7,208 matches
-
fi jertfit pe altarul lăcomiei nu mai puțin de o sută douăzeci de pilule mixte, care se remarcau prin tot atâtea nuanțe. Asemenea promiscuitate l-a dus la ruină; chiar În acel an a trebuit să-și vândă localul altui chef, un neica nimeni, care a dezonorat templul savorilor, vânzând curcani umpluți pentru agapa de Crăciun. Praetorius a comentat filosofic: C’est la fin du monde*. Pentru ambii precursori, fraza s-a dovedit profetică, măcar la figurat. Senil, Querido se specializase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de crudul tiran Praetorius, se Întorc la cerurile gurilor uimite, În chip de - nici un fel de pact cu plastica! - masă mucilaginoasă cenușie, pe jumătate lichefiată. Comeseanul, emancipat În fine de cele cinci mult trâmbițate savori, poate comanda, după propriu-i chef, o tocăniță de găină sau un coq au vin, dar totul, se știe deja, va avea amorfa contextură de rigoare. Azi ca și ieri, mâine ca și azi, și așa mereu. O singură nepotrivire aruncă o umbră asupra panoramei: ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un firicel de voce. — Ce să dispară!? m-a liniștit. — Pentru orice eventualitate, voi fi mormânt, i-am promis. V-o jur pe adeziunea mea personală, pe loialitatea mea față de echipă, pe domnia voastră, pe Limardo, pe Renovales. — Spune orice ai chef, nimeni nu-ți va da crezare. A sunat telefonul. Președintele a dus receptorul la ureche și s-a folosit de mâna liberă pentru a-mi arăta ieșirea. Inutilii Era atomică, perdeaua care cade peste colonialism, conflictul de interese, ipoteza comunistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a-mi arăta ieșirea. Inutilii Era atomică, perdeaua care cade peste colonialism, conflictul de interese, ipoteza comunistă, creșterea costului vieții și renegarea mijloacelor de plată, chemarea la concordie lansată de Papă, progresiva debilitare a semnului nostru monetar, practica muncii fără chef, proliferarea supermarket-urilor, extinderea cecurilor fără acoperire, cucerirea spațiului, depopularea satelor și avântul corespunzător al Orașelor-Mizerie formează o panoramă neliniștitoare, care dă de gândit. Una e să diagnostichezi relele, alta să le prescrii terapia. Dar, fără să aspirăm la titlul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
făcut limba ca cărămida, și io m-am Împrofitat ca să le dau știroaia-bombă care și cămila cu cocoașa ei cade pe spate. Fără să mă perz În prefațe sau anticamere, mi l-am aranjat ușurel pă Farfarello ca să-i tai chefu cu bomba că io aveam subectu care doar celuloidu-i lipsea ș-un casting dă artiști care În ziua dă plată S.U.P.A. intră pă bune În faliment. M-am Împrofitat că i se lipise dă palat o bombonoaie dân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
venea ca leterat, ci ca studinte amator dă mașini filmatoare. Anche dă doamna Mariana, după fabula care a vrut să ne-o bage Între sprâncene prăpăditu dă Farfarello intrusu. Măndel i-am esplicat până m-am ostenit (că aveam decât chef să trag la moment o sforăială În patu cușcă) că comunicarea lui n-avea bază d-a dreptu, fincă cum, spune-mi și mie, avea să-i pese dă doamna Mariana, dacă io am zis că-l Înteresau decât mașinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dă titlu, să ție loc dă nume pentru comedia bufă dă referință. Mandea ieram calm-calm, fincă știam că comedioara mea iera o pilulă d-alea dă nu scapă impactu și care comitetu dă lecturat avea ideea fixă să vină fără chef cu Înteresu palpitant. Tu mă știi, așa că nu juca tristu rol să crezi că io o să perd gogeamitea spectacolu. A trecut niște zile și am concretizat decât că mă gineam la ceas, neliniștit c-o să Îngroș gașca lu ăia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu gabaritu mărit! Marea chestie iera să mă asigur dacă iera borfașii care o să mă devalizeze până la mătreață or paznicu dă modă veche, capabil să nu se chiombească cu ochi buni la măndel. Ambile oportunități m-a lăsatără fără nici un chef să servesc un completo cu cornuri. Abea d-am avut vreme să reculez, că liftu s-a și apărut ca cușca luminată ș-a dăscărcat doi pasageri. A intratără fără să-l ginească pă servitor, au Închis, ciao, ușa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Igenica. Am ajuns potop dă mișto la destinație. A dășchis ușa dă la 3 ie D bucătaru, care chiar putea să crează că obectivu meu iera să-i restitui panamaua dă pai, da supus la egzamen iera altu: adică iera chef la doamna de Anglada. L-am dus dă nas c-o carte dă vezetă a lu Julio Cárdenas care am pus În ea un desenuț confidențial, așa ca doamna să mă lase să trec, crezând că ieram Cárdenas. Imediat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acestei expediții, mă bucur că tu ai fost acela. — Și eu mă bucur. — Cu toate acestea, nu Înțeleg cum de ai ales un om ca Harry Adams pentru această echipă. Nu pentru că n-ar fi renumit, dar... Norman n-avea chef să vorbească despre Harry. — Ted, Îți amintești? Pe astronavă ai afirmat că spațiul și timpul sunt aspecte ale aceluiași concept. — Da, spațio-timpul. — N-am Înțeles niciodată chestia asta. — De ce? E foarte simplu. — Ai putea să-mi explici și mie, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
O sonerie se auzi de undeva din interior. Tina se duse În Cilindrul D. După câteva clipe strigă: — Domnule Adams! Au apărut alte numere! Harry se ridică și se duse În cilindrul alăturat. Ceilalți Îl urmară. Nimeni nu mai avea chef să privească afară. —-------11110—10000—101 —10101—100101— 10010— 101 1000—1000—1010—10110—1010—10101 10010 1010 101—100000—11010—1101—100101 10000 10000 10 —1111 - 00 - 101 10010 1010 10101 10010 10101 11 - 10101 101 1000 10110 1000
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nostru tot felul de dezastre nu spune: „Ei, nu-i trimit gâlma aia la sân decât peste un an. Întâi o las să se recupereze după moartea maică-sii“. Forța asta își vede de treabă și face exact ce are chef, oricând îi vine cheful ăsta. Mi-am dat seama că nimeni nu e imun în fața sindromului dezastrelor cumulate. Nu c-aș fi considerat că a naște un copil e un dezastru. Dar putea fi trecut la capitolul „Schimbări majore“. Crezusem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dezastre nu spune: „Ei, nu-i trimit gâlma aia la sân decât peste un an. Întâi o las să se recupereze după moartea maică-sii“. Forța asta își vede de treabă și face exact ce are chef, oricând îi vine cheful ăsta. Mi-am dat seama că nimeni nu e imun în fața sindromului dezastrelor cumulate. Nu c-aș fi considerat că a naște un copil e un dezastru. Dar putea fi trecut la capitolul „Schimbări majore“. Crezusem că sunt stăpâna vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a cărui pancartă scria de obicei „Sfârșitul e aproape“, mă anunța azi că „Viața înseamnă mai mult decât distracție“. Omulețul ăsta lucrează în cadrul departamentului Conștiință. Îl urăsc. Ticălos nenorocit. Tot timpul își face apariția cu pancarta aia și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și-mi strică cheful. Mai ales atunci când fac cumpărături. Îmi zice chestii profunde de genul „Ai deja patru perechi de cizme“ și „Cum poți să explici faptul că ai cheltuit douăsprezece lire pe un ruj“. Și-așa-mi strica tot cheful de cumpărături. Fie nu mai cumpăram obiectul respectiv. Îmi pare rău, bolboroseam în timp ce vânzătoarea se oprea și punea cizmele la loc în cutie fixându-mă cu o privire ucigătoare. M-am răzgândit. Fie îl cumpăram, dar după aceea mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
spunem lucrurilor pe nume, mult prea beată) și nu mai simțeam deloc nevoia să curăț masa. Dacă masa s-ar fi prăbușit în fața mea sub greutatea vaselor, n-aș fi făcut altceva decât să izbucnesc în râs. Dacă invitații aveau chef de-o masă curată, atunci mă tem că erau nevoiți să și-o curețe singuri. Știau unde e bucătăria. Ce așteptau? Invitație specială? În mijlocul mesei se găsea întotdeauna un castron neatins cu fructe. Vreau să zic: care era problema? Fructele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
se iubeau de la depărtare. Pe de altă parte, nu era nici măcar ora prânzului. Să-i dăm băiatului o șansă. Dar Adam n-a sunat. Toată după-amiaza am tândălit-o plictisită și nesatisfăcută. Nu voiam să fac nimic. N-aveam nici un chef să citesc. Iar Kate scâncea și plângea, iar eu nu prea aveam răbdare cu ea. Fără prea multă tragere de inimă, m-am uitat la serialele de după-amiază împreună cu mama. Asta fiindcă n-am găsit nici un motiv convingător pentru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aș fi zis că părea nesigur. — Da, James, am răspuns scârbită. M-ai convins. O să fie bine, m-a asigurat el. O să vezi. Da, am conchis eu, deși eram departe de a fi sigură, însă neavând destulă energie sau destul chef ca să-l contrazic. James, ai face mai bine să te întorci imediat la Londra, i-am sugerat. Eu o să vin cu Kate la începutul săptămânii viitoare. —De ce îți trebuie o săptămână întreagă? Părea enervat. Păi... trebuie să-mi iau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce dracu’ vorbea? Cum adică „zombi“? Ne refeream la același James? Același James ipocrit și acuzator care venise la mine în Dublin? Dar înainte să apuc să-mi adun gândurile confuze, George a luat-o din nou la trap. Avea chef de vorbă. Plictiseala de vineri după-amiază și trei beri la prânz îl făcuseră destul de slobod la gură. —Ei, Claire, a zis el mai în glumă, mai în serios. Sper că ai fost fată deșteaptă și nu l-ai iertat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu mai merg la atâtea petreceri. Să fiu mai liniștită. Și mai sensibilă. —A, înțeleg, a exclamat Judy înfierbântată. Vrea să fii o tipă plicticoasă, așa, ca el, nu? Și vrea să te țină sub supraveghere ca să-ți strice tot cheful de viață. Ce rahat! Apoi Judy a făcut o pauză. După care i-a mai venit o idee. — Și tu oi fi vreo idioată! Vrei să zici că ai crezut tot rahatul ăsta? Nu-ți dai seama că e cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
la fel de rea ca Helen, dar, în același timp, eram departe de a fi indulgentă. O, existențialism, numele tău e Claire! Abordarea mea obișnuită ar fi fost să spun ceva de genul „Eu și Adam am făcut sex fiindcă amândoi aveam chef de-o tăvăleală. N-a existat nici un alt motiv“. Dar, oricât aș fi încercat, pur și simplu nu puteam să fiu cinică și dură. Sigur, chestia asta era extrem de îngrijorătoare, dar ce puteam să fac? Însă asta însemna că zăcutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ajuns scriitori. Mă gîndesc uneori la ei și Îmbătrînesc cu diazepam și fără cenaclu. Atunci am acceptat Însă propunerea lui Mircea Martin de-ai frecventa cenaclul substantiv neutru ce vine simultan din franceză și latină pentru că deși nu aveam nici un chef să frecventez așa ceva, n-aveam cum să-mi refuz descoperitorul. Nu știam absolut nimic despre lumea literară, așadar nici despre Universitas. Bine c-avea un nume frumos. Celelalte aveau nume urîte. Nu m-am dus la reuniunile lor și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fug unul de altul În ziua logodnei.” Păi cum să nu-ți vină să te spînzuri? Mai ales că urmează o constatare pe teren, de mare interes pentru vînători și alți iubitori de animale. „Căpriorii și căprioarele nu mai au chef să se Întîlnească.” Uite-ai dracului! În urma căpriorilor vine tropotind poezia Clopotul Reîntregirii. Ce mi-a plăcut mie din această poezie a fost fenomenul Întîlnirii În timp ce bate clopotu’ de te scrîntește, dintre Mihai Viteazul, Burebista, săracu’, c-a ajuns să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de o mie de ani, decît În caz de crimă, senilitate sau o moștenire fabuloasă, și-n ruptul capului n-a părăsit această nobilă profesie ca să se-apuce de scris, mă privește vesel și n-am ce face, accept fără chef să vizitez instituția. În holul gigantic cresc palmieri. Asta o dată. Mă uit bine la ei, sînt palmieri adevărați, poate au și papagali, pe-acolo sus, prin frunziș, Mașa-mi zice că papagalii nu stau În palmieri, mă rog. După ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu mai contează deloc. De la un punct încolo, pentru tine însuți, ești ce ești (nici mai mult, dar nici mai puțin!) și fără scrisul tău, care e doar o reflexie, o imagine pe care o lași la vedere, atunci când ai chef sau atunci când poți să faci asta. Dar nu e musai să (te) și arăți. Sigur, sunt și scriitori pentru care literatura „la vedere“ contează, cu tot cu mecanismele înconjurător-propulsatoare, sunt oameni care au nevoie continuu de „băi de mulțime“, de rumoare, de
O altă viață. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]