KorAP: Find »[drukola/base=comoară & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...225 226 227 ...270 >

6,739 matches

Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700

prea lungi.” Voltaire 535. „ Cărțile cele mai folositoare sunt acelea cărora cititorii le fac ei înșiși jumătate din cuprins; ei lărgesc cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
cele mai folositoare sunt acelea cărora cititorii le fac ei înșiși jumătate din cuprins; ei lărgesc cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria Și s-ar studia mai

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
sunt acelea cărora cititorii le fac ei înșiși jumătate din cuprins; ei lărgesc cugetările ale căror sâmbure li se prezintă; îndreaptă ceea ce li se pare slab.” Voltaire 536. „ Cartea este o comoară mai scumpă decât toate comorile pământești, căci (...) comoara aceasta înfrumusețează sufletul omului.” Psaltirea slavonă 537. „Cunosc multe cărți care au plictisit, dar nu cunosc nici una care să fi făcut vreun rău cu adevărat.” Voltaire 538. „ Dacă rațiunea ar înlocui memoria Și s-ar studia mai mult decât s-

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
cu oamenii : un număr foarte mic joacă un rol mare, restul se scufundă în anonimat.” Voltaire 542. „Alegând din fiecare carte ceea ce era în ea prețios, eu am scos din fiecare păstaie semințele ei (...) din toate astea am făcut o comoară.” Nezami 543. „Cărțile întocmesc un fel de societate pe care ne-o alcătuim singuri. Ni le alegem după firea noastră. Cei care citesc cărțile rele sunt dimpotrivă întocmai ca și oamenii care umblă într-o tovărășie rea și care, în

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
cu cărțile] îmi alină bătrânețea și singurătatea.” Montaigne 677. „[Contactul cu cărțile] mă dezleagă în orice clipă de tovărășiile care mă supără.” Montaigne 678. „[Cărțile] mă întâmpină întotdeauna cu același chip.” Montaigne 679. „Mă bucur de cărți ca avarii de comorile lor.” Montaigne 680. „Nici la vreme de pace, nici în timp de război nu călătoresc fără cărți.” Montaigne 681. „Cartea este cea mai bună provizie pentru călătoria aceasta omenească și îi plâng din tot sufletul pe oamenii inteligenți care nu

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
aibă (preț) Deci aruncând în lături acele mii de cărți Care privesc viața din patruzeci de părți Și cred cum că o lume, o inimă se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă.” Mihai Eminescu 754. „Nu lua comoara, ia cartea.” Proverb persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
cum că o lume, o inimă se schimbă Cu dezlegări ciudate și cu frânturi de limbă.” Mihai Eminescu 754. „Nu lua comoara, ia cartea.” Proverb persan 755. „Cartea e izvorul cunoștințelor.” Proverb persan 756. „Cartea-i mai scumpă decât o comoară.” Proverb persan 757. „Cartea e cheia științei și a înțelepciunii.” Proverb persan 758. „Neștiutorul de carte e la fel ca orbul la drum.” Proverb persan 759. „Copilăria e vremea când se învață cartea și respectul.” Proverb persan 760. „... nimeni nu

MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL (2004) [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570

în râs, gândind că titlul e o glumiță inventată de departamentul de marketing sau vreun editor junior ambițios. Până în ultima secundă, a fost sigură că un secret împărtășit între prietene e cel mai prețios lucru de pe pământ. Că e o comoară protejată între zidurile unei fortărețe. Ușor ezitantă, Jina s-a apropiat de baloturile cu cărți. Îi era aproape imposibil să și-o închipuie pe Alice așezată la calculator, scriind pe taste cuvintele pe care ea, Jina, abia le terminase de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
miros de pui prăjit. Și s-a îndrăgostit de cabană. Colecția de arme de pe verandă, ursul cu ochi de sticlă din sufrageria iluminată cu lămpi cu propan care șuierau, camerele mirosind a străini și a mucegai, ca niște cufere cu comori de mătăsuri și mirodenii abia scoase la lumină din pământ. Jina a savurat luxul unui duș încălzit cu propan și a complimentat gazdele pentru amestecul de lemne din care erau făcuți pereții și podelele din pin neprelucrat, ca și când toate ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
trezise întotdeauna cu așternuturile acoperite cu un strat fin de nămol. Raționamentul lui Allah era greu de înțeles: cel mai frumos pământ de pe planetă era al unui popor care nu-l merita. Americanii nici măcar nu apreciau ce aveau; își distrugeau comoara cu gunoaie și clădiri și ucideau, fără nici un scrupul, animale care nu mai existau nicăieri pe pământ. Toți aveau să fie pedepsiți în viața de apoi, dar ce drept aveau să aibă parte de fericire și frumusețe acum ? Tatăl lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
oamenii să nu mai vină în zona aia. Fie că era vorba de-o persoană sau de-un loc, Jina știa să recunoască un agresor atunci când îl vedea. Fiul ei s-a aplecat spre în față ca un avar peste comoară alegându-și pietrele. Tricoul i se rupsese, iar pantalonii scurți erau pătați cu noroi. Părul roșu îi era încâlcit, murdar și ud, iar Jina știa că, deși copilul era teafăr, el nu mai era același. Ca orice persoană care intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917

directorul exclamă, uluit: - Să mă bată Dumnezeu dacă pricep! N-a simțit nici o deosebire. Asta înseamnă că n-are nici un fel de plămâni, sau că plămânii lui nu se alimentează cu clor. Lăsați-l să intre! Iată, Smith, o adevărată comoară pentru un biolog! Și nu-i deloc periculos, dacă suntem prudenți. Ce metabolism! Smith era un individ înalt, subțiratic, osos, cu o fața lungă și lugubră. Glasul lui, prea puternic pentru un asemenea trup, răsuna în aparatul lui Grosvenor: - În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
perfid, care ar fi în stare să omoare cu sânge rece. - Destul! exclamă Kent. Directore, îmi ofer serviciile ca gâde! - Mă opun, îl întrerupse Smith. Ascultă, Morton, să nu cumva să omori pisica asta; chiar dacă-i vinovată, e o adevărată comoară pentru biologi. Kent și Smith își aruncau priviri furioase. - Dragul meu Kent, rosti Smith cu glas apăsat, știu bine că voi, chimiștii, ați dori să-l băgați pe motan în retortele voastre și să scoateți din sângele și din carnea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
se apucă să întocmească o dare de seamă pentru director. Începu prin a analiza posibila structură fizică a felinei descoperite pe această planetă rece și pustie, subliniind că un asemenea exemplar viguros nu trebuie să fie considerat doar ca "o comoară pentru biologi". Nu trebuia să se piardă din vedere faptul că felina avea desigur instincte și nevoi, întemeiate pe un metabolism diferit de cel omenesc. Posedăm acum destule dovezi pentru a putea stabili ceea ce noi, nexialiștii, numim o linie directoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743

În 1906 cu vasul Pannonia... — Draci fripți! Unde să scrie una ca asta? — Scrie că a ajuns și a doua oară, În 1913, cu vasul Caronia... — Nu se poate, cine să fi scris, de unde știa?... Simțeam că cineva ne fură comoara, istoria asta era cunos cută doar În neamurile Costin și Ruba, era un bun de patrimoniu, public trebuie să fi avut dreptul să-l facem numai noi, ca dovadă că eu nu tăcusem În cartea aceea de povestiri. Dar Sanda

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat În stană de piatră. Mulți, nu neapărat ispitiți de spectrul prințesei, au căutat să străbată acele galerii subpămîntene de cîrtiță

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
estetica mecanică a unei imagini corporale. Dar splendoarea feminității e vie, se preschimbă ocult În vibrații ce ajung pînă la mine, mă ating, epiderma mea le dă rezonanță. În cuvintele a treizeci de secunde, multe sau puține, detectez fără greș comoara. Iar pentru mine, foarte probabil cel mai limpede indiciu, asemenea flăcărilor de pe tezaur, crește din senzația de independență, de neatîrnare față de ceva dinafara ei pe care fata o aduce cu sine. Aici Însă, În lumea mea, totul e logos, revărsare

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
iar acolo Întîlniseră oameni ce plutiseră pe mări În jurul planetei. A doua poveste Însă ținură s-o preschimbe neapărat, pentru că Împăratul, cît era el de Împărat, nu putea fi de aur greu, dar aur avea din belșug și pentru acea comoară Îl omorîseră roșii. Nu le venea la socoteală Însă deloc istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
istoria cu cerul cuprins de luminile și culorile Raiului În plină noapte. Susțineau, gata să se sfădească rău, că una ca asta nu poate fi cît Îi lumea lume. Că soarele nopții e o vedenie precum focurile tot noaptea pe comorile niciodată găsite În pămînt și că de ce s-ar uita ochiul lui Dumnezeu taman la el, Gyuri Pomeanului, și nu la Iustinu’ Petrii Muri, la Terezia Șoimului ori la Ioan al Izvoranului?!... Degeaba Îi aduna mereu laolaltă Învățătorul, căutînd să

O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba (2014) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice în peisajul ce pare să-l fi inspirat pe artistul neîntrecut aduce elemente de valoare fundamentală ce se nasc din bogăția peisagistică a țării... — Da, sunt nenumărate comori artistice ale omenirii - spuse Mioara; dacă n-ar exista teama că într-o zi am putea dispărea împreună cu toate, că nu ne-am vedea copiii așezați în viață, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planetă, am putea în fine să

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
la Voroneț nu poți să nu admiri geniul anonim; încadrarea acestei bijuterii artistice în peisajul ce pare să-l fi inspirat pe artistul neîntrecut aduce elemente de valoare fundamentală ce se nasc din bogăția peisagistică a țării... — Da, sunt nenumărate comori artistice ale omenirii - spuse Mioara; dacă n-ar exista teama că într-o zi am putea dispărea împreună cu toate, că nu ne-am vedea copiii așezați în viață, din cauza acestor arme mereu aglomerate pe planetă, am putea în fine să

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
face cu multă convingere, tocmai pentru că nu are conștiința istoricității stilurilor. Iată-l luându-și o poză de bard și declamând: „Să cad în hău, să urc până la nori, / Să fiu șlefuitor de piatră seacă, / Puteam să fiu căutătorul de comori - / Dar soarta n-a știut să le încapă. // Mie mi-au fost ursite durerile de sine, / În van zbătându-mă ca marginile mării, / Disprețul să l primesc de la oricine, / Căci smulg cuvinte din ghearele uitării.“ (Legenda personală) Și mai greu

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
militară. Poemele sunt discursive și grandilocvente. Chiar și cele cu caracter autobiografic, care ar presupune o anumită sfială, sunt concepute în stil declamativ-emfatic: „Eu m-am născut pe țărmuri legendare / În strigăte sinistre de furtună, / Când bolta, clătinată, își adună / Comorile de jar, fremătătoare. // Am încolțit în trupul Cosânzenei, / Când Făt Frumos o-mbrățișă la râu. / Și port stigmatul purului desfrâu, / Cu tot suspinul hărăzit Ilenei.“ (Autobiografie) Cu alte cuvinte, Augustin Popescu este fiul lui Făt-Frumos și al Ilenei Cosânzeana! Din

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
și, bineînțeles, plin de o simbolistică obscură): „Mișcarea roade întârjit și tace. Împinge ne-ntrerupt, ca pe vâltoare, / Destinul lumii însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
însetat de soare, / În mările absentelor soroace. Tu, moara mea, i te-ai sustras pitită, / După roșața sfiiciunii tale, / Stropită de comorile astrale, / Pe chipul strâmb, pe chica-ncărunțită.“ (Moara) Reluăm, siderați. Moara are o roșață a sfiiciunii stropită de comorile astrale! Cu alte cuvinte, ea nu este de vânt sau de apă și nu este prevăzută cu o roată de piatră imensă cu care macină boabele de grâu, frecându-le pe o altă roată, imobilă, ci are o roșeață a

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]