitchins, pe presupunerea că influența austriacă și catolicismul erau strâns legate între ele și pe preferința tot mai răspândită pentru secularism. Clasa de mijloc românească forma baza a ceea ce va deveni mai apoi electoratul liberal și provoca discursul xenofob al Partidul Național Liberal în perioada de la
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Românesc". Moldova a urmat la scurt tip, după ce Asachi a început tipărirea revistei sale "Albina Românească". "Regulamentul" a dus la crearea de școli noi, dominate de figuri ale românilor transilvăneni exilați după ce își exprimeseră dezacordul legat de condițiile din Imperiul Austriac; acești profesori, care nu agreau modelele culturale franceze adoptate de societate (considerându-le nenaturale), s-au alăturat lui Ioan Maiorescu și August Treboniu Laurian. Naționalismul a fost impulsionat și de crearea unor mici armate, supervizate de Rusia (denumite ocazional și
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
Principele Barbu Dimitrie Știrbei din Țara Românească, și-au pierdut tronul, iar regiunea a intrat sub guvernarea generalului rus Aleksandr Ivanovici Budberg. Întrucât Balcanii rămâneau un teatru secundar de luptă, cele două principate au fost preluate sub o administrare neutră austriacă în septembrie 1854 - ca parte a înțelegerii dintre Poartă și Rusia (austriecii au rămas până în 1857). Grigore Ghica și Știrbei și-au ocupat tronurile din nou în același an și au efectuat ultima parte a reformelor conforme "Regulamentului". Cea mai
Regulamentul organic () [Corola-website/Science/304502_a_305831]
-
scrisoare pentru că a ajutat la vânzarea produsului în Hong Kong. Regizorul filmului, John Woo, al cărui idol era Delon, a scris un scurt eseu despre filmele "Samuraiul" și despre "Le Cercle rouge". La 20 martie 1959 s-a logodit cu actrița austriacă Romy Schneider (care evoluase în Germania), pe care o întâlnise în timpul filmărilor la filmul "Christine" (1958). Pe parcursul relației lor s-a speculat că Delon ar fi avut o aventură cu actrița și cântăreața germană Nico. La 11 August 1962, Nico
Alain Delon () [Corola-website/Science/304529_a_305858]
-
pe austrieci să se retragă. Francezii au învins forțele papale la Urbino în 1796, forțându-l pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu pe 22 iunie 1796 și mai apoi un tratat provizoriu de pace. Contraofensivele succesive austriece din Italia au eșuat. Napoleon a luptat împreună cu generalul Joubert în campania din 1796 precum și în bătălia de la Rivoli, însă cel din urmă și-a pierdut viața în dezastruoasa bătălie de la Novi din 1799. Bonaparte a intrat învingător în Friuli
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
și otomane, Bonaparte a reușit să se întoarcă din Egipt în Franța pe 23 august 1799. El a preluat controlul guvernului francez pe 9 noiembrie 1799 (lovitura de stat din 18 brumar), răsturnând Directoratul cu ajutorul ideologului Emmanuel Joseph Sieyès. Ofensiva austriacă pe Rin și în Italia a reprezentat o amenințare la adresa Franței, dar trupele rusești s-au retras de pe front, după ce Bonaparte l-a convins pe țarul Pavel I să opteze pentru neutralitate (1801) ca urmare a celei de-a doua
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
care era menită sprijinirii oricăruia dintre fronturile de pe Rin sau din Italia. Atacul francez i-a luat pe austrieci prin surprindere. În acel moment, armata franceză avea 300.000 de soldați angajați în luptă cu forțele coaliției. În Italia, presiunea austriacă în creștere a schimbat situația în favoarea lor, astfel încât Napoleon a trebuit să mobilizeze armata de rezervă. Rezistența esențială a lui Masséna la Genova a permis operațiunile primului consul Bonaparte și desfășurarea cu succes a bătăliei de la Marengo pe 14 iunie
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
împotriva Franței, dar Royal Navy era o amenințare continuă asupra transporturilor maritime franceze și a coloniilor din Caraibe. În plus, britanicii aveau suficienți bani ca să convingă marile puteri continentale să-și unească eforturile împotriva Franței și, în ciuda numeroaselor înfrângeri, armata austriacă a rămas un pericol permanent pentru Franța napoleoniană. Napoleon nu putea invada direct Marea Britanie. Amiralul britanic Jervis a afirmat: "Eu nu spun, domnilor, că francezii nu vor veni. Eu spun numai că ei nu vor veni pe mare." Amiralul Horatio
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
a părăsit Boulogne la sfârșitul lunii iulie 1805 pentru a opri înaintarea austriecilor. În timpul Campaniei de la Ulm din 25 septembrie - 20 octombrie, Napoleon a reușit să încercuiască armata lui Mack, forțându-l să se predea. După ce a înfrânt principala armată austriacă de la nord de Alpi (o altă armată austriacă condusă de arhiducele Carol de Austria nu a reușit să obțină un rezultat semnificativ în Italia în fața armatei franceze condusă de André Masséna) Napoleon a ocupat Viena. La mare depărtare de bazele
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]
-
pentru a opri înaintarea austriecilor. În timpul Campaniei de la Ulm din 25 septembrie - 20 octombrie, Napoleon a reușit să încercuiască armata lui Mack, forțându-l să se predea. După ce a înfrânt principala armată austriacă de la nord de Alpi (o altă armată austriacă condusă de arhiducele Carol de Austria nu a reușit să obțină un rezultat semnificativ în Italia în fața armatei franceze condusă de André Masséna) Napoleon a ocupat Viena. La mare depărtare de bazele de aprovizionare, el a trebuit să facă față
Războaiele Napoleoniene () [Corola-website/Science/304489_a_305818]