6,344 matches
-
vânător de meteoriți și comete, neobosit cercetător și descoperitor al 80.003 globuri, doctor honoris causa al Societății de Ocrotire a Micilor Planete și al mai multor alte societăți, cavaler al ordinelor căilor lactee și nebuloaselor...”" (Se poate observa enumerarea comică sau mimizarea seriozității științifice, care vor cunoaște apogeul în "Ciberiada".) În slavă „tichy” înseamnă „liniștit”, „pașnic”, asa ca prin călătoriile sale Iijon Tichy trece prin întâmplări ciudate, ce au loc într-o atmosferă de o naturalețe dezarmantă și care sunt
Stanisław Lem () [Corola-website/Science/308060_a_309389]
-
sa. O parte din creațiile lui Massenet au fost reluate începând cu anii 1970. Stilul pasional al melodramei este tratat muzical în primul rând prin romanță, lumea personajelor lui Massenet amintind de realismul din literatură. Ariile de bravură (specifice operei comice franceze) alternează cu elemente muzicale parnasiene. , autorul operei lirice de tip dramatic, este captivat de romanul „Suferințele tânărului Werther” (Goethe) și o adaptează sub forma unei drame lirice, cunoscută sub numele de opera „Werther” (1892). Mai jos sunt notate titlurile
Jules Massenet () [Corola-website/Science/307515_a_308844]
-
exprimând, una, bucuria triumfătoare, alta, răutatea sa amoroasă, în aceeași cavatină („Una voce poco fa”, din Bărbierul din Sevilla). De fapt, este fapt recunoscut ca descrierea caracterelor nu este punctul forte al talentului lui Rossini. Fie drame lirice, fie opere comice, lucrările sunt antrenate de același elan care se găsește în accelerarea ritmică și în celebrele crescendo-uri, atât de tipice. Totul și toată lumea pare întotdeauna că aleargă în aceste lucrări, compuse în pripă, cam neglijent. Spectatorul nu are timp să
Gioachino Rossini () [Corola-website/Science/307522_a_308851]
-
fost părinții coribanților. Alte surse antice, cu toate acestea, atribuie coribanților părinți diferiți. Thalia este menționată de Hesiod, Pindar, Apollodor și Pausanias. Ea a fost reprezentată ca o femeie tânără, cu un aer vesel, încununată cu iederă, ținând o mască comică în mână. Multe dintre statuile ei conțin, de asemenea, o goarnă și o trompetă (ambele folosite pentru a sprijini vocile actorilor din comedia antică) sau ocazional un toiag de păstor și o cunună de iederă.
Thalia (muză) () [Corola-website/Science/306495_a_307824]
-
Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru și banal care acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia după interviu, Fanny se comportă întocmai cum se purtase în articol: cu un dispreț fățiș și fără nici o urmă de regret față de simțămintele - si orgoliul - evident rănite ale lui Șam. În ce-l privește însă
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
Încă din anul 1710 se anticipează trecerea spre clasicism, deoarece își face apariția unul dintre cele mai importante instrumente folosite în muzica culta: pianul, iar puțin mai târziu Giovanni Battista Pergolesi compune prima opera buffa (compozitie dramatica cu un conținut comic) intitulată "La serva padrona" (slujnica stăpâna). În ultimele două decenii ale curentului, compozitorii se îndepărtau rapid de barocul autentic și se apropiau de ceea ce noi numim clasicism, mai ales când stilul rococo a devenit principala tendință în prima jumătate a
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
secolul al XIX-lea, datorită noilor mișcări culturale generate de romantism, repertoriul muzical se îmbogățește cu noi genuri și apar noi tendințe, cum ar fi poemul simfonic, al cărui fondator este Franz Liszt, opereta (care se se "naște" din opera comică franceză, întemeietorul acestui gen fiind Jacques Offenbach, o creație dramatică similară cu opera, dar mai ușoară, în care dialogurile vorbite alternează cu cele cântate), muzica întâmplătoare (muzică ce nu se încadrează într-un gen propriu-zis, care de multe de multe
Muzică clasică () [Corola-website/Science/306748_a_308077]
-
a deveni preot dar, în contact cu muzica lui Robert Schumann și Hector Berlioz își descoperă adevărată vocație și se îndreaptă către creația de operă. Primele lucrări dramaturgice sunt operele „Sapho“ (1851), "Călugărita însângerata" (1854) și "Medic fără voie" (opera comică - 1858), care (toate trei) nu au avut succes. În schimb, următoarea opera, "Faust", l-a consacrat și l-a situat în rândul compozitorilor celebri. Dintre creațiile ulterioare, numai "Romeo și Julieta" (1867) a rămas în repertoriul permanent universal. În anul
Charles Gounod () [Corola-website/Science/306766_a_308095]
-
regăsește aici, un personaj ca Oreste își revendică de pildă cu brutalitate, fără menajamente, dreptul asupra hetairelor care-l însoțesc, în calitatea sa de reprezentat al plutocrației. O anumită deznădejde este reflectată și de ambiguitatea muzicii, care oscilează între atitudinea comică și cea lirică. Biografii de mai târziu au sesizat această calitate a creațiilor offenbachiene. Opera a început să aibă de-abia după zece-cincisprezece reprezentații succes, și datorită susținerii ei de către Henri Rochefort și Jules Vallès în "Le Figaro". Offenbach își
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
începutul realismului ca estetică literară și a creat specia denumită roman modern, un roman polifonic, ce va avea o influență remarcabilă, prin cultivarea a ceea ce s-a numit „"o scriere dezlănțuită"”, în care artistul se poate manifesta „"epic, liric, tragic, comic"”, cu o aparentă ingenuitate parodiind toate genurile literare. A doua parte, „"El ingenioso caballero don Quijote de la Mancha"”, nu apare până în 1615. Ambele părți îi permit autorului să intre în istoria literaturii universale și îl transformă într-un autor canonic
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
în Europa; ideea care a stat la baza cărții poate veni de la Alexandre de Marenches, director al SDECE. În 1985, inspirat de experiență americană, a publicat lucrarea intitulată "Le professeur d'histoire" ("Profesorul de istorie"), în care a portretizat o comică confruntare între un om de literatură plin de valori tradiționale și o tînără moștenitoare care este pe valul modernismului.
Vladimir Volkoff () [Corola-website/Science/307931_a_309260]
-
ar periclita onoarea că „homălău”.”". Părerea să nu a fost singulară. Într-un articol publicat în revista "Observator cultural", Mihai Fulger a laudat umorul filmului „provocat de discrepanta dintre explicațiile din off ale eroului-narator și înscenările regizoral-operatoricești din câteva situații comice/parodice”, considerând că filmul are „merite tehnice incontestabile”, iar regia sa fiind cu câteva clase peste "Garcea și oltenii". Criticile sale se referă la clișeele prezente în scenariu (aspectul de basm conferit de cele trei probe pe care trebuie să
Trei frați de belea () [Corola-website/Science/307933_a_309262]
-
din anul 2000, și o medalie de argint la Jocurile Olimpice din anul 2004, Mittal a înființat Mittal Champions Trust cu un buget de 9 milioane de dolari americani pentru a sprijini 10 atleți indieni cu potențial de nivel mondial. Pentru "Comic Relief 2007", el a mai donat încă odată suma strânsă (~1 milion de lire) în cadrul programului BBC, "The Apprentice".
Lakshmi Mittal () [Corola-website/Science/308305_a_309634]
-
început de drum în tratarea acestui subiect, fiind urmată de filme ca "Iarna bobocilor" (1977), "Buletin de București" (1983), "Căsătorie cu repetiție" (1985) și "Primăvara bobocilor" (1987). În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman explica succesul filmului prin scenariul comic al lui Francisc Munteanu, recitalurile fermecătoare oferite de Mircea Diaconu și Catrinel Dumitrescu și intermezzo-urilor cuplului de părinți Draga Olteanu Matei - Octavian Cotescu. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Victimă
Căsătorie cu repetiție () [Corola-website/Science/308346_a_309675]
-
poveste destul de simplă care valorifică "„eternul război cinematografic al sexelor”". Filmul are un aspect de „comandă socială”, fiind o pledoarie indirectă pentru prezentarea absolvenților de facultate la posturile unde au fost repartizați și împotriva căsătoriilor din interes. Lazăr remarcă interpretările comice ale Dragăi Olteanu Matei și a lui Octavian Cotescu, care creează "„un șir de secvențe antologice pentru comedia cinematografică în ansamblul ei”", dar și lipsa entuziasmului tinereții celor doi însurăței. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman explica succesul
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
Matei și a lui Octavian Cotescu, care creează "„un șir de secvențe antologice pentru comedia cinematografică în ansamblul ei”", dar și lipsa entuziasmului tinereții celor doi însurăței. În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman explica succesul filmului prin scenariul comic al lui Francisc Munteanu, recitalurile fermecătoare oferite de Mircea Diaconu, Catrinel Dumitrescu și Rodica Mandache și intermezzo-urilor cuplului de părinți Draga Olteanu Matei - Octavian Cotescu. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului două stele din cinci și a făcut următorul
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
le încurcă socotelile. Comedie nostimă în care didacticismul scenaristului Francisc Munteanu e dres cu conotații realiste demne de consemnat. Unul dintre protagoniști este, de altfel, Bucureștiul anilor '80 surprins, în ebuliție, de privirea directorului de imagine Marian Stanciu. Pe lângă bibiluri comice în loc de gag, burlescul scăpat din hățuri al „avocatului” Saizescu și stridențele Dragăi în rol de soacră aprigă sunt, din fericire, dominate de ironia fină a lui Catrinel Dumitrescu. Secv. rapel: nunta în toiul căreia, înainte de a răspunde afirmativ, șoferul întreabă
Buletin de București () [Corola-website/Science/308358_a_309687]
-
are pe tineri în prim-plan, priviți dintr-un unghi de vedere foarte curajos în epocă. Astfel, nu trebuie uitat faptul că școala este abordată într-o manieră care contestă seriozitatea multor aspecte ale învățământului și nu numai, pentru efecte comice lucrându-se în mai multe rânduri în baza motivului lumii pe dos. Iată câteva dialoguri (reproduse în grafia vremii): Din perspectiva actuală, situațiile descrise au un impact mult diminuat, filmul ajungând să capete valențe de „document” pentru atmosfera vieții de
Liceenii () [Corola-website/Science/308360_a_309689]
-
fiind adus pentru prima dată pe ecran universul liceenilor, o zonă tematică neexplorată. Succesul filmului este creat de tematica nouă a vieții liceenilor, de prospețimea interpreților și de valorificarea unor talente de excepție ca Tamara Buciuceanu Botez, "„un adevărat taifun comic”", și Ion Caramitru, jucând un profesor cu vederi mai largi și cu o deschidere spre viața reală. Autoritățile din domeniul educației au fost luate prin surprindere de succesul la public al filmului, solicitând realizarea de continuări. Criticul remarcă realismul acestui
Declarație de dragoste (film) () [Corola-website/Science/308366_a_309695]
-
seria de române Harry Potter creată de scriitoarea britanică J.K. Rowling, care fac parte din Casă Cercetașilor din cadrul școlii de magie, farmece și vrăjitorie Hogwarts. El este un băiat simplu, putin stângaci, cu ochi căprui,o fată de un gen comic care stătea în camera băieților alături de Harry,Dean și Neville.In anul V el se ceartă cu Harry pentru că el nu crede în întoarcerea lui Cap-De-Mort. Până la urmă aceștia se împacă. Parvati Patil este un personaj fictiv din seria Harry
Personaje secundare din Casa Cercetașilor () [Corola-website/Science/308450_a_309779]
-
și-a reînnoit contractul cu "Divertis", alături de care a mers în turneu în toată țara. La sfarsitul acelui an, "Divertis" apărea pentru prima dată la televizor pe canalele Televiziunii Române. Grupul a lucrat împreună cu agentul de circulație Virgil Vochină, adăugând părți comice în campania serial dedicată atenției la volan, "Reflecții rutiere". Din decembrie 1990 până în 1992 a lucrat ca redactor la TVR. În 1992, cu ajutorul lui Mircea Rusu, Păscu a lansat un extended play, "Ar putea fi". Tot în 1992, a fondat
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
Fane Popovici în "Vine poliția!", un serial de comedie produs de Pro TV și bazat pe serialul spaniol "Oamenii lui Paco". Criticul de televiziune Cezar Paul-Bădescu l-a caracterizat drept „catastrofal”. În aprilie 2009, Păscu a apărut în intermezzo-urile comice de la Gala Premiilor UNITER, dar acestea au fost primite cu recenzii mixte. Trei luni mai tarziu, a susținut un recital la concertul de deschidere al câtăreței americane de muzică folk Suzanne Vega la concertul susținut de ea la București. Păscu
Ioan Gyuri Pascu () [Corola-website/Science/308449_a_309778]
-
victorios măcar o dată în cadrul Bacanalelor Urbane, cu „"Babilonieni"”, în 426, și de cel puțin trei ori în Lenaia, cu „Acharnaeieni” în 425, „"Cavalerii"” în 424, și „"Broaștele"” în 405. Fii săi Araros, Philippus, și Nicostratus au fost de asemenea poeți comici : despre Araros se spune că a fost implicat în compunerea „"Avere II"” în 388 și că s-ar fi ocupat de reprezentarea postumă a operelor „"Aeolosicon II"” și „"Cocalus"”, care se pare că a primit premiul Bacanalelor Urbane în 387
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
iar un om cu acest nume este trecut în catalogul victoriilor de la Lenaia cu două victorii, prima probabil spre sfârșitul anilor 370, după Anaxandrides și imediat înainte de Eubulus). Aristofan apare în „"Simpozionul"” lui Platon, drept personaj care narează un mit comic privind originea Erosului. Textul lui Platon a fost compus la o generație după evenimentele prezentate, și este o încercare apologetică de a demonstra că Socrate și Aristofan nu erau inamici, în ciuda atacului împotriva lui Socrate scris de Aristofan în „"Norii
Aristofan () [Corola-website/Science/308468_a_309797]
-
fost de mare succes: "Ziua Independenței" (1996), unde juca rolul uni pilot de luptă curajos și încrezător, film care l-a adus în prim-planul starurilor cu filme de succes la box-office și Men in Black (1997), unde juca rolul comic și încrezător al Agentului J alături de Tommy Lee Jones. Smith a refuzat prima dată rolul din "Men in Black", dar soția acestuia, Jada Pinkett Smith, l-a făcut să accepte. Cele două filme i-au stabilit lui Smith o reputație
Will Smith () [Corola-website/Science/307368_a_308697]