6,141 matches
-
un film documentar despre ,,Inventica” , așa cum era denumită formațiunea în cauză. Filmul a fost difuzat, l-am văzut și eu la cinema Republica și în acest moment se pare că cineva din conducerea locală s-a enervat și a spus : destul! Cum să apară ăștia în film fără noi, fără ,,conducerea înțeleaptă” , fără să se pună în evidență ,,politica înțeleaptă a partidului” fără de care nimic n-ar fi posibil în patria noastră socialistă condusă cu înțelepciune de partidul comunist?! Era atitudinea
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
geologul neamț Haquet, care a stat doi ani între românii ardeleni în 1763 - 1764, ne dă un tablou al suferințelor îndurate de români: «Neamul acesta neglijat și asuprit are parte de pământurile cele mai rele din întreaga țară. Nu-i destul că românii, numai cerul știe cu ce drept sunt surghiuniți pe pământurile cele mai pustii și mai părăsite, dar chiar și acestea li se răpesc îndată ce sunt lăzuite și desfundate de români cu sudoarea frunții lor pentru cultura porumbului. Fiecare
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de potcoavă, vin, vinars, fân și ovăs, întrec o treime din porție... 2. Slujba la cetate, în deosebi dusul lemnelor de foc e mare povară pentru noi.... 3. Când vine postășit greu în districtul nostru, atunci ajunge și pe noi destul, fiindcă trebuie să dăm carele, caii de ham și vitele de jug, pe care le duc departe, uneori până-n Buzaie (în Treisacune), alte ori până în Alba Iulia, ba și mai departe. 4. Armata adeseori își ia bani naturalele dela noi
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
zona a treia are brazi tineri și groși. Când recolta e bună, iobagii intră cu porcii la ghindă și la jir, plătind cinci bani pentru fiecare porc. Străinii de sat plătesc mai mult. Fagi și brazi se află aci din destul, în cantități care permit acoprirea nevoilor tuturor fără chip să fie distruși vreodată. Valorificarea lemnului presupune transportul lor la clienți, la Făgăraș sau la Sibiu, la distanțe care fac afacerea nerentabilă, cheltuielile cu transportul depășind contravaloarea ce se poate obține
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
unui copil. Cînd ai mei îi ziceau : „Nu mai fuma atîta, că ai să te cureți“ (nu știu dacă foloseau chiar cuvîntul ăsta - de fapt, nu cred că-l foloseau, pentru că ei se exprimau îngrijit), el răspundea : „Ei, am trăit destul, acu’, cînd mi-o fi să mor, oi muri...“. șase luni mai tîrziu, în ultima fază a cancerului, în metastază, cînd avea pe stern o umflătură ca o jumătate de măr și pe una din coaste alta la fel, cînd
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
avut ce face și s-a dezbrăcat. A dat să se așeze repede pe burtă, dar mama n-a fost de acord și i-a spus să stea pe spate, să-l prindă soarele bine, că pe burtă a stat destul. Cu chiu, cu vai, Dănuț s-a întors cu fața-n sus și, pentru că nu mai putea de rușine, și-a pus un prosop pe cap. Măcar chipul să nu i se vadă ! Prosopul însă nu rezolva mare lucru. Auzea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
și mă apucam să număr în gînd, dar treceam de zece și nu-mi venea să o fac ; Cînd ajungem în dreptul bărcii ăleia, o sărut“ - și depășeam barca fără nici un eveniment notabil ; „îi zic să ne întoarcem, că am mers destul, și atunci o sărut“ - și ne-am întors pur și simplu. La întoarcere a fost încă și mai rău, fiindcă plaja se populase deja și, în văzul tuturor, chiar că nu puteam să o mai fac. Ce s-o mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
știu doar că locuia în Ploiești și că era asistentă medicală. În seara respectivă nu s-a întîmplat nimic, doar am dansat ceva mai mult, dar ne-am dat întîlnire a doua zi, pe plajă, în zona Obeliscului. Aveam timp destul, nu era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mai mult, dar ne-am dat întîlnire a doua zi, pe plajă, în zona Obeliscului. Aveam timp destul, nu era nici o grabă ! (Venisem la mare cu două zile înainte.) A doua zi urma să aflu însă că nu aveam timp destul, fiindcă tipa pleca seara, cu un tren pe la ora unsprezece. Am făcut plajă pe același cearșaf, ne-am bălăcit în mare și am mers împreună la cantină să mîncăm. Apoi am revenit pe plajă, unde am stat pînă cînd a
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
sesem grijă să-mi pun de-acasă și cei mai faini chiloți ai mei... Ne-am fîțîit prin cameră, am vorbit drăgăstos unul cu altul, am fumat în liniște (încuiasem ușa, nimeni nu avea cum să ne deranjeze). Aveam timp destul toată noaptea, nu ne grăbeam. După vreo oră și ceva de program de voie de cabană, am decis că era vremea să ne culcăm - deși era destul de devreme ; dar nu la dormit ne era, vezi bine, gîndul. Am rămas de
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o piruetă și se întorsese pe neașteptate. Trecea pe lîngă el și, cînd se aștepta mai puțin, îi frigea una, așa, ca din întîmplare. Nici nu-l privea. Sau cel puțin nu lăsa să se vadă. (îl privise ea, desigur, destul, și-l admirase... și mai ales acuma, cînd avea și el ce arăta !...) Toate bune, dar berea ame nința să rupă zăgazurile. Curios, știa că atunci cînd o ai sculată ți se taie pișarea. Numai că acuma trebuie să fi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o recunosc fără ezitare, este riguros exact; dar pe atunci, poate uneori și azi, valoarea literară conta așa de puțin!) și pentru că este imorală și cuprinde expresiuni triviale". (Sunt sigur că astăzi i s-ar obiecta, dimpotrivă, că nu are destul... piper. Cum se schimbă lucrurile!) Noi știam bine însă că unul din principalele și mai ales realele motive pe care se baza hotărârea comitetului îl constituia faptul că "Irozii" atacau politica guvernului liberal și ridiculizau pe marii bărbați de stat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pictură naivă al lui Rousseau, poți vedea multe lucrări citadine, mai ales inspirate de Paris, oraș unde se mută în 1868. Toate parcurile, fluviul Sena, piețele, devin un izvor de inspirație puternic, care îi marchează opera din această perioadă. Dar destul cu istoria, și să revenim la prezent, pe plaiurile noastre românești. Aici lucrurile stau oarecum altfel, lumea satului fiind predominantă în tablourile pictorilor naivi. Deși la ora actuală, majoritatea pictorilor care activează prin expoziții trăiesc la oraș, temele rurale sunt
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și cotețele pentru iepuri erau ocupate. Când aveam 4 ani am fost vizitați, pentru o lună, de mama cumnatului meu, care a venit însoțită de fiica ei Maria (Mariți), sora cea mică a cumnatului meu. Mariți era surdomută, dar comunicam destul de ușor prin semne. Au venit să își vadă nepotul și bine-nțeles pe mine. Pot spune acum că s-au comportat elegant cu mine, nu am simțit nici-un moment că le sunt străin. Am mers împreună să vadă împrejurimile
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
un coș de nuiele așezat pe cap. Instinctiv am privit cotețul câinelui, acesta privea la rândul lui mirându-se probabil de femeia care înainta sfidându-l, mai ales că pe ușa de la intrarea în curte, pe o tăbliță era scris destul de mare ”Câine rău!”. Casa noastră era compusă din doua camere de șase pe șase metri, o cameră de cinci pe patru metri, o bucătărie de patru pe trei metri, două cămări de alimente de patru pe doi metri și
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
seara la culcare. A trecut și această vacanță. Singurul motiv de bucurie al meu era că în perioada convalescenței nu am fost la orele particulare, dar am continuat să merg ulterior căci de la aceste ore nu exista vacanță și era destul, cele trei zile pe săptămână, adică douăsprezece pe lună. Am început școala. Ca de fiecare dată în primele două zile fiecare elev povestea cum și-a petrecut vacanța. Când mi-a venit rândul să povestesc că am pierdut vacanța, din
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
asemănătoare cu feriga din pădurea ce înconjura localitatea noastră. Timbrele intrau și ele în pasiunea mea de colecționar. Primele timbre din colecția mea au fost cele de cotizație la sindicat primite de la cumnatul meu. Familia noastră a avut o corespondență destul de mare. De aici mi-am adunat primele timbre ale viitoarei mele colecții. Am cumpărat și plicuri cu timbre poștale, ca și alți colegi și pe urmă făceam schimb între noi. Erau și în colonie câțiva colecționari. Colecția unchiului meu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
altă variantă fiind trecerea intr-un tabel a unei valori impuse, un preț de nimic care nu acoperea nici măcar valoarea unei rame. Cea de a doua ediție a festivalului era prezentă și pe un site pe internet de unde se vedea destul de clar că domnia sa urmărea să câștige niște bănuți prin vânzarea lucrărilor. Promisiunea pe care ne-o făcuse prin telefon, că ne va deconta transportul, nu s-a adeverit, erau doar vorbe goale, dorea să aibă prezență cât mai mare
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cuplul fericit de pocăiți, neavând încotro, nu puteau să călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de veselă cu tot felul de chiote și râsete la care a participat și controlorul, numindu-l într- un sfârșit „Compartimentul veseliei”. După ce am trecut de Pașcani, una dintre cele două surori ne-a mărturisit că, la urcarea în tren
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
doar sâmbăta acasă la Iași. Nu am avut ce să-i răspund în privința asta, rămânând să ne întâlnim în față la Teatru ca de obicei, să vorbim cu toții, să hotărâm când luăm biletele. După ora prânzului fiind și o zi destul de frumoasă neam întâlnit cu toții la vechiul loc unde avem obiceiul să mai stăm de vorbă, pe băncile parcului din fața Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, bucurându-ne de soare. Durac era acolo de dimineață prinzând loc și pentru ceilalți. În privința locului
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
secret, fiind povestită doar în cercurile de artiști din Iași unde de fiecare dată când ne întâlneam la un pahar de vorbă ne aminteam cu plăcere de întâmplările de la Pitești, Gheorghe Durac amintindu-mi de fiecare dată că a trecut destul timp și nu i-am plătit vinul pe care l-a cărat cu mult greu de la Iași. Forme din suflet Nisipul clepsidrei se scurge întruna fără a ne da seama că timpul trece pe lângă noi fără a-l simți, lăsându
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
fiu conciliant, amabil, pozitiv. Dacă am scris până și lemnoșenia cu „pătrunsul“, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. În această perioadă binecuvântată a anului, îmi propun să fiu un mielușel candid, care să behăie admirativ la toate realitățile înconjurătoare. Destul că tot anul strâmb din nas la felurite lucruri, e cazul să mai și văd viața prin ochelari cu lentile roz. De exemplu, mă voi uita cu evlavie la emisiunea în care Robert Turcescu îl va invita, ca de fiecare
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Anteu renaște odată cu memoria. Zeii dorm În stînci, În nisipul și apa mării. Trîntindu-se la pămînt, În nisipul cald, el reface legătura cu zeii. Căci e limpede că un Anteu lovit de amnezie n-ar mai putea vorbi astfel... (...E destul să mă Întorc, să ating trupul mamei mele Geea și mă simt Întărit și-mi recapăt Încrederea În puterile mele. Nimeni nu mă va birui cîtă vreme nu mă va face să uit acest lucru. Nu m-am ferit să
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
i-ar fi spus acesteia pur și simplu că e tînăr și frumos, În loc să-și enumere calitățile, fecioara, În loc să fugă, ar fi Întors fără Îndoială capul. LÎngă o mare ce te lasă să alegi Între Ulise și lotofagi, ar fi destul, deci, să solicit umbrelor Eladei gîndurile care mă pot ajuta să ader cu o energie sporită la ceea ce iubesc. Să stai de vorbă cu Ulise, cu Sisif, ori cu alții, mii și mii, spune Socrate, să-i iscodești, iată o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de fapt, În gestul care mimează uimirea exploratorului În loc să facă, după puterile sale, terenul să rodească. Ezit să cred ce zicea Delacroix, că geniile nu se afirmă prin noutatea ideilor, ci prin acea idee fixă că nu s-a spus destul ceea ce s-a spus, dar e aproape sigur că fără epigoni pămîntul s-ar paragini. Exploratorul nu știe să spună: rămîn. Destinul lui e al unui solitar căutînd mereu drumuri care să-l ducă În necunoscut. Întrebat de ce a escaladat
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]