9,274 matches
-
condiții, unul sau altul poate deveni indezirabil... ― Ce vreți să spuneți? ― Domnul Matei, tânărul, preciză ca și cum celălalt ar fi avut nevoie de explicații, îmi relata că de ani de zile o urmăriți într-un mod, în sfârșit, cam insistent, pe domnișoara Scurtu. Insistențe penibile care s-au izbit de o indiferență glacială. ― Ce?! Grigore Popa se sufoca. Eu?! Eu... După... Căuta ceva grosolan, crâncen. Adică umblu după insecta aia șuie? După fecioara asta păduchioasă pe care... Cristescu îl întrerupse: ― Ca să-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cum să mă obligați. ― De ce mi l-ați dat atunci? ― Un calcul elementar, râse Grigore Popa. Vedeți doar, trec totul în carnet. ― Chiar totul? ― Absolut! Acum puteți să vă dați seama că nu i-am purtat sâmbetele lui Panaitescu ori domnișoarei Scurtu. Indivizii mi-au fost indiferenți. N-am nici o vină că au murit. ― Cineva mai bănuitor ar putea raționa altfel. ― Cum? ― Mi-ați arătat agenda încercînd să mă convingeți că vă notați fiecare pas. ― Exact. ― Dar dacă ați omis conștient
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule Popa, și tare mi-e teamă să nu fiți abandonat pe parcurs... CAPITOLUL X CONTRAOFENSIVĂ ― Când ați văzut-o ultima oară pe Valerica Scurtu? ― Poftiți? ― Întrebam, și dumneavoastră ați auzit foarte bine, când ați văzut-o ultima oară pe domnișoara Valerica? Cristescu se uita la obiectele ciudate așezate pe trepieduri și polițe. Sculptorul călărea un scaun sprijinindu-și bărbia în pumni. Părea să mediteze. ― Știți ceva? Eu, unul, aș desființa proba cu martori. ― De ce? ― Pentru că mi se pare complet lipsită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
părul creț și tenul smead. Nici nu mai interesează datele celuilalt. Vin de la sine. Fiind în posesia acestor "aiureli", Miliția i-ar fi depistat pe borfașii dumneavoastră în mai puțin de 24 de ore... Și acum să ne întoarcem la domnișoara Scurtu, când ați văzut-o ultima oară? Matei se ridică nervos. ― Aseară... Cred că aseară. Sânt un om distrat. Nu dau atenție celor ce se întîmplă dacă nu mă interesează direct. Pe lângă Valerica Scurtu, mai ales, trec ca pe lângă o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Discutați cu Melania Lupu sau chiar cu bătrânul... Ăștia n-au altă plăcere decât să spioneze, să se spioneze, să ne spioneze... Mă rog, puteți conjuga tot verbul. ― Am să vă întreb altceva atunci, declară Cristescu pe gânduri. Credeți că domnișoara Scurtu se mai află în viață? Se întîmplă ceva curios. Fața sculptorului râmase impasibilă. Nu se putea citi nimic pe ea. Doar umerii se pleoștiră. Păreau obosiți. Articulă uscat. ― Da, cred că da... ― Sincer? ― Logic, așa ar trebui să fie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule maior. ― Mda... Cristescu își umezi buzele. Presupun că n-ați aflat încă... Vâlcu își încreți sprâncenele. ― S-a întîmplat ceva? ― Domnul Mihai Panaitescu a fost asasinat. ― Panaitescu?! Îl privea înspăimîntat. Nu pot să cred... Dar cine? Cine a... ― Iar domnișoara Scurtu, continuă maiorul, a dispărut. Celălalt înghiți în sec. ― Cum să dispară? Cine să-l ucidă pe Panaitescu? Am impresia că visez! Căută ochii maiorului. Pentru numele lui Dumnezeu! Ce se întîmplă? ― Nu știu, însă ceva se întîmplă, iar vecinii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Bietul băiat însă e frânt. A lucrat toată noaptea, cu o râvnă frenetică. Acum doarme... Cristescu își aminti de o secvență similară. Și Valerica Scurtu dormea. Se sperie: ― Sînteți convinsă că nu a plecat și el? ― A mai plecat cineva? ― Domnișoara Valerica Scurtu. În privirea Melaniei Lupu se aprinse o luminiță. ― Puteți să verificați... " Își bate joc de mine. E sigură... Foarte sigură. Sculptorul, desigur, doarme." Se uită în jur, căutând pachetul de țigări. Îl găsi, și aprinse una. ― N-am
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să râdă. Hohote care nu se mai isprăveau. Melania Lupu împături foaia de hârtie și ieși din cameră încuind ușa cu cheia. "Ai câștigat, draga mea." Puse mâna pe telefon și formă un număr. ― Spitalul nr. 9? Un caz urgent, domnișoară! O criză. Da... E furios... Notați-vă! Strada Crăiței 115. Șoseaua Kiseleff. Exact! Cât se poate de repede... Mulțumesc. Mai luă un fursec și trecu în odaia ei să se schimbe. Hohotele lui Matei continuau să se audă. Râsul venea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cochetul său apartament londonez, de agentul care nu se desparte niciodată de melon și de umbrela sa iconică. „Tintin, what a clever fellow”, exclamă, pe jumătate visător, John Steed, degustând cu ochii în album un pahar de whisky, în așteptarea domnișoarei Peel. Ca și Jules Verne, Hergé este imaginea canonică a mitografului ce dă imaginației noastre un contur ordonat și himeric, în egală măsură. Prin el, banda desenată intră sub zodia capodoperei și oferă secolului XX nu doar un număr de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
voinice. Venise înainte o fată slabă, cu privirea visătoare, care mie mi-a plăcut foarte mult. Tata, însă, nici nu s-a uitat bine la ea că i-a și trântit ușa în nas, mințind: "Locul nu mai e liber, domnișoară". Apoi s-a îndepărtat bombănind: "Asta a greșit adresa. Căuta o mînăstire". În schimb, cum a zărit-o pe Luchi, i-au scânteiat ochii. Era cam șleampătă, dar masivă, impunătoare, cu șolduri late și cu părul lucios și negru. "Cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
altfel decât idiot, deoarece eram foarte stingherit și, pe de altă parte, hotărât să trec peste orice reținere. Laura m-a fixat, curioasă, cu ochii ei oblici, apoi cu obișnuitul ton mușcător m-a întrebat dacă mă înțepase ceva. "Nu, domnișoară". "Atunci?" Părul scurt îi dădea un aer băiețesc, ștrengăresc, care contrasta cu buzele groase, senzuale. Era, cum o văzusem pe fereastră, înaltă, subțire, ca un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fericit pe Aristide mulțumindu-i afectuos. Aveam datorită lui un motiv să mă duc la laborator, la Laura, a cărei lipsă o simțeam chiar în acele condiții, fiindcă puterea fără plăcere nu valorează mai mult decât o zdreanță de lux. ― Domnișoară, i-am strigat din ușă Laurei a doua zi dimineață, am fost trimis la dumneata pentru analize. ― Cine te-a trimis? a întrebat ea încurcată. Am vrut să-i răspund firesc: "Aristide". Dar ceva m-a împins în ultima clipă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
din Priponești. Stăruința, dârzenia, tenacitatea dobândită în viața aspră țărănească mi-au fost sprijin pentru încercarea mea de a mă realiza ca om cu carte, visând încă de la vârsta de 10 ani să ajung învățător cu dragoste de copii ca domnișoara învățătoare de la clasa I, Elena Basocescu, originară din Bârlad - sfântă să-i fie amintirea și prețuirea calităților ei. Era mamă învățătoare pentru copiii pe care-i învăța - cultivându-le cu răbdare, înțelegere, dragoste, pricepere și din vocația ce o avea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
știu și chiar mi-a spus-o clar, ca o laudă binemeritată. Deci, la 15 septembrie 1923 mergeam spre școală încrezător în steaua mea de școlar! Pe lângă faptul amintit, mai am și marele noroc să fiu repartizat în clasă la domnișoara Elena (Mencina) Basocescu - originară din Bârlad, care-și începea ucenicia didactică în Priponeștii mei natali. Parc-o văd în fața ochilor, așa cum era ea atunci. Năltuță, subțire, ca o trestie în adierea vântului, frumoasă și frumos și cu mult gust îmbrăcată
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Bârlad, câteva zile mai târziu. Sunteți așteptată cu aceeași dragoste de totdeauna. Același Al. M. N.B. Mariana spunea că Dvs. ați vrut să nu vă trimit anticipat volumul. Tot eu A.M. în ziua de 23 august 2010 mi-a scris domnișoara Cristina Rusu, una dintre cele două tinere care mi-au luat interviul privind calitatea mea de veteran de război - acțiune întreprinsă în cadrul unui concurs general pe țară, în vederea conservării memoriei celor care ne-am făcut datoria patriotică în vremuri de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
dispari. Oamenii pentru care lucrez nu sunt obișnuiți cu refuzurile. Și pentru cine lucrezi, mai exact? „Guvernul Statelor Unite“ e cam vag. Să spunem că inițiativa n-ar putea veni de mai sus în orașul ăsta. Aveți o reputație, știți asta. Domnișoară Costello. —Păi, poți să le spui că sunt flatată. Dar răspunsul e nu. Nu ești nici măcar curioasă? Nu, nu sunt. Nu mai lucrez în domeniul ăsta. Lucrez aici acum. Mediez negocieri între soți și soții. Și nu accept cazuri urgente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fel sau altul. Are aproape de patruzeci de ani, observă Maggie; după toate aparențele, e neînsurat. Și în cele din urmă, văduva. Ghidul ei se aplecă, astfel încât femeia îndurerată să-l poată auzi. Îi vorbi intenționat în engleză. —Doamnă Guttman, această domnișoară e din Statele Unite. Vine de la Casa Albă, de la președinte. Maggie nu se mai obosi să-l corecteze. Îmi pare atât de rău pentru pierderea pe care ați suferit-o, spuse ea, înclinându-se adânc și întinzându-i mâna. Vrem să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
s-a dus la Knesset. Dar nu a fost lăsat să se apropie. Și asta îl înnebunea. Strânse și mai tare încheietura lui Maggie. Vă rog, nu vă faceți sânge rău... —Cum vă numiți? —Maggie Costello. —Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello. O chestiune de viață și de moarte. Nu doar viața lui sau a lui Kobi, ci a tuturor oamenilor din țara asta, din întreaga regiune. Văzuse ceva, domnișoară Costello. —Vă rog, doamnă Guttman... interveni bărbatul care le făcuse cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sânge rău... —Cum vă numiți? —Maggie Costello. —Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello. O chestiune de viață și de moarte. Nu doar viața lui sau a lui Kobi, ci a tuturor oamenilor din țara asta, din întreaga regiune. Văzuse ceva, domnișoară Costello. —Vă rog, doamnă Guttman... interveni bărbatul care le făcuse cunoștință, dar văduva îi făcu semn să se retragă. Maggie se aplecă mai tare. —Spuneți că a văzut ceva? — Da. Un document, poate o scrisoare, ceva. Nu știu exact, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care l-a împușcat pe Guttman să o fi făcut intenționat, urmărind niște scopuri obscure. Maggie se aplecă în față, fiind pe cale să aducă în discuție ciudata ei întâlnire cu văduva lui Guttman din seara anterioară. Mesajul lui era urgent, domnișoară Costello, o chestiune de viață și de moarte. Probabil că aducerea în discuție a unui astfel de lucru o să pară nebunească. Pe de altă parte... Era prea târziu. Miller se ridica de pe scaun. —Bine, oameni buni, cred că am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
încercă să-și dea seama care e diferența de vârstă dintre ea și sergentul marin Lee. Nu putea să aibă mai mult de douăzeci și doi de ani: era, cel puțin teoretic, destul de în vârstă ca să-i fie mamă. —OK, domnișoară Costello, cred că e în regulă. Maggie ieși din mașină și observă că oamenii pe care-i văzuse mai devreme formau un rând ce se întindea pe marginea drumului, coborând panta dealului până departe. În direcția opusă, pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
portret al lui Yasser Arafat și un calendar cu harta întregii Palestine, incluzând nu doar Malul de Vest și Gaza, ci Israelul însuși. Un mesaj ideologic intransigent. Khalil al-Shafi se ridică din scaun pentru a-i strânge mâna lui Maggie. —Domnișoară Costello, am auzit că v-ați răzgândit în privința retragerii ca să veniți aici să opriți ciorovăiala noastră copilăroasă. Gluma și informațiile din interior pe care le presupunea nu o surprindeau. Nota rezumativă pe care i-o scrisese Davis o înștiințase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Dar cine știe ce mai făcea în afară de asta? — Credeți-mă, era ultimul om de pe planetă care ar fi colaborat cu israelienii. —Ei, haideți. Se știe că nu era un mare fan al noului guvern. Nu putea să suporte Hamasul. Sunteți bine informată, domnișoară Costello. Dar Ahmed Nour a înțeles că acum avem un guvern de unitate națională în Palestina. Când Fatah a coalizat cu Hamas, Ahmed a fost de acord cu acest lucru. Ce altceva ar fi putut să facă? Din câte știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fost de acord cu acest lucru. Ce altceva ar fi putut să facă? Din câte știu eu, colaboratorii nu poartă tricouri cu deviza „colaborator“ pe piept. Al-Shafi se aplecă înainte și se uită la Maggie fără să clipească. —Ascultați-mă, domnișoară Costello. Îmi cunosc poporul și știu cine e trădător și cine nu. Colaboraționiștii sunt fie tineri, fie săraci, fie disperați. Sau îi apasă un secret rușinos. Sau israelienii dețin ceva de care au nevoie. Nici una din situațiile astea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
omorât ieri pe Ahmed Nour erau agenți israelieni sub acoperire. — Da. — Dar nu credeți cu adevărat asta, nu-i așa? E vreun lucru pe care nu ați vrut să-l spuneți de față cu colegii dumneavoastră? Așa faceți dumneavoastră pace, domnișoară Costello? Citind gândurile celor implicați în război? Îi zâmbi arogant. — Nu încercați să mă flatați, doctore Al-Shafi, spuse Maggie, întorcându-i zâmbetul. Îi suspectați pe cei din Hamas, nu-i așa? Luând tăcerea lui drept o confirmare, continuă. —Dar, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]