8,717 matches
-
prin bolți de frunze razele lunei senine, Împlând p-ici pe colo râul cu fulgerătoare dungi; Pe-umărul Dochiei mândre cântă pasărea măiastră, Valuri râd și-ntunecoasă mână lumea lor albastră. Repezind luntrea bogată pe șiroiurile lungi. Prin pădurile de basme trece fluviul cântării. Cîte-odată între codri el s-dună, ca a mărei Mare-oglindă, de stânci negre și de munți împiedecat Ș-un gigantic lac formează într-a cărui sân din soare Curge Aurul tot al zilei și îl împle de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
EminescuOpIV 152} POVESTEA MAGULUI CĂLĂTOR ÎN STELE În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mîndră-mpărăți Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Mari și boltite prin care pătrunde-o lumină albastră; Și prin bolți de ferestre se văd argintoase coloane, Muri cu oglinzi de diamant, ce lucesc mai clare ca ziua, Mândre icoane cu fete de craiu îmbrăcate-n albastru, Codri de basme cu arbori vrăjiți și cu albe cerboaice, Iar prin coloane pare că vezi trecând o minune: Luna cu părul ei blond disfăcut, care curge în valuri Pe umeri în jos, îmflat cu dulce de miroase și cântec, Care tremură-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
norii să-i disfețe. Cetăți prin ei își pierd a lor splendoare. Prin codrii lor, prin șesurile crețe, De-a vântului suflare-mbălsămată, Din munții-n nori și prin pustii mărețe, Urbile-antice strălucind s-arată Și albe par și mitice - cu basme Urieșești e țara presărată. Și norii spânzură pe cer, fantasme De foc și aur ce-n oștiri se-nșiră, Codri se plâng și marea doarme-n spasme. Ajung la țărm - se-ndoaiă ca o liră Cu valuri înstrunită-n lunge rânduri, Un
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
italici. "Și iată vălul meu ți-l dau - pe față "Să-l pui, s-acoperi ochii tăi de ghiață, Ca nu cumva să se topească iute "De a privirei ei tiranică dulceață". Mă sui și plec... o umbră sunt din basme 50Și o fantasmă sunt între fantasme, Prin mâna mea de o ridic se vede Ca și prin corpul străveziei iasme. Din ce în ce cu toții se apropii. Grădini lucesc și flori creșteau cu snopii Iar roua curge în briliante umezi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
cresc bogate-ntunecoase Ici roze negre, colo flori albastre Și pe ferești perdele de purpură. Un miros răcoros simțirea-mi fură; Deschisă lin e ușa unei sale Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră - Lumină lumea gândurilor mele. Ea înșira
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră - Lumină lumea gândurilor mele. Ea înșira mărgăritare-n poale Și pe-un covor persan, frumos și moale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis și leneș A ei picioare de zăpadă - goale. Ochii adânci ca două basme-arabe Samăn cu-aceia
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pe-atunce De-a vieții grea enigmă, de anii furtunoși? În lacu-adînc și neted, în mijlocul de lunce, Părea că vede zâne cu păr de aur roș. Și trestia cea naltă vuind de vânt mai tare... La glasu-i asculta el ca basme triste, dulci, Când rețele din codru pe creții apei clare, Scăldîndu-se prin papuri lăsau pe valuri fulgi. II Trecură ani. E noapte. În camera bogată, 90Pe-un pat alb ca zăpada, copila sta măreț. O candelă de aur c-un punct
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-ndoiele a vieții tale vise - "Băiet de-ai fi tu încă, la mine să te-ardic, "Să te privesc cu gene pe jumătate-nchise, Dar nu mai crezi în visuri, căci nu mai crezi nimic. "Să fii un pagiu din basme și eu să fiu regină! "O, cum aș fi de bună și tu ai fi gentil, 155"Plutire-am lin pe lacul, ce doarme în grădină, Căci eu mă simt copilă, de-ai fi și tu copil! Nu mintea ta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
De dulcea-i privire nu poți să te saturi. În părul ei negru lucesc amorțite Flori roși de jeratic frumos încîlcite, Rubine, smaranduri, astfel presărate, Sălbatec-o face la față s-arate... Și ochi de-un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
un albastru, bogat întuneric, Ca basme păgâne, de-iubire chimeric, Lucesc sub o frunte curată ca ceara - Zîmbirea-i îmbată ca nopțile, vara. {EminescuOpIV 329} Pe codri-nfioară a ei frumusețe Și apele fulger cu undele crețe; Se pare că-nvie a basmelor vremuri, Căci lumea-i cuprinsă de-un dulce cutremur. Din nori curge-o bură, un colb de diamante, Pe văi se așează, pe dealuri înnante; În față li-i luna, prin șuet de șoapte S-ardică pe cer curcubee de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
aud cum apa sună-ncetișor: Un freamăt lin trecea din ram în ram Și un miros venea adormitor. Astfel ades eu nopți întregi am mas, Blând îngînat de-al valurilor glas. Răsare luna, -mi bate drept în față: 10Un rai din basme văd printre pleoape, Pe câmpi un văl de argintie ceață, Sclipiri pe cer, văpae preste ape, Un bucium cântă tainic cu dulceață, Sunând din ce în ce tot mai aproape... 15Pe frunze-uscate sau prin naltul ierbii Părea c-aud venind
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-a-valma Se-nvîrt și se mlădie ușor sunând cu palma. La mijlocul de masă pe tronu-i șade el Cu plete lungi și negre, întunecos, Brigbel. Și răzimat pe spată al zeilor fiastru Privea-n ochii miresei al cerului albastru. Frumoși ca două basme, isvoarele uimiri-s, În păru-i lung de aur se învălea Tomiris. Încolo voievozii, boiarii după treaptă Șoptesc cu admirare în barba înțeleaptă Când spune cântărețul povești din alte vremuri, De regi de-a căror fapte te miri și te
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trecut eu mă gândesc cu-atît amar din când în când. {EminescuOpIV 425} CA ȘI STOA CE PRETINDE Ca și Stoa, ce pretinde Să fim mândri și integri, Când plutesc de-asupra noastră Cu-a lor visuri ochii negri; Ca și basmele păgâne De iubire ce-ard chimeric Cu nesațiul lor de visuri Și cu-atîta întuneric; Când atrași de a lor noapte Ne suntem străini de lume, Duși pe marginea uitării De-un avânt fără de nume; Când gândire nu mai este Și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a frumuseții tale. {EminescuOpIV 436} NU MĂ-NȚELEGI În ochii mei acuma nimic nu are preț Ca taina ce ascunde a tale frumuseți. Căci pentru care altă minune de cât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În mantie de rege m-am îmbrăcat pe mine Și de vă-ntindeți mâna dup-a mea umbra-avară Las mantia să-mi cadă și mă revedeți iară. Coroană, aur, glorii, cântare și comori, Istorie și nume, iubire și onori Sunt basmele ce-nconjur, rîzînde, chipul meu: Atingeți-le numai și veți vedea că-s... eu. Din frunzele istoriei, mirosul meu v-atinge [.............................. Am zugrăvit în ochi-ți semănături de stele. Moarte și nemurire sunt numai umbre a mele, Ca să vă-nșel
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți Să-i pară că ese din arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De odat-un țipăt spăimântat Urlă-n urechi spre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ordonă lui Dumnezeu cum să-i ajute. Omul contemporan a dat transcendența pe pragmatism. Mă tem că mulți creștini de azi sunt mai desacralizați decât păgânii de altădată. În Occident, credința a rămas un văl fumuriu precum elementele fantastice din basme. Dumnezeu respectă și iartă dorințele inimii. O religie nu poate construi decât în interiorul conștiinței umane. Fără transcendență, ne-am fi pierdut regnul. Stropul de transcendență ne verticalizează. Îngerii sunt pălmașii, nu vedetele cerului. Spiritul se împlinește în religie. Rugăciunea poate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Ordinea nu trebuie să deregleze armonia. Complicitatea unui ideal se câștigă prin transpirație. Nici vorbă de galanterii. Singura aristocrație viabilă este cea a spiritului. Revelațiile propulsează ideile spre capodoperă. Dacă tot trebuie să te înghită cineva, fii ambrozie, nu lături. Basmul conservă răsăritul aspirațiilor umane. Idealul săracului este hedonismul. Nici un ideal nu e încheiat chiar la toți nasturii. Când ai dreptate, izbește cu buzduganul și în soare! Încearcă să fii contemporan cu cei din jurul tău. Superlativul frumuseții umane este virtutea. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au rămas grecii pentru că au edificat o civilizație înfloritoare. Dar și perșii care au incendiat-o. Prin unele țări nu au ajuns decât stropi de civilizație. Unele popoare îi dau și agoniei un iz de voluptate. La popoarele amărâte, nici basmele nu mai au un sfârșit prea fericit. Istoria - o contabilizare a întâmplărilor din ce în ce mai jenante. De-a lungul istoriei, multe cranii de conducători au fost umplute cu minți alterate. Cad din istorie popoarele care nu reușesc să găsească o motivație corespunzătoare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cosmos. Ne-a prins mileniul al treilea cu visele zdrențuite. Corigențele epocii noastre se numesc : sărăcie, violență, droguri, sexualitate. Televizorul și computerul lăbărțează singurătatea omului contemporan. Televizor, cimitir al lumii contemporane. Într-o lume normală, diversitatea generează armonie, nu conflicte. Basmele - aceste sublime proiecte pentru arhitectura viitorului. Cine și-ar fi putut imagina ce germen de potop zace într-un minuscul atom. Să fie oare crudul nostru secol o excepție sau un deschizător de drumuri? Cu siguranța, omenirea a ratat și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o groapă. Crește dacă iei din ea. Cine o enervează oare pe privighetoare de cântă atât de frumos ? Chiar compromis de Iuda, sărutul rămâne o punte. A fi optimist presupune să aștepți încă întoarcerea Titanicului din prima cursă. Stăm bine ! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție. Sau lașitate. Un oraș trebuie mirosit și dincolo de draperia turistică. Continuă să nesocotească măsura geniile. Și nebunii. Don Juan a întâlnit în calea lui numai femei. Dar dacă se izbea și de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Dumnezeu este liber, prea ne lasă să ne descurcăm” prin noi înșine”.. Puțini oameni reușesc să transforme suferința în curaj. Nu-mi inventariez dușmanii, ca să nu le dau ideea unei coaliții. Doar în statistici femeile sunt mai slabe. Stăm bine! Basmele au încă finaluri optimiste. Șoapta poate însemna discreție sau lașitate. Un oraș trebuie mirosit și dincolo de draperia turistică. Continua să nesocotească măsura geniile, și nebunii. Capul sus! Vomită și ia-o de la alt capăt. Cel mai convingător discurs este victoria
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu poate fi gestionată decât de religii. Se spune că tot ce e mult strică. Cum rămâne atunci cu veșnica odihnă? Teroriștii ne ucid fără motiv. Doar pentru că suntem oameni. Simțurile noastre nu pot percepe veșnicia. Ni se pare un basm. Moartea este victoria hazardului sau a unei boli neglijate. Lumea e rea, pentru că oamenii buni, așa cum se scrie în necroloage au murit. E tot mai apăsător și pentru morți. Pentru că betonul e mult mai greu decât țărâna. Dacă nu ar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]