6,191 matches
-
cazier judiciar; ... ────────── *1) Ordinul ministrului apărării naționale nr. M.105/2002 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, conținând reglementări specifice domeniului apărării, ordinii publice și securității naționale. g) diploma de medic, medic dentist, farmacist, biolog, biochimist sau chimist, în copie; ... h) certificatul/adeverința de confirmare în gradul profesional, conform cerințelor postului, în copie; i) certificatul de membru al colegiului de profil, cu drept de liberă practică, după caz, avizat pe anul în curs, în copie; ... j) polița de
METODOLOGIA din 25 mai 2016 organizării şi desfăşurării selecţiei candidaţilor în vederea chemării/rechemării în activitate, în corpul ofiţerilor. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/272355_a_273684]
-
locuri diferite, au loc în același moment sau nu. Ideile de bază au fost formulate de Einstein încă de când avea 16 ani (deci cu 10 ani în urmă). Încă de la Newton, filozofii naturali (denumirea sub care erau cunoscuți fizicienii și chimiștii) încercaseră să înțeleagă natura materiei și a radiației, precum și felul în care interacționau într-o imagine unificata a lumii. Ideea că legile mecanicii sunt fundamentale era cunoscută drept concepția mecanicistă asupra lumii, în timp ce ideea că legile electricității sunt fundamentale era
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
potasiu, acetat de plumb). Tot el fundamentează legea conservării materiei emise de către Lomonosov, care spune că trebuie să existe o egalitate între cantitatea de materie care intră în reacție și cea care iese din reacție. Urmează o întreagă serie de chimiști. Jöns Jakob Berzelius (1779-1848) determină constituția unui mare număr de compuși anorganici și de minerale; Joseph Louis Gay-Lussac (1778-1850); Friedrich Wöhler (1800-1882); Justus von Liebieg (1803-1873) fundamentează multe principii, legi care sunt valabile și astăzi. Putem însă spune că fundamentarea
Chimie analitică () [Corola-website/Science/301064_a_302393]
-
1894. El a luat hotărârea de a întemeia pe moșia cumpărată, o stațiune balneară între plaja mării și lac, în 1899. Cu fonduri din exploatarea moșiei sale și cu împrumuturi făcute la băncile vremii, Movilă inițiază aducerea unor medici și chimiști din Viena pentru analiza apei și a nămolului apoi începe construcția celor două hoteluri - azi Hotel Parc și un sanatoriu pentru băi calde de nămol cu 50 de cabine. Planurile de construcție sunt făcute și conduse de arhitectul Ivanovici și
Eforie Sud, Constanța () [Corola-website/Science/301139_a_302468]
-
mai târziu "orizanină". În 1935, acest compus a fost rafinat și corect descris ca tiamină. În 1911, biochimistul polonez Kazimierz Funk a izolat substanța antinevritică din tărâțele de orez, pe care el a numit-o vitamină, din cauza grupării amino conținute. Chimistul olandez Barend Coenraad Petrus Jansen și colaboratorul său apropiat, Willem Frederik Donath, au izolat și cristalizat agentul activ în 1926, a cărui structură a fost determinată de Robert Runnels Williams, un chimist american, în 1934. Tiamina a fost sintetizată în
Tiamină () [Corola-website/Science/301327_a_302656]
-
a numit-o vitamină, din cauza grupării amino conținute. Chimistul olandez Barend Coenraad Petrus Jansen și colaboratorul său apropiat, Willem Frederik Donath, au izolat și cristalizat agentul activ în 1926, a cărui structură a fost determinată de Robert Runnels Williams, un chimist american, în 1934. Tiamina a fost sintetizată în 1936 de același grup. Vitamina B este sensibilă la acțiunea căldurii, în mediu umed, la lumină și pH neutru și alcalin. Este degradabilă la fierbere sau coacere. De asemenea, este anihilată rapid
Tiamină () [Corola-website/Science/301327_a_302656]
-
(n. 12 mai 1803 — d. 18 aprilie 1873) a fost un chimist și inventator german, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniul chimiei organice și aplicațiilor acesteia în agricultură. S-a născut în Germania, în orașul vechi (Altstadt) din Darmstadt, fiind al doilea născut din cei zece copii ai proprietarului unei
Justus von Liebig () [Corola-website/Science/300067_a_301396]
-
îl denumește "morphium" dupa Morfeu, zeul nopții și al somnului, care subliniază efectul de bază al morfinei. Odată cu această descoperire, putem spune că începe cu adevărat studiul alcaloizilor, iar de acești compuși azotați își leagă numele numeroși oameni de știință: chimiștii și farmaciștii Pelletier și Caventou, Woskressenski, Dumas, Robiquet, Laurent, Gerhardt, Lassaigne, Roussin, Tanret. În 1818 Caventou și Pelletier descoperă stricnina, pe care o izolează din nuca vomică (Nux vomica). În 1820 Runge găsește chinina în scoarța de quinquina (Cinchona succirubra
Alcaloid () [Corola-website/Science/301538_a_302867]
-
Ulmeanu) cu domiciliu în București; a treia a fost Maria - învățătoare, căsătorită cu preotul Comănescu cu domiciliul în Buhuși. Al patrulea copil a fost Ion Pâslaru (Neluță), preot în satul Păncești. Al cincilea copil a fost Nicolae (Nicușor) Pâslaru - inginer chimist la Năvodari. Neculai Pâslaru a locuit în Cașin în casa sa alături de fiica Virginia Vornicelu. După absolvirea Școlii normale din Bârlad Neculai Pâslaru a fost numit învățător la Căiuți. În 1890 s-a transferat la Școala Cașin unde a activat
Comuna Cașin, Bacău () [Corola-website/Science/300662_a_301991]
-
alchimistul german Andreas Libavius a descris o asemenea procedură și a comparat acidul acetic glacial produs prin acest procedeu cu oțetul. Prezența apei în oțet avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole mulți chimiști au crezut că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite. Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet. În 1847, chimistul german Hermann Kolbe sintetizează pentru prima dată acid acetic
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
avea un efect atât de puternic asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole mulți chimiști au crezut că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite. Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet. În 1847, chimistul german Hermann Kolbe sintetizează pentru prima dată acid acetic din material anorganic. Secvența de reacții a constat în clorurarea sulfurii de carbon (CS) până la tetraclorură de carbon [CCl], urmată de piroliză până la tetraclor-etilenă și
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
asupra proprietăților acidului acetic, încât vreme de secole mulți chimiști au crezut că acidul acetic glacial și acidul găsit în oțet sunt două substanțe diferite. Cel care a dovedit că sunt identice a fost chimistul francez Pierre Adet. În 1847, chimistul german Hermann Kolbe sintetizează pentru prima dată acid acetic din material anorganic. Secvența de reacții a constat în clorurarea sulfurii de carbon (CS) până la tetraclorură de carbon [CCl], urmată de piroliză până la tetraclor-etilenă și clorinare apoasă până la acid tricloracetic și
Acid acetic () [Corola-website/Science/300702_a_302031]
-
este un episcop român unit, din 2002 eparh al Episcopiei de Cluj-Gherla. S-a născut la Iași din părinții Corneliu Crihălmeanu, greco-catolic originar din Transilvania, și Alice, romano-catolică, fiica filologului ieșean Petru Caraman. Amândoi părinții au fost de profesie ingineri chimiști. a fost botezat în Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași. Primii trei ani de școală primară i-a urmat la Turda, iar clasa a patra la Iași. Din clasa a cincea și până la obținerea bacalaureatului a fost elev la
Florentin Crihălmeanu () [Corola-website/Science/300723_a_302052]
-
Nitrogenul (latină "nitrum", greacă "Nitron" însemnând "sodă nativă", "geneză", "formare") este considerat a fi descoperit de Daniel Rutherford în 1772, care l-a numit "aer fix". Faptul că exista aer care nu participa la combustie era un element cunoscut de chimiștii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Nitrogenul a fost de asemenea studiat în același timp și de Carl Wilhelm Scheele, Henry Cavendish și Joseph Priestley, care l-au numit "aer ars" sau "aer flogisticat". Nitrogenul gazos era destul de inert încât
Azot () [Corola-website/Science/300740_a_302069]
-
a făcut ca, pe de o parte, membrii societății să acorde o atenție sporită propriei persoane, a stării de sănătate în care se află, iar, pe de alta parte, un grup tot mai numeros de oameni de știință (medici, terapeuți, chimiști etc) să le poată pune la dispoziție informații tot mai multe și mai complete despre apele minerale, ca alternativă la alte tratamente. În acest context, pe lângă apele minerale din Europa Occidentală care au dus la formarea unor “centre” de tratament
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
apele minerale din zăcământul Biborțeni, prima analiză fizico-chimică, atestată documentar, a fost făcută în anul 1871 (pentru exemplificare se oferă fig. 1. de mai jos situată în partea stângă) . Această analiză a fost făcută la Budapesta în anul 1871 de chimistul Molnar Janos, în calitate de membru al Societății de Științe Naturale Maghiare, și se referă la izvorul Borhegyi. Analiza fizico-chimică riguroasă, asimilabilă celor efectuate în zilele noastre (ținând cont de nivelul de dezvoltare a cercetării de atunci), despre care avem documentare concretă
Biborțeni () [Corola-website/Science/300371_a_301700]
-
în 1763 că scoarța salciei este un remediu eficace împotriva febrei. Extractul activ al scoarței, numit salicină, după numele latin pentru salcia albă (" Salix alba "), a fost izolat în forma sa cristalină în 1828, de către farmacistul francez Henri Leroux și chimistul italian Raffaele Piria, care au reușit să separe acest acid în forma sa pură. Salicina este foarte acidă când este într-o soluție apoasă saturată, având un nivel pH de 2,4, de aici numele de acid salicilic. În 1839
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
altă parte, Arthur Eichengrün a spus în 1949 că el a plănuit și dirijat sinteza aspirinei, pe când rolul lui Hoffmann a fost doar sinteza inițială a medicamentului, folosind procesul lui Eichengrün. Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe Farmaceutice de la Universitatea din Strathclyde (Glasgow, Regatul Unit) a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că într-adevăr el este cel care ar trebui
Aspirină () [Corola-website/Science/298658_a_299987]
-
nu o poate ocoli: cum să intre în rândurile celor care continuă cuceririle impresionismului, fără a fi un simplu epigon al acestora. Citește volumele "Gramatica artei plastice" și "Istoria pictorilor tuturor școlilor" ale lui Charles Blanc, dar înainte de toate, lucrarea chimistului Eugène Chevreul cu titlul "Legea contrastului simultan al culorilor". Pornind de la aceste izvoare, își construiește propria teorie despre "contopirea optică a culorilor", care va sta la baza celor mai importante inovații plastice ale sale. În 1883, începe să lucreze la
Georges Seurat () [Corola-website/Science/299601_a_300930]
-
Dimitri Ivanovici Mendeleev (în limba rusă "Дми́трий Ива́нович Менделе́ев" , n. 27 ianuarie 1834 (), Tobolsk, Imperiul Rus - d. 20 ianuarie 1907 (), Sankt Petersburg, Imperiul Rus) a fost un chimist rus care a publicat un tabel periodic al elementelor asemănător cu cel actual. Tabloul lui Mendeleev era o reprezentare mai completă a relației complexe dintre elementele chimice, și, pe de altă parte, cu ajutorul acelui tabel, Mendeleev a fost capabil să
Dimitri Mendeleev () [Corola-website/Science/299217_a_300546]
-
Acolo, predă științe la gimnaziul local pentru un an. După completa sa însănătoșire, se reîntoarce total refăcut la Sankt Petersburg (în 1856). Între 1859 și 1861 a făcut cercetări asupra densității gazelor la Paris, și, mai apoi, a lucrat cu chimistul german Robert Bunsen și cu fizicianul Gustav Robert Kirchhoff la Heidelberg, făcând cercetări în domeniul chimiei. În 1863, după întoarcerea în Rusia, a devenit profesor de chimie la „Institutul Tehnologic” și la „Universitatea de Stat” din Sankt Petersburg. În ciuda faptului
Dimitri Mendeleev () [Corola-website/Science/299217_a_300546]
-
știință cu două "premii" Ig Nobel ("ignoble" inseamnă în limba engleză "înjositor", "rușinos"), o „distincție” umoristică, parodie a premiilor Nobel, acordată anual înainte de acestea, pentru realizări care „"nu pot sau nu trebuie să mai fie reproduse"”. Ele i-au revenit chimistului francez Jacques Benveniste, pentru cercetări privind memoria apei (acordate în 1991 și 1998). Președintele Consiliului Științific al Japoniei, Ichiro Kanazawa, a declarat că tratamentele homeopatice sunt „clar fără temei”. Comisia pentru Știință și Tehnologie din Camera Comunelor, Marea Britanie a declarat
Homeopatie () [Corola-website/Science/299390_a_300719]
-
Paul Feyerabend), le-au abordat din nou. Dintr-o perspectivă psihologică, opera lui Goethe se poate consacra prima psihologie a culorilor. Chimie . În laboratorul de chimie, fondat de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
lui Goethe se poate consacra prima psihologie a culorilor. Chimie . În laboratorul de chimie, fondat de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai este de
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
consacra prima psihologie a culorilor. Chimie . În laboratorul de chimie, fondat de Goethe la Institutul din Jena, el însuși făcea experimente chimice. Cu marii chimiști ai timpului cum ar fi: Jöns Berzelius, Eilhard Mitscherlich (mineralog și chimist) sau frații Gmelin (chimist și autorul, valabil și azi, al manualului de chimie anorganică), botanistul și mineralogul Countele Kaspar von Sternberg, Goethe avea periodic contact. În afara impulsului pentru o metodă nouă de turnarea metalului, sau fermentația alcoolică mai este de remarcat faptul, că și
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]