6,333 matches
-
momentele autobiografice cu adevărat importante, însă ele au fost mai degrabă excepția de la regulă decât regula însăși. Un critic literar e dator să fie cât poate de impersonal, lăsând creatorilor și memorialiștilor apele teritoriale ale amintirii. Acum, în fine, rezerva cuminte, abținerea de la genul și tonul confesiv se văd răsplătite printr-o nouă și consistentă posibilitate de a vorbi mai pe larg despre mine. Dar de ce să vorbesc despre mine și nu despre copiii mei, mai exact, despre o paralelă ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu răbdare, că nu e chiar frumos, că nu e tocmai bine, dar ceva în vocea mea sună fals. Moralistul de acum nu-l poate face uitat prea ușor pe năzdrăvanul de acum treizeci de ani. Matei însă, care e cuminte ca o fată (dacă fetele n-ar fi, de fapt, neastâmpărate ca... băiețiiă, merge cu mine în fiecare dimineață la școală. Am ajuns să ne înțelegem, practic, fără să facem exces de vorbe; și merită să fim văzuți dimineața, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
care: Asta nu! asta nu! La asta nu ne învoim. Dar oamenii își închipuiră că vor fi mai tari decât toate râulețele astea răsculate și începură să sape temelia. Și-au făcut, însă, rău socotelile. Într4-adevăr că râulețele erau ziua cuminți, că nici unul nu se mișca și că lucrătorii puteau să lucreze, săpând și aruncând pământul afară; dar, peste noapte, Peleșul dădea semnalul din fundul văii și atunci râulețele răspundeau într-un glas, pornind unite la asalt, ca un singur om
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
curajul să scriu“, continuă expeditorul, pe care, ce mai tura-vura, îl cheamă Prosper Mérimée și tocmai a trăit „une histoire de fille“, pe care vrea neapărat să i-o povestească domnului Conte. Vă imaginați probabil, nu e o poveste prea cuminte, dar nici desfrâul prea mare: în timpul unei promenade cu vaporașul pe Sena, apare Pauline, o tânără atrăgătoare care-și ceartă amantul infidel, și-apoi sfârșește în grupul prietenilor lui Prosper. Prilejuindu-i scriitorului niște întrebări rămase celebre în istoria, încă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
grefierul. — Deci nu există o prigoană de stat împotriva lui Dan Diaconescu? — Da, potrivit sieși, și el este unul dintre marii prigoniți de către procurorii anticorupție. — Cum e Dan Diaconescu la audieri? Am înțeles de la alți procurori că oamenii sunt foarte cuminți, calmi, când sunt înăuntru, și când ies pe ușa DNA ului devin brusc viteji. — Exact așa a fost și Adrian Năstase. A venit la noi dezinvolt, în stilul lui caracteristic, ușor prezumțios - așa cum îl știm -, cu o ușoară trufie, dar
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
sora lui într-un cămin al întreprinderii Independența, în vreme ce mama lui s-a dus să muncească în Italia. Au fost momente când m-am emoționat și altele când am râs. Documentarul regizat de Rastko Petrovic mi s-a părut foarte cuminte, în sensul de liniștit, potolit, respectuos atât cu subiectul, cât și cu personajele și cu atmosfera Sibiului. Mi-a plăcut de băiat și mi-a plăcut felul în care filmul îl observă în momentul trecerii de la copilărie spre adolescență. Răzvan
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
m-am apucat să recuperez. DISPLAY Vieți găsite pe trotuar Diana SOARE Oamenii fac fotografii și se lasă, la rândul lor, fotografiați ca să nu uite (alți oameni, locuri, clipe, fericiri, tristeți). Când nu mai are cine-și aminti, imaginile ajung, cuminți, în albume uitate prin poduri, în cutii vândute pe nimic anticarilor sau în tomberoane. Până le găsește Frederic Bonn. Ideea proiectului LOOK AT ME (www. moderna.org/lookatme) s-a născut acum zece ani, când Frederic Bonn și Zoé Deleu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
exemplară, stătea nemișcat în geantă până ajungea la destinație. Asupra motanului mai mic, nici anestezicul nu avea efect; continua să miorlăie indecent, de parcă era tranșat în bucăți. Motanul cel mare suporta totul într-o deplină, frumoasă tăcere, după care reintra cuminte în culcușul său cu toarte. Abia când, la întoarcere, urcam scările spre apartamentul nostru de la etajul doi, Pițu începea să se miște în fundul genții. Simțea că a ajuns acasă. Casa lui și a noastră. După moartea lui Valeriu Cristea, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
o durere în torace (acolo simt eu cel mai bine emoțiile artistice și nu numaiă, apoi în inimă. Și nu oricum, ci rău de tot. Pitică la înălțime pe lângă uriașul (căpcăunulă Diego Rivera, Frida Kahlo părea să fie o școlăriță cuminte, în imaginile ei obsedante cu cozile împletite peste cap. Apoi mai exista un amănunt fizic ce o individualiza în mod aparte: mustața ei niciodată rasă ori epilată, mustață de femeie care nu își reneagă masculinitatea, ci se mândrește cu ea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
gospodărești ale celor două foste CAP-uri. Și astăzi se mai văd prin sat bucăți de beton aduse de acolo de unde se construise ceva cu câte 1 leu din cei 5 cât primea un țăran pentru ziua-muncă de la colectiv. Oamenii cuminți și-au văzut de treaba lor. S-a întâmplat ca în legenda meșterului Manole ca atunci când Negru Vodă l-a întrebat dacă Manole cu meșterii săi poate să facă altă mânăstire ―mult mai luminoasă și mult mai frumoasă”, la răspunsul
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
învățătorii citeau elevilor din aceste cărți povești despre o vulpe care a păcălit un urs pofticios sau despre o fată urâtă și leneșă a unei babe colțoase și despre o fată frumoasă și harnică a unui moșneag bun la suflet. Cuminți, cu mâinile la spate sau la piept, elevii stăteau smirnă și ascultau glasul domnului care citea cu o voce dulce și liniștită o istorioară sau o poveste. Și astăzi parcă mă văd în clăsuța mică de la școala veche și parcă
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
vântul pădurea Pe pădure-o bate vântul Iar pe om îl bate gândul Cucul și privighetoarea Mi-au fost mie ursitoarea Ursitoarea mi-a fost bună Dar mintea mi-a fost nebună N-am ascultat de părinți Nici de oamenii cuminți Și-am făcut din capul meu Șiacum stau și plâng mereu...” Un alt cântec de dragoste amintește de dor și de pădure: „Și-am zis verde murele Ia-mă în brațe, dorule, Și mă treci pădurile Pe la toate mândrele Ochii
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cornuți Cum însoară niște muți. Săracele sutele Cum mărită slutele.” „Lele, nu te legăna Că rochița nu-i a ta; Nici polcuța, nici rochița Numai ochii și gurița” „Hai mamă, la iarmaroc! Și mi-i cumpăra cojoc Dragul mamei, fi cuminte Că norocul nu se vinde”! „ Fetele ce se ridică Nu știu face mămăligă. Cele ce s-au ridicat, Nu plătesc tot ce-au mâncat.” „Cine joacă legănat, Să nu credeți c-a mâncat". „Câte fete sunt în joc Toate-s
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
Așa trebuie să faci... Așa trebuie să te comporți... Așa este bine... Așa nu este bine... Nu pune mâna acolo! Nu ai voie să... Treci la tablă! Scrie tot ce spun eu! Este vina ta... Nu trebuia să... Un copil cuminte nu procedează așa... Atenție! Voce autoritară Ritm sacadat Pronunțare silabisită a unor cuvinte Accentuare mai puternică a anumitor cuvinte Brațe încrucișate (poziția de autoritate) Bătaie cu palma/pumnul în masă Sprâncene ridicate Deget ridicat, amenințător Degetul arătător folosit într-un
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
clarul de lună. Nu ne rămâne decât să sperăm că aceste frumuseți ale naturii nu vor dispărea din junglele, apele, văzduhul și pădurile lumii! La marginea junglei, vizitatorii se dispersează printre mulțimea rafturilor cu suveniruri ale buticurilor. Noii veniți așteaptă cuminți la cozile care îi conduc la vagoanele trenulețelor ce vin unul după altul, furișându-se încet prin junglă; sunt alți și alți vizitatori din întreaga lume. Pe o scenă largă în Entrance Plazza poți admira spectacolul cu foc dat de
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
presupune încorporarea unor circuite electrice și a unei dione luminiscente (CED) pe o comună lentilă de contact. Este ceea ce au realizat cercetătorii de Universitatea din Washington. Grație acestei lentile poți să vezi interlocutorul cu care vorbești la telefon în timp ce robotești cuminte prin casă. Distanța și timpul sunt astfel scurtcircuitate. Vorba lui Culianu: tehnologia modernă devine magicianul de serviciu al unei lumi în agonie. În termenii spiritualității religioase, acest miracol era perfect cunoscut. Marii specialiști ai sacrului ("văzătorii cu duhul", de exemplu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
financiare și de viitorul familiei proprii. Însă nu poți rezista acestor îndelungi provocări politice, economice și financiare fără frica de Dumnezeu și fără frica de propria conștiință. În absența lor, viețuiești spectral cu frica-n sân. Agonizezi încet, încet, vegetând cuminte și neinteresant. Este ceea ce se întâmplă deseori în lumea de azi cu majoritatea semenilor noștri. Trăiesc cu frica-n sân, plasându-se sub semnul nefericit al infinitelor servituții și dependențe. Soluția este una simplă: să ne transfigurăm fricile sociale sub
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
cîteva minute zilnic cum e cazul deținuților de rînd) terenul de sport sau curtea de plimbare, avînd acces nelimitat la vorbitor, la vizite și la pachete ("favoruri" atribuite, în cel mai fericit caz, de două ori pe lună unui deținut "cuminte" și retrase celor recalcitranți în mod frecvent). La fel, în Penitenciarul din Iași celebrul pedofil Kurt Treptow are parte de plimbări separate, însoțit doar de anumiți colegi, și beneficiază de un regim de detenție special ("pentru a nu afecta imaginea
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
geamurile închise și cu clima pornită. Nu la maxim. Moderat. ăsta-i cuvântul-cheie la vârsta mea. Moderație. Consumați tot, fără milă, dar cu moderație. Nu pierdeți nici o secundă, încercați orice, mergeți până dincolo de pânzele albe, dar cu moderație. Așa e cuminte. Uof. Coloana. Asta nu doare cu moderație. E plină de ciocuri de papagal, care-mi împing pielea pe dinăuntru. Vor afară, la lumină, nemernicii ăștia de papagali. Asta e. La 97 de ani nu mai ești singur, de capul tău
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
pentru ce să mi mulțumiți, e plăcerea mea. Pe curând. A. Și încă ceva. Aș vrea foarte mult să văd cum vă vine. Costumul de baie. Dacă nu cer prea mult. Putem merge până la cabina de probă, iar eu aștept cuminte să vă schimbați. Sunt convins că vă vine nemaipomenit, dar tare aș vrea să văd cu ochii mei. Da? Perfect. Unde e cabina? Haideți, mă țin după dumneavoastră. Da. Da. Aștept. Gata? Pot să mă uit? Superb. Vă vine absolut
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
poală. Mă uit la ea. Mâna mea dreaptă. Îi ordon să ia obiectul. Fă-i capul praf. Omoară-l pe parazitul ăsta care-ți mănâncă zilele și nopțile și viața. Mâna mea dreaptă rămâne lângă mâna mea stângă. Amândouă stau cuminți în poala mea și nici una din ele nu se mișcă. Simt cum mă mănâncă nasul și vreau să mă scarpin și nu pot. Aerul se strecoară pe sub ușile clădirii și ridică mici vârtejuri de praf și văd cum praful plutește
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
fără zgomot, apoi îl duc spre buzele ei și le ating ușor. Nici nu tresare. Mă întind lângă ea și închid ochii. Cică niște cronicari Magazinul e foarte bine aprovizionat. Azi sunt reduceri substanțiale, așa că stabilimentul e plin. Oamenii stau cuminți la coadă. Vânzătoarea pune marfa în pungi și așază pungile pe cântar. Apoi înmulțește numărul de kilograme cu patru. Clienții numără bancnotele cu atenție, apoi își primesc produsele. Eu am venit la vânătoare. Știu exact ce caut. Iar aici am
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
n-o spunea cu răutate, o spunea când îl supăram. Astfel, mă ierta. De sărbătorile de iarnă, bunicul se deghiza în Moș Crăciun. Își punea barbă albă de vată și o glugă roșie pe cap. Bunica ne spunea să așteptăm cuminți. Noi, copiii, ne ițeam pe la uși și pe la geamuri să-l vedem pe Moș Crăciun cum vine prin troiene de zăpadă. Spuneam poezii, primeam cadouri minunate, apoi bunica ne cerea să privim pomul de crăciun, să cântăm și să dansăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
scria: "R. Burlacu, pictor licențiat, Fundacul Zugravului nr. 11 bis pe stânga"). Ion făcu instinctiv câțiva pași spre dreapta. Găsi acolo un loc mai potrivit, tot în umbră. Lumea nu-l mai stânjenea cu privirile ei ascuțite, încât se așeză cuminte pe pervazul unei vitrine în dreptul căreia nu se oprea nimeni (erau Galeriile de artă, unde tocmai expunea pictorul cu anunțul). Ion se simțea în siguranță aici și la răcoare. Dar nu-și termină bine gândul că o femeie în sandale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mâna plutind în aer. Aud ceva. Lasă-mă să ascult. Matei retrase mâna și făcea asta încet, de parcă orice mișcare a lui producea un zgomot, care o împiedica să audă ce avea de auzit. Ce se întâmplă? întinse el mâna cuminte pe bancă. Teodora săltă fruntea: Aud zgomot de săbii încăierate. Totul vine din partea asta indică cu mâna direcția sud. Nu se poate... murmură Matei, înfrânându-și impulsul de a o contrazice până la capăt. Aud și țipete într-o limbă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]