7,769 matches
-
adevărat creator urmăresc de aici un drum fantastic (ne amintește de Mihai Ursache și chiar, retrospectiv și în alt spațiu de Dante, de Orfeu, de Ghilgameș). Vieru e un spirit disarmonic față de timpul trăirii sale, este un îndrăgostit de plai, cosmicul fiind evocat numai pentru a susține apartenența sa "exagerat" patriotică la acest plai. Sunt convins că în interiorul sufletului său există însă și o armonie un delir de circumstanță. Poemul la care mă opresc din volumul "Un verde ne vede" (să
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
care nu mai poate fi dusă frontal, ci doar prin intermediul irealului. Nebunia e de fapt inteligență. De o sclipitoare rezonanță cu... pădurea, dacă vreți. Stejarul, simbol al măreției Moldovei 370, al codrului secular, constituie aici baza materială a unei nave cosmice de suferință. Să nu uităm că Heidegger în Experiența gândirii scria: "Venim prea târziu pentru zei și prea curând pentru ființă./ Poemul abia început de ea este omul". Deci și la Vieru omul e cel care, patologic prin situație, cvasinormal
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
gândire universală percepută mai ales în marile clipe de liniște aștern în sufletele unora capacități mult peste puterile lor, privite ca supranaturale de semeni. Astrele învăluie oamenii, explicându-le istoria trecută și viitoare; glasuri din interior receptează toată această unitate cosmică și o modulează creierului nostru. Astfel se pot explica pornirile de oracol ale eroilor antici: zeii mi-au spus, un glas se făcea în vis că-mi spunea... Genetic sinapsele au posibilitatea de a primi impulsurile din partea propriilor lor versanți
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
la un moment dat pe un nanometru pătrat de suprafață de inteligență? Cine definește caracterul substanței ce urmează a declanșa miliarde de conexiuni care să desăvârșească evoluția? Mesajul electric sau chimic, ar fi răspunsuri simpliste, depășite și oricum insuficiente. Câmpul cosmic determinat genetic de "haosul" neantic, împrăștiat și totuși într-o unitate de invidiat, cuprinde dinainte de începuturile actualului univers întreg sideralul (de aici ideea cosmică de țară eternă și nesfârșită Sideralia). "Anthal luminează. Urca-vom spre ea? Rămâne-vom? // I-am
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
să desăvârșească evoluția? Mesajul electric sau chimic, ar fi răspunsuri simpliste, depășite și oricum insuficiente. Câmpul cosmic determinat genetic de "haosul" neantic, împrăștiat și totuși într-o unitate de invidiat, cuprinde dinainte de începuturile actualului univers întreg sideralul (de aici ideea cosmică de țară eternă și nesfârșită Sideralia). "Anthal luminează. Urca-vom spre ea? Rămâne-vom? // I-am văzut sclipirea descrisă de toți / Și de tine. / Dar de unde aflăm că există / Nu știu, căci nimeni nu s-a-ntors... // Și plutesc pe câmpia anthală
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
e o stare, o minunată trecere sinaptică: noi dormim, creierul gândește. Relația aparentă cu lumea înconjurătoare se rupe și computerul uman lucrează în plin în interrelația sa directă, neperturbată, cu celelalte corpuri biologice, fie ele umane, plante sau animale, fenomene cosmice de previziune a destinului, de receptare a istoriei, cu Dumnezeu. În astfel de momente dacă am putea descoperi ce înmagazinează celulele secrete ale memoriei, dacă mnemoclastele cetății noastre de os ar putea transmite sufletului gingaș totul... Dar ca o protecție
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
visul, mai despovărat de elementele exterioare, le continua probabilitatea". Ca o definiție, aceste gânduri, această tristețe tinde să cuprindă cititorul, dar de departe, îl îndepărtează de ideea antinormalului. Îndrăgostitul nu-i nebun, vizionarul nu-i nici el; mediul de receptare cosmică e un geniu. Autorii unor asemenea scrieri sunt aleșii. Visele se precipită, imaginea Aureliei lui Nerval domină irealul și dedublarea creației, lumina din vis mai strălucitoare ca soarele se întinde-n ghirlande, în liane, creând o lume de fericire. Apoi
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
transformări, și nici în ce, muzica, culorile, parfumul, atingerea sau gustul creează o stare. Miliarde de sinapse în același timp concură la sugestia infinitului. Majoritatea bolilor mentale își au originea în dereglarea funcțiilor lor. Creația tot aici, în acest leagăn cosmic al creierului. Plin de nostalgie, hieratic, parapsihic, Florin Mihai Petrescu, citit acum, la ani de când și-a urmat chemarea atolilor spre cer, acest om blând care spunea cu cea mai mare nonșalanță: "vreau să plantez în lacrimi un copac", pare
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
decât parfumurile decantate de Emil Brumaru sau ironia sumbră, ancombrată a lui Bacovia: "Prin căi lactee ananas adie/ Și crinii au parfum de constelații". Puterea mitologică, un univers pierdut pe pământ la capătul civilizației renaște să domine acel unic, ființa cosmică aflată pretutindeni. Dragostea care se refuza universului lui Eminescu se desfășoară indiferent între care spirite imateriale ce sălășluiesc acolo, chiar și între ruinele neantului: "Saturnii morții în asfințit învie/ În cimitir de stele-aud libații". Într-o liniște tainică poetul trece
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
îmi spăl întâi privirea/ Și apoi/ Privesc cerul". Poetul nu reușea să fie fericit, decât prin imaginație, respirând ispitele 384. Lumea urbană nu-i era inspirația, ci obsesia, obsesia a ceea ce n-avea să vină din cauza clară a pierderii purității cosmice în minciuna terestră. "Imn, templu, sărbătoare / Se roagă, cine, oare?". Ce minune a creierului făcut anume să iubească și destinat suferinței aduce hârtiei aceste versuri: "M-afund în marea muzicii / Să pot. În ceas adânc / Să-ți deslușesc / Tăcerea?". N-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al șaselea simț despre care am vorbit, ci ca niște filosofi speculativi". Îi împărtășesc opinia mai ales că simt, eu am posibilitatea receptării singulare, fiecare conține unicitatea, ființa universală revărsată pentru a desăvârși deosebitul 385 . La Florin Mihai Petrescu receptarea cosmicului cu celulele mele nervoase nu se poate face decât închipuindu-mă eu însumi a conține informația lui genetică. Puțini sunt în lume oamenii care să se înțeleagă reciproc perfect, să trăiască folosind aceeași lungime de undă. Nu de puține ori
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cum singur prevedea imaginându-se: "O lebădă cântând nu doar o dată/ Și-atunci trist, în prag de a muri,/ Ci pasărea cu voce siderată/ Plutind atât cât astrele vor fi". Vizionarul, "ecou luminii-n rouă de cleștar" e un model cosmic prin el însuși posibil de urmat de orice creator, model sinaptic de deficit sau prisosire, cine știe: "și parcă alt potop n-o să mai fie...". Arthur și Merlin dorințe neuronale Ce-am avut de demonstrat cu aceste ctitoriri de erudiție
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
descoperă vasul într-o luminație exorbitantă ce-i obligă pe toți ceilalți să-și acopere fețele. Deci ceea ce căutau cavalerii era lumina interioară de care am amintit. Oare nu strălucirea stelelor din gândurile noastre în corelarea lor vitală cu cele cosmice, siderale e ceea ce tulbură mintea, determină furtuni și pace (chiar pacea naște din furtuni) în creierele ce folosesc drept locaș iubirii și sentimentelor sufletelor noastre (aureolele sfinților din icoane)? Dar fără a se tulbura, fără puținul ieșit din comun, cum
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
prin viziuni freudiene. Am încercat să descriu nu o boală, ci tipul anormal în care s-ar încadra comportamentul liric al poetului. Armonie și disarmonie în același om... Am pornit de la premisa că Bacovia, el însuși a fost o oglindă cosmică, iar prin intermediul celulelor sale mnemo-cognitive în centrul lumilor, a creației, a geniului uman. Sufletul bacovian nu reflectă, ci refractă cosmosul precum zi de zi o fac frunzele, pietrele, apa, metalul, dar mai ales omul în modul cel mai conștient, doar
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
inconștientului". Noi nu o identificăm personanței, care poate avea în raportul cu științele exacte, azi, un statut real. Încercăm să depășim ideile creativității inconștiente printr-un mod logic și încă nedemonstrat pe deplin în biochimia activității sistemului nervos central. "Geneza cosmică și geneza poetică au același principiu și dezvoltare" afirma Georges Poulet în Metamorfozele cercului. Sufletul poetului este în același timp și centrul de unde naște universul și sfera infinită care-l conține ca pe un punct. În fiecare punct finit al
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nuanțată interconectare pentru o funcționare perfectă, adaptată și armonioasă. Toată această rețea în care spațiul înconjurător aduce mesajul său mnemic emană la rându-i valuri de gânduri. Puținii care s-au aventurat în necunoscut, urmând în sens invers razele refracției cosmice, mesajul involuntar transmis prin sufletul însingurat poetic, au sesizat greutatea sau imposibilitatea prezentării acestuia prin cuvinte. Simplitatea poeziei lui Bacovia e ca un sistem binar. Reducerea semnelor cât mai mult face posibilă transmiterea mesajului la o colosală variabilitate genetică de
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
primordiale (zăpadă sau ploaie) aducând ca și razele gânduri. E o adevărată alchimie a plumbului, elementele inițierii spre moarte, spre trecerea Styxului întru scufundarea în anxietate a spiritului (C. Călin). Totul e înghețat și ars în același timp. Numai spațiul cosmic e în același timp ars și înghețat. Stele incandescente plutesc în plumbul metalelor grele, metamorfozate în aur și gaze rare și inerte. Și în jur frigul imens care privitorului neputincios, spirit vital, organic îi este singurul mai apropiat, mai propriu
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
aur și gaze rare și inerte. Și în jur frigul imens care privitorului neputincios, spirit vital, organic îi este singurul mai apropiat, mai propriu pentru viețuire. Aici nu e timp, aici nu e decât un spațiu, un loc de întretăiere cosmică a tuturor timpurilor. Violetul e ultima culoare a curcubeului, în partea opusă se reîntâlnește cu suratele lei ca și renașterea memoriei în matricea mnemoclastică; în acest spațiu e depășit momentul morții universale perceput de poet: "și e târziu / și n-
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lumii, să zicem a cosmosului, și altfel în câte o altă parte(. Timpul și spațiul își găsesc locul doar pentru a întări demonstrația relației universale a omului prin simțurile sale, mai ales prin cel tactil. Apropierea de iubită, de fenomenul cosmic prin care Eminescu înțelege pătrunderea dermică a omului în eternitate, are un sens spațial și temporal totodată "Cum oare din noianul de neguri să te rump,/ Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,/ Și fața mea în lacrimi pe
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
respirația lui pătrunde prin toți porii să impregneze celulele capabile de rezonanță cu undele neantice. O nouă semnificație pare a se naște din înțelegerea simțului tactil, la rândul său cuprins și transmițând atâtea înțelesuri. La Eminescu cunoașterea senzorială capătă dimensiuile cosmice asemănătoare degetului demiurgului sub penelul lui Michelangelo. Degetul lui Demirgos și durerea Durerea reprezintă nu numai o tulburare a fundamentelor biologice sinaptice, de comunicare a unor modificări receptoriale trupești sau psihice modulate în mod particular de suflet, ci și manifestarea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Nu putem inventa sentimentele. Le putem descoperi și exprima, iubi și urî, le putem apropia de inimă sau le putem respinge" (id.). Cele cinci simțuri primordiale, auz, gust, miros, pipăit și văz se combină într-o egală măsură cu percepția cosmică determinând sinaptic o reverberație unică în literatura noastră "E frig astă seară, afară,/ cele două jumătăți ale creierului/ mi le-am înghesuit în ochi/ ... De aceea, te rog eu pe tine,/ nici măcar nu mă atinge/ cu o privire/ Pielea mea
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
plin de imagini, căci sângele este plin de lumină astrală, hematiile fiind bisexuale, magnetizate datorită fierului. El ajută celule creierului să recepteze și să transmită sferelor înalte formele și imaginile lumii. Oamenii devin ca niște butoni sinaptici ai unor neuroni cosmici care formează împreună creierul Divinului Arhitect al Universului. Cerul, dacă e să-l vedem cum îl văzuse Dante, se compune dintr-o serie de cercuri cabalistice împărțite de o cruce, precum pantaclul lui Ezechiel. În centrul acestei cruci înflorește un
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
conduc la func(ionarea patologic( a diverselor sinapse ale creierului uman. Cu siguran(( c( astfel de interferen(e apar mai ales la nivelul sinapselor hipotalamice, (n substan(a reticulat( (i nucleii bazali unde se g(sesc ochiurile plaselor de receptare cosmic( (i de (n(elegere a subcon(tientului ca mesager (ntre personalitatea individului ca parte (i a universului ca (ntreg. Este locul de lansare a eu-lui (ntru illuminare. Schimbarea evident( a percep(iilor senzoriale se datoreaz( acelora(i modific(ri sinaptice
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
explica de ce re(ntoarcerea (n leg(tur( cu Spiritul universal nu poate avea loc dec(t pentru o parte a acestuia, c(nd aceasta reu(e(te s( se deta(eze de material. Matricea sinaptic( ((i demonstreaz( ob(r(ia cosmic(. Nu sunt de acord c( drogurile sunt distructive doar pentru elementul material, conduc(nd la beatitudine (i artificial duc(nd la apropierea de divinitate. Moartea nu este o motiva(ie pentru apropierea de Dumnezeu, nici toxicomania o cale de urmat
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de coresponden(e magice (ntre toate ordinele existente, r(sfr(ng(ndu-se pretutindeni ca o proiectare mitic( reflex( (ntre micro (i macrocosmos, structur( (i func(ie, (ntre om (i univers, (ntre re(eaua mnemic( a sinapsei cerebrale bazale (i noosul cosmic, Dumnezeu. Omul nu anuleaz( crea(ia prin iluminare, ci printr-o informa(ie ritual( de identificare a vie(ii sale interioare ca r(spuns al eficacit((ii valorilor supra umane care le reflect( (i le refract( comunic( prin re(eaua
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]