7,023 matches
-
Ce am eu cu Mircea Eliade la orele mele de literatură franceză, de ce am dat Jurnalul lui Mircea Eliade studenților să-l citească, tocmai Jurnalul!? Cum am îndrăznit să afirm la ore că riscăm să ne alienăm gândirea, cultura, din cauza compromisurilor atât de ușor acceptate de majoritatea intelectualilor de azi. Cum am îndrăznit să afirm că mulți dintre ei sunt lași pentru că sunt mult prea preocupați să-și apere viața tihnită și poziția socială avantajoasă, spre deosebire de cei din trecut care, prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pictori, artiști, deoarece aceștia reușiseră să-și facă o casă mai mare (ca Eugen Barbu) sau mai mică (aici exemplele sunt mai numeroase) pe la Snagov, Bușteni, Predeal, Otopeni etc. Decretul a stârnit vii nemulțumiri și s-a ajuns la un compromis, acceptându-se ca cei care aveau deja casa să și-o păstreze, dar să nu-și mai poată construi alta din acel moment înainte. Acest armistițiu a durat însă destul de puțin. Cu aceeași bolnavă încăpățânare cu care se urmărește desființarea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
patrimoniului național. Cazul acesta rămâne însă singular. Un ciudat acces de generozitate al partidului. El nu se va mai repeta, împotriva zvonurilor diversioniste lansate în privința bisericii Mihai Vodă. În anul 1984, regimul comunist nu va mai îngădui nicio translatare, niciun compromis, tratând fără milă și aplicând același regim tuturor așezămintelor religioase aflate în calea sa. Astfel, cu atât mai mici și nejustificate sunt speranțele de supraviețuire ale bisericilor rămase încă în picioare în zona fierbinte a demolării. Ce se va întâmpla
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
1989, Înțelepți convertiți la supra-Înțelepciune și la super-estetism, pledând, acum, contra separării prea drastice dintre „buni” și „răi”, adică Împotriva „denunțurilor” și „polițismelor”. Vituperând nu contra celor care au denunțat, urmărit și condamnat În numele Puterii, pe vremea negrelor constrângeri și compromisuri comuniste, ci Împotriva Încercărilor postcomuniste de dezbatere a trecutului. Categorisite cu tartuffiană plăcere drept „inchizitoriale” (nici mai mult, nici mai puțin!), dar și ca prilejuri de profituri conjuncturale, pentru ca pitorescul să pară și contradictoriu. Cine confundă denunțul la poliție cu
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asume eroarea, dar și, neapărat, s-o Îndrepte, chiar dacă asta Însemna să-și contrarieze acum, În sens invers, colegii. Avea, evident, Încredere mai curând În propriul său instinct, educat prin contemplarea În lungile decenii socialiste a atâtor stupefiante convertiri și compromisuri În lumea scriitoricească. Arăta un sănătos scepticism față de orice vedetism și nu renunța la un soi de țărănească, deși subtil rafinată, neîncredere față de motivația gesticulației publice, chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-l făcuse, pentru cele două zile clujene, Universitatea Babeș-Bolyai nu Îmi lăsa nici un răgaz pentru Întâlniri personale, iar Liviu nu era, În mod paradoxal, inclus În convorbirile „oficiale”. L-am sunat din București de câteva ori, pentru a căuta un compromis pentru ciudata situație, dar nu l-am găsit. La Cluj, am aflat că Întâlnirea de la Asociația scriitorilor va fi condusă de Liviu Petrescu, secretarul secției. Ne-am Îmbrățișat afectuos, deși nu prea știam cum să tratăm, fiecare, meteorica mea vizită
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
grupul echinoxist pe care Îl tutelase cu o superioară grijă pedagogică, rolul său de mentor al unor tineri cărturari și artiști cu o lucidă conștiință a menirii lor intelectuale, instruiți să reziste la clișeele și presiunile de tot felul. Ispitele compromisului nu sunt puține, nici nefirești, iar firea fragilă și solitară a scriitorilor le confruntă deloc mai ușor decât semenii noștri cu profesiuni și obsesii mai telurice. Unele remarci asupra Occidentului, din cărțile lui Mircea Zaciu și mai ales din frecventele
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Partidului), cum aveau să apară, deloc surprinzător, și după 1989, semnate, de data asta, nu doar de scriitori care au suferit de pe urma cenzurii și persecuțiilor comuniste, ci și de câțiva dintre cei care se afirmaseră, ei Înșiși, prin nu puține compromisuri și complicități, În chiar anii durei rigori partinice. Interesantă mi s-a părut, din acest punct de vedere, relatarea unui altfel de martor al epocii, reprezentând o categorie aflată, În perioada de Început a regimului comunist, la mijlocul „indecis” al categoriei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a nu-l fi cunoscut În perioada „oficială”. Trecuse, Între timp, prin grave crize psihice și nu numai. Marginalizat, suferea, ca toată lumea, de mizeria vieții socialiste. Regimul evolua spre o otrăvită tocăniță național-socialistă, În premisă bizantină. În degenerata atmosferă a compromisurilor, complicității și demagogiei generalizate, fixația sa „stângistă” putea fi luată, În acel moment, drept... integritate, chiar dacă semăna cu monomania. Povestea cum refuzase să scrie un text cerut de Scânteia, explicând lui Nicolae Dragoș, redactorul-șef (pe care Îl poreclise Răcănel
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Andrei Șerbulescu, alias Belu Zilber, despre „amorul cu Partidul” pare mult mai verosimilă). Nina Îl considera pe Anatol Vieru, aveam să-mi dau seama, un „norocos” din acest punct de vedere. Făcuse și el, În definitiv, se subînțelegea, acele inevitabile compromisuri sub stalinism și totuși nu suferise șocurile ulterioare ale incriminărilor, revenise firesc printre fruntașii profesiei, unde Îi era locul. Așa Îmi apărea, În acea seară, tensiunea vechii lor prietenii, dar s-ar putea să mă Înșel. Numele Anatol Vieru era
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ionesciană a părut mai puțin șocantă americanilor și parțial „datată” deja pentru europeni. Când volubilul student din Tbilisi a argumentat că teatrul lui Beckett i se pare mai rezistent decât cel al lui Ionesco, pentru că irlandezul n-a acceptat nici un compromis cu așa-zisul „umanism” al speranței, iar studenta cehă vedea În rinocerizarea Logicianului din piesă o necesară „eliberare” din idioția monomaniacală a ignorării realului... am revăzut, prompt, imaginea lui Ionesco, În 1979, când Îl Întâlnisem. Nu era alta decât cea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
măcar să se uite Împrejur, mi-au pus mie uneltele În mână, m-au lăsat să sfârșesc eu Însumi ceea ce știu, acum, că este opera lor”. Supraviețuitorul Încearcă, astfel, să cucerească „sensul” unei vieți fără sens, continuitatea distructivă. O viziune refuzând compromisurile și complicitățile „relativului” de fiecare zi, solidificată printr-o coerență etanșă, dureroasă, Înspăimântătoare. Kertész o și justifică, de altfel, epic, Într-un mod la fel de tulburător și memorabil. Asistând la una dintre acele conversații amicale care rulează monden temele trecutului, prezentului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
-și acorde, apoi, din nou, micul act rebel de plăcere. Când se Întreabă de ce Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-ar putea Întrezări o trecere de la compromisurile alienării, prin compromisurile Încă timide ale implicării, la o reală schimbare În statica senectuții. Monteiro Rossi, devenit un fel de fiu surogat pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din nou, micul act rebel de plăcere. Când se Întreabă de ce Îl ajută pe subversivul Monteiro Rossi și neștiind răspunsul decide să Înceteze a se Întreba, Pereira semnalează deja că s-ar putea Întrezări o trecere de la compromisurile alienării, prin compromisurile Încă timide ale implicării, la o reală schimbare În statica senectuții. Monteiro Rossi, devenit un fel de fiu surogat pentru văduvul care convorbea zilnic cu soția defunctă, raportându-i minorele evenimente ale vieții sale solitare, ca și doctorul Cardoso, care
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
De la teroare și asasinate au evoluat la captare politică. Era fațada care trebuia impusă situației tulburi ce se anunța. Pentru noi, se punea problema cum să ne strecurăm din încurcătură fără să ne lăsăm împinși pe căi de renunțări și compromisuri. Joi, 19 iunie, se împlinise exact o lună de la sosirea mea la Oravița. Am chemat pe maiorul Cătană și i-am comunicat dorința de a merge la București. Omul a fost și el bucuros de acest fapt, dar nu se
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
În această calitate a stabilit legături cu ofițerii politici și cu oficialitățile. Ceea ce l-a dus pe Nuti la pieire a fost mândria: socotindu-se foarte dotat, era îndreptățit să joace roluri importante în viață și atunci a făcut ușor compromisul de conștiință căzând în plasa lui Nicolschi și Țurcanu. La înapoierea de la Securitate spunea că el știe că în Securitate sunt de fapt două grupuri, unul prosovietic, și altul proamerican, care se dușmănesc și se lucrează pe dedesubt, iar el
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
același an). Conflictul nu mai e, ca în Sanda, între două mentalități și două feluri de a fi, ci se produce în cugetul personajului principal, medicul Dinu Mureș. Specializat în boli nervoase, el se comportă ca un profesionist desăvârșit, refuzând compromisurile și practicând, în relațiile cu pacienții, un stil de rece probitate. Echilibrul lui se năruie pe măsură ce îl acaparează obsesia că ar putea moșteni „stigmatul” nebuniei, de care suferiseră tatăl și bunicul lui. Omul de știință atât de stăpân pe sine
FLORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287033_a_288362]
-
o demnitate exemplare, de o independență și o principialitate împinse până la obsesie, în neîmpăcat conflict cu puternicii zilei, G. a lucrat mai mulți ani ca felcer, apoi ca muncitor necalificat. Luptă cu mari lipsuri, îndurate cu stoicism, fără concesii și compromisuri, până la pensionarea medicală, consacrându-se ulterior scrisului. Debutează în revista „Vatra” (1973), cu nuvela Jocul frumos al nălucii. În același an obține unul dintre premiile pentru debut la concursul Editurii Eminescu, cu manuscrisul intitulat Colivia, care anunță „ivirea unui scriitor
GABRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287121_a_288450]
-
1954), una dintre cărțile simptomatice pentru imperativele partinice ale realismului socialist din deceniul șase. Odată cu relativa liberalizare din deceniul șapte, scriitorul începe să intre în conul de umbră al uitării, deși publică lucrări de valoare și se distanțează tacit de compromisurile făcute anterior. Dintre publicațiile la care a colaborat mai pot fi amintite „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „Viața românească”. G. ilustrează cazul scriitorului de real talent care își trădează vocația, abandonându-și scrisul unor interese dogmatice, extraliterare. Dincolo de ușurința cu care a
GALAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287132_a_288461]
-
iunie. Tot acum, tipărește broșura O sută de kilometri. În 1950, începe să publice în „Contemporanul” și în „Viața românească” fragmente din romanul Drum fără pulbere (apărut în volum în 1951), având ca temă construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră. Va fi compromisul cel mai mare pe care îl face tânărul prozator. A încercat, va explica el mai târziu, să încheie un pact cu diavolul roșu pentru a trece puntea. Puntea a trecut-o, compromisul moral și estetic a rămas. D. a plătit
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
ca temă construirea Canalului Dunăre - Marea Neagră. Va fi compromisul cel mai mare pe care îl face tânărul prozator. A încercat, va explica el mai târziu, să încheie un pact cu diavolul roșu pentru a trece puntea. Puntea a trecut-o, compromisul moral și estetic a rămas. D. a plătit pentru el cu 42 de ani de exil. În 1952, începe să tipărească fragmente din alt roman, Pasărea furtunii, cu un conflict și în stilul realismului socialist, dominant atunci. Câteva pagini de
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
Galilei, n-am fost Bruno.” Promite să scrie din nou în românește. În 1996, se întoarce, după 36 de ani, în România, la invitația președintelui Ion Iliescu. Scriitorii români îl primesc, cu mici excepții, cu ostilitate, amintindu-i vechile lui compromisuri. Numit consilier cultural itinerant de președintele Ion Iliescu, D. își pierde funcția (și sprijinul material) când se schimbă guvernul, în 1997. Moare în spitalul din Metz. Urna funerară a scriitorului este depusă în cimitirul din Jussy, în capela familiei Mohr
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
epicul, o intruziune a poematicului, o pendulare între dialog și monolog; de aceea, lectura se dovedește uneori dificilă. În Anotimpul făgăduinței (1975), autorul se orientează spre o proză de notație, dar personajul principal este tot un individ care nu acceptă compromisul. D. a vrut să transpună în scrierile sale întreaga complexitate a unui anumit univers, fără a stăpâni totdeauna suficient tehnicile narative. SCRIERI: Nisip, București, 1968; Lașii, București, 1971; Anotimpul făgăduinței, București, 1975. Repere bibliografice: Valeriu Cristea, Cronica debuturilor, AFT, 1968
DEAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286709_a_288038]
-
batista aia stacojie cât steagul Partidului, călușul meu plin de muci, iar eu să urlu de fericire că mai pot respira pe-o singură nară”. Toată cartea este un strigăt de suferință după „anii furați”, după jocul interminabil de-a compromisurile cu cenzura, cu Dulea, Suzana Gâdea și armata de gudurăi, cu „vizionări” și „comisii ideologice”. „A venit ceasul să rup pisica”, exclamă personajul când i se cenzurează filmul Croaziera. „Marele Timp al ruperii Marii Pisici”, exclamă el când este lăsat
DANELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286683_a_288012]
-
publică cu privire la deciziile care trebuie luate, pentru că aducerea spre dezbatere publică a unor teme fierbinți Înseamnă mobilizarea unor emoții și a unor judecăți de valoare vizavi de respectivele probleme și, drept consecință, ar fi aproape imposibilă identificarea unei căi de compromis (Kohler-Koch, 1997). 2.4. Modul de aplicare a principiului subsidiarității Principiul subsidiarității poate fi folosit ca argument pentru a afirma atât puterea de decizie a actorilor guvernamentali naționali În raport cu UE, cât și invers. Primul tratat care a Încorporat explicit principiul
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]