7,252 matches
-
relațiile feudale. Dlugosz consideră că la apropierea dintre cei doi a contribuit și dorința lui Matei Corvin de a scoate Moldova din legăturile ei feudale cu Polonia. Înțelegerea survenită între Ștefan si Matei în vara anului 1475 se datora, după cronicarul polon, inițiativei regelui Ungariei care trimisese la Ștefan pe trei dintre marii demnitari ai regatului, cu promisiunea că-l va apăra pe voievodul Moldovei împotriva turcilor. Chiar dacă inițiativa lui Matei Corvin era aceea de a-l scoate pe Ștefan din
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
țări. Matei Corvin, care se lăudase către toată lumea că va organiza o mare campanie contra turcilor, că pregătește o mare flotă pe Dunăre ca să atace Semendria, acum era prea ocupat de organizarea nunții cu Beatrice de Aragon. O spune Bonfinius, cronicar de curte al regelui. Pe Cazimir nu-l impresionează stăruința lituanienilor de a se bate pe pământul Moldovei cu turcii, pentru a feri regatul de pericolul otoman. Episcopul Dlugosz îl face „trândav” pe rege și considera că Polonia a ajuns
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
familia și tezaurul la Hotin, care se afla la o jumătate de zi de Camenița. La 18 februarie 1476, se știa la Ragusa că sultanul va porni spre Dunăre cu intenția de a cucerii cele două cetăți din sudul Moldovei. Cronicarul Kemal-Pașa-Zade scria că la 19 martie „șahul a pornit din înaltul său cuib de reședință”. Angiolello precizează: la sfârșitul lunii martie sultanul părăsește Constantinopolul, îndreptându-se spre Adrianopol, unde urma să se concentreze oastea otomană. De la Adrianopol, sultanul pornește spre
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
lui Cazimir ca să justifice „încetineala și dezinteresul acestuia față de evenimentele din Moldova”. Este greu de stabilit data la care turcii au trecut Dunărea. Din relatarea omului lui Vlad Țepeș ar reieși că acest lucru s-a întâmplat la 24 iunie. Cronicarul turc Kemal-Pașa-Zade scria că sultanul l-a căutat pe Ștefan timp de 40 de zile, ceea ce ar însemna că turcii au trecut Dunărea la mijlocul lunii iunie. Generalul Radu Rosetti consideră că traversarea Dunării s-a făcut la începutul lunii iulie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
grânele să fie tăiate și până și papura din mlaștini și, după ce s-au tăiat ierburile și grânele, a pus să fie ars totul”, fapt ce l-a descumpănit pe sultan, care sperase că va găsi grâne și pășuni bogate. Cronicarul turc Sa'adeddin scria că „oastea victorioasă [otomană], necăjită de secetă și foamete, a rătăcit multe zile în acele ținuturi pline de primejdii. Veșmintele ostașilor s-au acoperit de colb și de cenușă, iar nasul și nările lor s-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan s-a retras la Pârâul Alb și, în apropiere de Războieni, a ales un loc unde urma să-l întâmpine pe sultan. Pe malul stâng al pârâului, mal înalt, care mărginea un platou neîmpădurit, domnul „s-a întărit, scrie cronicarul turc Tursun - Bei și i-a pus pe toți călăreții săi să fie pedestrași, iar caii și carele a pus de le-au așezat în fața oștii asemenea unui zid de apărare. Și așezând multe tunuri mari și puști și zenberecuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-au măcelărit cu ostașii islamici până când s-a lăsat seara și soarele a apus... Picioarele dârze ale ghiaurilor nemaiputând să țină, ei au ales calea fugii, părăsind măcelul de pe câmpul de bătălie...”. La Războieni a fost o confruntare crâncenă, cronicarii turci recunoscând ei înșiși că românii s-au bătut ca niște oameni care nu le era teamă de moarte. Bătălia a început pe la amiază, (ora trei după Angiolillo) și a ținut până la lăsarea serii, adică până la 8 seara. Atacul lui
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
planurile sale. După Valea Albă, Ștefan cel Mare avea pe lângă el o parte însemnată din forțele militare ale țării. În jurul acestui nucleu au început să se adune țăranii, cărora domnul le dăduse drumul să plece la căminele lor. Căci, spune cronicarul: „După poticala dintăi și după pierzarea oștii dintăi, cela ce nu avea voinici de oaste ci strângea păstorii din munți și argații de-i intr-arma, acmu iară să rădica deasupra biruitorilor dintăi, dacă au perdut țara, acmu domni altora
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și, nepunând la socoteală prada apucată, n-au pricinuit nici o altă stricăciune; și după ce ieși voievodul neînfricat cu călărimea sa prin toată Moldova, drumurile trebuie că sunt ferite” (sigure). Nu este exclus ca Ștefan să fi întreprins incursiuni în Dobrogea. Cronicarul bizantin Sphrantzes scria că sultanul „în septembrie... s-a întors mai mult învins decât învingător”. Campania din 1476 a fost cea mai dificilă campanie căreia Moldova a trebuit să-i facă față. Este cea mai dramatică confruntare pe plan militar
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
s-a căsătorit pentru a treia oară. Noua doamnă era Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos, pe care voievodul o adusese în captivitate, după campania victorioasă din toamna anului 1473. „Și era de sânge și de viță înaltă, spune cronicarul, și acum însă este doamna lui Ștefan voievod”. Cu Maria, munteanca, Ștefan a avut trei copii: Bogdan-Vlad, cel care avea să moștenească scaunul tatălui său, cunoscut sub numele de Bogdan cel Orb și două fete, Ana, care moare în anul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sau mic, s-a supus acestei porunci și, după ce s-au pregătit, au venit cu măreție la oastea imperială. În acel timp pământul se umpluse de stele [de oșteni], așa cum bolta cerească se umple de frunzele copacilor purtate de vânturi”. Cronicarul turc Sa'adeddin ne dă amănunte și mai prețioase cu privire la pregătirile turcești și felul în care s-a desfășurat această campanie. Când începea primăvara, deci spre sfârșitul lunii martie 1484, sultanul „a dat porunci emirilor din Anatolia și Rumelia ca să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mustafa, care a rămas în aceste părți mai mulți ani. După ce a luat aceste măsuri, sultanul a trecut Dunărea și (prin Dobrogea), s-a îndreptat spre capitala Imperiului. Surprinde, totuși, rapiditatea cu care cele două cetăți au capitulat. Sa'adeddin, cronicarul turc, ne spune că unul dintre pârcălabii Chiliei, îngrozit de forța oastei lui Baiazid al II-lea , s-a închinat turcilor. Neșri, alt cronicar turc, ne spune că ,,pârcălabul cetății, venind la cortul pașalelor, a spus: „Noi suntem robii padișahului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îndreptat spre capitala Imperiului. Surprinde, totuși, rapiditatea cu care cele două cetăți au capitulat. Sa'adeddin, cronicarul turc, ne spune că unul dintre pârcălabii Chiliei, îngrozit de forța oastei lui Baiazid al II-lea , s-a închinat turcilor. Neșri, alt cronicar turc, ne spune că ,,pârcălabul cetății, venind la cortul pașalelor, a spus: „Noi suntem robii padișahului și ne supunem poruncii sultanului, fie să ne omoare, fie să ne lase liberi”. Spunând acestea, ei au predat cetatea în ziua de miercuri
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
se obișnuia, cerând să fie păstrate cu cinste, „ca o mai mare garanție a prieteniei”, urmând să fie depuse în visteria regelui. După ceremonie, Ștefan a stat alături de rege, ca semn al cinstirii de care se bucura din partea lui Cazimir. Cronicarul Bernard Wapowski, contemporan cu evenimentele și, poate chiar martor la ceremonialul de la Colomeea, scria că regele a fost însoțit de 20.000 de călăreți „Partea cea mai mare din aceștia erau cavaleri îmbrăcați în fier, aleși tot unul și unul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
reveneau la atac. Fiind greu înarmați, „ai noștri ușor i-au înfrânt, scrie Bielski, iar apoi moldovenii, cum sunt ei iuți, i-au zdrobit”. Cronicile moldovenești vorbesc de o luptă care s-a dat la Cătlăbuga, la 16 noiembrie. După cronicarul turc Sa’adeddin, după alungarea lui Ali pașa și a trupelor sale din Moldova, Ștefan cel Mare a încercat și un atac pentru a recupera Chilia și Cetatea Albă. Ceea ce l-a determinat pe sultan să îl trimită pe Bali
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
sangeacul de Silistra, să atace Moldova. Malcoci a făcut un pod peste Prut, ca să treacă oastea sa în spațiul dinspre nord al celor două cetăți și aici s-a dat o luptă crâncenă între moldoveni și turci. În stilul specific cronicarilor orientali, Sa’adeddin scrie că lupta a durat toată ziua și oastea vrășmașă a fost distrusă în întregime. În Letopisețul țării se menționează simplu: „și a biruit Ștefan voievod, cu mila lui Dumnezeu”. Grigore Ureche credea că în lupta de la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
bătălie, după ce l-a convins că de acum câștigase bătălia. Și cu ceata lui au tăiat capul lui Petru Voievod și au adus capul lui Ștefan voievod. Astfel a rămas Ștefan voievod stăpân în țară cu ajutorul lui Dumnezeu”. Primul mare cronicar al Moldovei, Grigore Ureche, care a cunoscut conținutul vechilor letopisețe, dar nu și pe cel al Cronicii moldo-germană, scria că lupta s-a dat vitejește de ambele părți, dar „pierdu Hroiot războiul și oastea, mai apoi și capul, însă cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
savant ca P. P. Panaitescu, care l-a considerat pe autorul cronicii ca fiind un expert militar, amănuntele furnizate de acesta fiind făcute „de cineva interesat de amănunte militare”, după cum crede Gorovei. Am discutat în amănunt despre afirmațiile făcute de cronicar în legătură cu lupta de la Baia. Un cronicar care nu știa că un loc întărit nu poate fi atacat cu cavaleria, neștiutor cu privire la organizarea militară a Moldovei, înseamnă că nu este nici măcar un amator în probleme de istorie militară. Afirmațiile sale în legătură cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-a considerat pe autorul cronicii ca fiind un expert militar, amănuntele furnizate de acesta fiind făcute „de cineva interesat de amănunte militare”, după cum crede Gorovei. Am discutat în amănunt despre afirmațiile făcute de cronicar în legătură cu lupta de la Baia. Un cronicar care nu știa că un loc întărit nu poate fi atacat cu cavaleria, neștiutor cu privire la organizarea militară a Moldovei, înseamnă că nu este nici măcar un amator în probleme de istorie militară. Afirmațiile sale în legătură cu lupta de la Șcheia sunt confuze. Nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
l-au trădat pe Ștefan și au trecut de partea lui Hronoadă. Autorul cronicii infirmă o asemenea ipoteză, din moment ce, la prânz, boierul Purice a mers călare, pe câmpul de luptă, să-l caute pe Ștefan. Așadar, Hronoadă câștigase bătălia - iar cronicarul știa acest lucru, în timp ce Hronoadă habar nu avea !- și stătea de o parte a câmpului de luptă, așteptând - nu ni se spune ce ! - un ceas, două ceasuri, trei ceasuri, până la prânz, când apare Purice. Deci, cele două oști stau de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pașă la Călugăreni, sau când calul nu mai putea fi stăpânit. Călărețul îl îndeamnă într-o parte și calul țâșnește în alta sau, cum zice Ureche, „calul a luat-o la vale”. La Șcheia nu poate fi vorba de trădare. Cronicarul neamț știa că, la Baia, Ștefan a fost trădat. Să nu fi aflat ce s-a întâmplat la Șcheia, un eveniment care s-a produs mult mai aproape de momentul în care își scria cronica ? La trei săptămâni după bătălia de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
doreau să încheie ostilitățile, mai ales că interesele politice și militare turcești se orientau acum spre Orientul Mijlociu. De aceea, în anul 1486, se duc tratative pentru încheierea păcii care are loc în anul Hegirei 892 (28 dec. 1486-16 dec. 1487). Cronicarii otomani scriau că „a venit din Moldova un sol, cu haraci pe doi ani, și a plecat primind răspunsul de pace”. Comparând informațiile care s-au păstrat, S. Gorovei consideră că pacea dintre Moldova și Imperiul Otoman s-a încheiat
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, afirma și el că Bogdan, fiul lui Ștefan cel Mare, „a supus cel dintâi țara Imperiului otoman”, cu condiția să plătească Porții 4.000 de galbeni anual (Descrierea Moldovei, p. 179). Se referă, însă, relatările cronicarilor noștri la evenimentele care s-au petrecut în 1486 ? Dimitrie Cantemir vorbește de trecerea unui secol și atunci, de la închinarea lui Bogdan, un secol însemna că evenimentul a avut loc după anul 1600 ! Sultanul Selim al II-lea, scriindu-i
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pe Ștefan, domnul Moldovenilor”. După Buonaccorsi „basarabenii” (muntenii) și moldovenii au ajuns să trateze cu turcii „nu ca învinși, ci ca învingători”. Așadar, nu poate fi vorba de o închinare a Moldovei față de turci în timpul domniei lui Ștefan cel Mare. Cronicarii noștri au scris despre o închinare făcută de Bogdan, fiul lui Ștefan. S-a susținut că numele de CaraBogdan, folosit de turci, nu se referă la fiul lui Ștefan, sub acest nume ascunzându-se de fapt cel al lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de turci, nu se referă la fiul lui Ștefan, sub acest nume ascunzându-se de fapt cel al lui Ștefan cel Mare. Dacă sub numele de Carabogdan putem să identificăm pe oricare domn al Moldovei; există, însă, precizarea făcută de cronicarii noștri: Bogdan e fiul lui Ștefan, iar identificarea făcută de ei nu pornea de la turcescul Carabogdan, pentru că moldovenii știu cine a fost Ștefan și fiul său, Bogdan. În loc să ne străduim ca să potrivim nume și date, pentru a stabili că, în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]