6,786 matches
-
bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte să fie bumbăcit, niciodată. Într-un fel, ne mândream cu turnătorul nostru. Turnătoria din armată e o instituție veche, cu istoria și legendele ei, ca și privata comună sau fasolea cu afumături. Nici nu era nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
strica de-adevăratelea vieți, nu mai conta. De aceea spun că e ceva genetic, fiindcă pe fruntea turnătorului nostru stătea scris cu litere mari: „Feriți-vă de mine, că le zic șefilor tot ce aud!“. Tot ce se vorbea în dormitorul cu 40 de paturi și în clasă ajungea la urechea comandantului. Locotenentul nu făcea un secret din faptul că obținea informațiile din interior. Turnători ar fi putut fi mai mulți, dar dacă o clasă întreagă a decis că pistruiatul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Clăpocea primise prin repartiție o vilă cu paisprezece odăi, pe pereții cărora, de jos până în tavan, academicianul trimis să-și ispășească știința în pușcării avea biblioteci. Clăpocea era atât de tâmpit, că nu nimerea niciodată din prima încercare baia ori dormitorul. Dar având, ca mai toți coloneii făcuți „pe puncte“ în anii ’50, mintea odihnită, tot ce citea pe cotoarele cărților rămânea imprimat pe creier. Clăpocea nu reușea, săracul de el, să biruiască o singură pagină cu cititul, dar numele autorilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sâni băieții se repezeau câte zece deodată, iar spre cele care râdeau tot timpul, sugerând o disponibilitate imediată, câte douăzeci. Fiind mărunt și interiorizat, dansam numai cu fete urâțele și interiorizate, mirosind intens a școală profesională, a salopete și a dormitor comun, cu câte două moldovence în pat. Ceea ce construia imaginația mea erotică în momentul strânsului în brațe stricau pe loc mirosurile. De la aceste baluri anuale, sortite a răsplăti - ca porția de țuică la masa festivă de 23 August și premiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eliberarea cum era normal, ci domiciliul obligatoriu. A fost repartizat în Bărăgan, com. Perieți, satul Fundata, jud. Ialomița. Sat nou format, numai cu și pentru deportați. Aceștia au construit casele numai din lut și acoperiș din trestie, cu două camere, dormitor și bucătărie. Într-o astfel de locuință a fost adus de miliția locală. Mare i-a fost bucuria, când a aflat că cel care scrie aceste rânduri se află tot la acest domiciliu. La insistențele mele, milițianul l-a adus
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la orele 16 la Bazilica Sf. Fecioare Maria de la grotă unde a avut loc ceremonia binecuvântării bolnavilor cu Preasfântul Sacrament, după care am revenit în camping, unde ni s-a servit masa de seară, după care cu toții am plecat la dormitoare unde am dormit buștean, căci eram foarte obosiți. Luni, 20 aprilie. A doua zi a Paștelui catolic Potrivit programului stabilit pentru această zi, în jurul orei 9 ne-am deplasat la capela aflată în incinta clădirii de la “Association Hôpitalière Générale” din
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sfântul rozariu, pentru a-i cere Maicii Domnului haruri asupra țării noastre, asupra Bisericii și asupra lumii întregi. Înjurul orei 19 ne-am reîntors în camping, unde ca de obicei, am servit masa de seară și ne-am retras în dormitoare, pentru a ne reîmprospăta forțele pentru ziua următoare. Joi, 23 aprilie De astă dată am celebrat Sfânta Liturghie în capela campingului “Sf. Bernadeta”, pentru ca la orele 10 să ajungem cu autocarul la biserica nou construită, în apropierea bazilicii, dincolo de apa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prezentul imediat. Să-ți povestesc puțin și trecutul recent. Sosirea la Constanța seara - transport cu autobuze la locul cazării - aproximativ jumate drum între oraș și Mamaia. „școala medie tehnică de științe comerciale“ - neterminată în exterior. În interior - săli vaste, denumite „dormitoare“, în care ne-am „ales“ câte un pat. Saltele de paie, umflate, care trebuie călcate aprig în picioare ca să ia forme mai habitabile - totuși cu mari depresiuni și cocoașe - ca niște spinări de dromader. Alegere între paturi situate între ferestre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Puțin după aceea - zgomot mare, agitație: e ora cinci și jumătate - oră considerată bună de plecat la plajă (superstiția ultravioletelor). Tot bagajul de înjurături mobilizat în gând. Afară e vânt mare cu nori de praf. Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au dormit - inclusiv directoarea - într-un fel de entre-sol, „dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Afară e vânt mare cu nori de praf. Dirijorul îmi face vizită din dormitorul vecin - identic. Furios. „În condițiile astea, refuz să stau aici.“ Ieșim pe culoar - rumoarea femeilor din orchestră: au dormit - inclusiv directoarea - într-un fel de entre-sol, „dormitor separat“, pe saltele de lână (nu de paie) populate cu ploșnițe extrem de abundent, de mărimi cu totul neo bișnuite (după afirmațiile lor). Au vegheat toată noaptea cu lumină, discutând ploșnițe și modă. Directoarea spumegă. Mergem la cantină pentru micul dejun
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Într-o zi, Alice Rădulescu îl invită pe Augustul meu la masă. De fapt, masa, cu toate că foarte bună, ca de obicei, era doar un pretext. Scopul vizitei era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu se retrase în dormitor ca să doarmă puțin, Tata stătu preț de câteva ore de vorbă cu Alice, expunându-i convingerile lui cu privire la viața de dincolo de moarte, convorbiri ce erau un balsam pentru sufletul bietei mame îndurerate... și tot cu același scop, am vizitat-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
trebuit s-o desprind răzuind-o pe la colțuri cu o cheie. Curând după asta, Căile Ferate Germane au înlocuit-o cu alte imagini. Mi-ar fi furat-o, dacă nu le-aș fi luat-o înainte. Ea atârnă acum în dormitorul meu. Privirea străină sau Viața-i un sictir bătut în piuătc "Privirea străină sau Viața‑i un sictir bătut în piuă" Pe-acasă cine n-a mai dat Dorul-câine nu l-a iertat Câinele blană de ierburi are și faruri
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
încât să practic nepăsarea ca o respirație interioară, o mini-nirvana la purtător care să mă ajute să fac față acestor situații. Ființele umane, chiar obligate să practice forme de coabitare totală, ca în armata română (56 de persoane într-un dormitor), nu pot împărți chiar totul. Oamenii au nevoie de un ultim refugiu, de un spațiu privat cât de mic, reprezentat în armată de valiza de lemn de la capătul patului metalic, hidos, ale cărui arcuri uzate de timp au perforat salteaua
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cui îi va aparține sufletul meu dulce, din lumea asta trecătoare, din trupul meu trecător?" (cântec de gheișă, sec. XVI). Citit la lumina unui bec chior, în timp ce eram de planton, iar alături 55 de trupuri obosite sforăiau de zor în dormitorul vopsit într-un gri-albastru-verzui îngrozitor. Cer să fiu programat de planton noaptea, la ore imposibile, de genul 02-04, pentru a putea citi și a nu fi deranjat. Cu ce voluptate, cu ce satisfacție a rezistenței intelectuale se poate citi atunci când
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
încât o parte dintre colegii mei s-au organizat și au reclamat comandantului unității calitatea acesteia. Plutonierul responsabil, gros și unsuros (la propriu, are mereu mustața din jurul gurii plină de diverse grăsimi) care are grijă de bucătărie năvălește brusc în dormitor și începe să urle: cine a îndrăznit să reclame, de ce nu suntem mulțumiți, de ce nu am venit mai întâi la el pentru a-i spune "ca unui tată" nemulțumirile noastre. Sunt momentele care îmi plac cel mai mult din armată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
scriitorilor ruși din secolul al nouăsprezecelea, pe care, din păcate, nu i-am putut citi decât în traduceri. În primul rând și în cea mai mare măsură m a influențat Cehov. Eu mă consider un scriitor al gospodăriei casnice: al dormitorului, al bucătăriei, al grădinii, al camerei copiilor. A.R. Părerea mea e că sunteți un scriitor al dormitoarelor și bucătăriilor sufletești. Eu fac parte din generația dependentă de Proust și de Virginia Woolf. Și în cartea dumneavoastră pe care am
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
În primul rând și în cea mai mare măsură m a influențat Cehov. Eu mă consider un scriitor al gospodăriei casnice: al dormitorului, al bucătăriei, al grădinii, al camerei copiilor. A.R. Părerea mea e că sunteți un scriitor al dormitoarelor și bucătăriilor sufletești. Eu fac parte din generația dependentă de Proust și de Virginia Woolf. Și în cartea dumneavoastră pe care am tradus-o am descoperit multe urme ale subtilității și ale fineții de analiză ale Virginiei Woolf. Nu numai
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
altfel lumea, acest om care ne-a deșteptat suspiciunea față de cuvinte, mese și scaune, față de fraze și discursuri, față de ziare și academii, față de gramatică, purgatorii și purgative, acest om care ne-a deschis ochii asupra abisului căscat în propoziții ca: „dormitorul meu are și el un pat cu pilotă verde...”, „am o fetiță, fetița mea locuiește cu mine...”, „n-am mâncat nimic toată ziua”, „da, darling...”, „există numere mai mari și altele mai mici...” ; acest om care ne-a descoperit necunoscuta
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
livrești -, câtă nevoie am avea fiecare dintre noi de un domn Lemarchand, dimineața, când deschidem ziarele lumii și începem jocul în acel infernal cazinou unde, cum spunea odinioară poetul, „la masa verde, față în față...”. ...pe o filă găsită în dormitorul unei doamne, după o operație inutilă (neoplasm de pancreas): „mâncărime slăbit temperatură colită Festal Ripason Calciu lactic pentru întărire sau îngrășare Delta Cortizon. Am voie să urc scări?”. IULIE ’69 REZ. CAP. PREC. ...Dar toate aceste scoruri nemaipomenite în meciurile
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
și Kety ne fac cadou câte o sobiță de tuci: una neagră, alta vopsită cu ceva argintiu. Fără să fac mofturi, în toamna lui ’87 îl chem pe meșterul Hansi de la Giarmata, care sparge cu sârg pereții în bibliotecă și dormitor până nimerește două găuri în horn și trage o mândrețe de burlane cotite, negre și lucioase prin casă. Așa ni se mai încălzesc sufletele și picioarele, mai ales seara. Nu mai e nici un coșmar să stau cu Oana și să
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
mine. Eram la Bacău într-un regiment de artilerie ( la ,,comanda diviziei”) acolo unde un om la fel de ambițios, maiorul Pera Aurel, trebuia să se fălească cu ,,succesele” sale în fața superiorilor. Îmi amintesc că după masa de seară, în drum spre dormitor, sergentul începea să facă ,,instrucție disciplinară” cu noi -,,culcat, salt înainte, culcat”- și asta pentru că în opinia ,,superiorilor” nu ne mișcam destul de bine. Maiorul Pera Aurel ieșea la apelul de dimineață într-un gest de rutină, unitatea pleca la instrucție
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fie pe placul ,,superiorilor”, pusese ochii pe mine și-mi făcea șicane de câte ori avea ocazia. În primele săptămâni de armată îmi amintesc de un moment mai special în care un alt sergent, în stilul arbitrar caracteristic, ne-a alergat în jurul dormitorului. Eu, ca de obicei, mă mișcam mai greu, cu lehamite și atunci sergentul m-a pus să alerg cu masca pe figură. A fost un moment critic, depășisem starea de suportabilitate, fierbeam de furie și eram hotărât ca la primul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
2005 am început să nu mă simt bine, seara după ce veneam acasă mă culcam în condiții normale, iar dimineața mă sculam în condiții suspecte, slăbit, într-o stare generală proastă, nu puteam mânca pe fondul unei senzații de greață. În dormitor nu țineam nici un fel de substanță, nici un obiect potențial nociv, și am început să mă întreb ce poate fi, de ce înainte, ani la rând nu avusesem nici o problemă iar acum apăreau aceste anomalii? Apoi am observat că și florile pe
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
nu avusesem nici o problemă iar acum apăreau aceste anomalii? Apoi am observat că și florile pe care le mai puneam în borcan se ofileau mult mai repede ca înainte și atunci am intrat la bănuieli. Dacă se întâmpla ceva rău, dormitorul fiind în mijlocul apartamentului, stând la parter, atunci pericolul putea să vină numai de la vecinul de deasupra mea. Deja aveam în minte o fază suspectă; într-o dimineață m-am așezat pe pat, mă simțeam bine, nu mâncasem nimic, iar după
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
urmărea. În consecință am hotărât să-l vând. În perioada de grație de 3 luni pe care am avut-o, s-au petrecut alte anomalii. Aici trebuie să mă întorc și să spun că în toată această perioadă, când în dormitor mă sculam dimineața în condiții jalnice, am încercat să mă apăr într-un fel, și în condiții artizanale mi-am montat un fel de ecran din plăcuțe de plumb pe tavan. N-a avut nici un efect. Apoi îmi schimbam locul
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]