5,815 matches
-
circuitul azotului poate fi afectat prin aplicarea pesticidelor, acestea determinând scăderea capacității de reproducere a microorganismelor proteolitice sau amonificatoare și nitrificatoare, atât în ecosistemele acvatice cât și în cele terestre. Tratamentul cu pesticide influențează și relațiile pradă-prădător. Aplicarea ierbicidelor în ecosistemele acvatice are ca efect scăderea cantitativă a sursei de hrană pentru nevertebratele ierbivore, diminuarea substratului (macrofiteă pentru fauna fitofilă, determinând scăderea diversității și simplificarea structurii biocenozei cu consecințe asupra transferului de energie și substanță din ecosistem. O altă problemă a
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
pradă-prădător. Aplicarea ierbicidelor în ecosistemele acvatice are ca efect scăderea cantitativă a sursei de hrană pentru nevertebratele ierbivore, diminuarea substratului (macrofiteă pentru fauna fitofilă, determinând scăderea diversității și simplificarea structurii biocenozei cu consecințe asupra transferului de energie și substanță din ecosistem. O altă problemă a folosirii intensive a pesticidelor se referă la crearea de adaptări specifice ale dăunătorilor, în scopul obținerii rezistenței la acțiunea acestor substanțe. Astfel, multe specii de dăunători metabolizează pesticidele toxice cu ajutorul unor enzime specifice (de exemplu pentru
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
timp populația de3 dăunători s a refăcut, a căpătat rezistență și revine asupra culturii respective. În plus, se poate ajunge la înmulțirea altor populații de dăunători, care nu ridicau probleme la începutul tratamentului cu pesticide, datorită schimbării echilibrului între speciile ecosistemului. Este recunoscut impactul mare al pesticidelor asupra dușmanilor naturali ai dăunătorilor mai mult decât asupra dăunătorilor, fenomen datorat bioacumulării substanțelor toxice de-a lungul lanțurilor trofice, ceea ce face ca dușmanii naturali ai dăunătorilor să aibă parte de o doză mai
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
pură au densitatea mai mare de 5. Principalele metale grele care poluează sunt reprezentate de : mercur, plumb, zinc, cadmiu, magneziu, cupru, arsen și fier. Unele din aceste metale în cantități mici sunt foarte utile, chiar esențiale, pentru componenta biologică a ecosistemului, fiind cunoscuți ca microelemente (de exemplu, fierul, care este un element esențial, indispensabil desfășurării unor procese fiziologice, intră în compoziția hemoglobineiă. Cuprul este un biocatalizator foarte activ care intră în alcătuirea unor enzime celulare, este un constituent al hemocianinei (pigment
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
cu ajutorul luminii solare, radiațiilor UV, care pot transforma acești compuși până la mercur elementar. Compușii cu mercur monovalent care sunt solubili în apă sunt cei mai toxici, ei se acumulează în diferite organisme și devin periculoși pentru întreaga rețea trofică a ecosistemului. În ecosistemele acvatice, raportul dintre mono și dimetil-mercur depinde foarte mult de pH-ul apei. Astfel la un pH mai mare de 8, se formează dimetil-mercur, iar la un pH mai mic de 6, se formează monometilmercur, fapt care arată
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
solare, radiațiilor UV, care pot transforma acești compuși până la mercur elementar. Compușii cu mercur monovalent care sunt solubili în apă sunt cei mai toxici, ei se acumulează în diferite organisme și devin periculoși pentru întreaga rețea trofică a ecosistemului. În ecosistemele acvatice, raportul dintre mono și dimetil-mercur depinde foarte mult de pH-ul apei. Astfel la un pH mai mare de 8, se formează dimetil-mercur, iar la un pH mai mic de 6, se formează monometilmercur, fapt care arată că în
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
a mercurului poate fi redusă sau chiar anulată în prezența seleniului, deoarece seleniul intră în competiție cu mercurul pentru grupările de sulfhidril din proteinele animale. Plumbul. Ca și mercurul nu este un metal esențial în procesele biochimice ale organismului. În ecosistemele acvatice, plumbul pătrunde datorită antrenării lui din atmosferă de către apele de precipitații, iar în atmosferă ajunge prin emisiile de gaze de eșapament (se adaugă în benzină ca moderator de explozie). Însemnate cantități de plumb ajung în ape datorită spălării solurilor
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
concentrației de plumb s-a observat la stuf (Phragmites australlusă. În perioada rece a anului, stuful realizează o concentrație a plumbului de până la 3 ppm, iar toamna aceasta scade la 0,5 ppm. Un rol important în acumularea plumbului în ecosistemele acvatice îl joacă moluștele filtratoare. S-a evidențiat o corelație directă între concentrația de plumb din sedimentele ecosistemelor acvatice și cea realizată de corpul midiilor (scoiciă, acestea fiind buni indicatori biologici pentru evaluarea concentrației de plumb din ecosistemele acvatice. Limitele
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
concentrație a plumbului de până la 3 ppm, iar toamna aceasta scade la 0,5 ppm. Un rol important în acumularea plumbului în ecosistemele acvatice îl joacă moluștele filtratoare. S-a evidențiat o corelație directă între concentrația de plumb din sedimentele ecosistemelor acvatice și cea realizată de corpul midiilor (scoiciă, acestea fiind buni indicatori biologici pentru evaluarea concentrației de plumb din ecosistemele acvatice. Limitele letale pentru concentrația de plumb pentru pești variază între 0,1-10 mg plumb/litru; pentru alte animale limitele
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
plumbului în ecosistemele acvatice îl joacă moluștele filtratoare. S-a evidențiat o corelație directă între concentrația de plumb din sedimentele ecosistemelor acvatice și cea realizată de corpul midiilor (scoiciă, acestea fiind buni indicatori biologici pentru evaluarea concentrației de plumb din ecosistemele acvatice. Limitele letale pentru concentrația de plumb pentru pești variază între 0,1-10 mg plumb/litru; pentru alte animale limitele sunt mai mici: 0,1-6 mg plumb/litru; în solulu nepoluat, plumbul se află în concentrații de 0,1-20 ppm
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
metalurgie, nămolurile de la stațiile de epurare a apelor reziduale (care pot conține până la 3000 ppm Zn). Zincul nu reacționează cu apa, dar se dizolvă foarte ușor în acizi și în hidroxizi alcalini, datorită marii afinități a zincului pentru sulf; în ecosistemele acvatice este precipitat de hidrogenul sulfurat ce rezultă din descompunerea substanțelor organice în apă. Zincul este un element esențial și benefic pentru toate organismele, fiind frecvent întâlnit în organismul animal, unde în doze mici, stimulează creșterea acestuia. Acțiunea benefică a
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
intern din organismul multor animale. Acest metal activează enzimele zinco-dependente precum: fosfataza alcalină, dehidrogenaza molică, carboxipeptidaza A, etc. Zincul metalic nu este toxic, dar sărurile sale solubile (de exemplu sulfatul de zincă s-au dovedit a fi extrem de toxice. În ecosistemele acvatice, speciile acumulează zinc din sediment sau din apă în cantități impresionante, uneori mult mai mult decât le este necesar. La alge, coeficientul de acumulare a zincului poate ajunge până la 1000. Toxicitatea sulfatului de zinc a fost pusă în evidență
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
soluție de 2 mg Zn/litru poate fi complet detoxifiată dacă se adaugă în soluție 50 mg Ca/litru. Un alt factor care influențează toxicitatea zincului este pH-ul, cu cât scade pH-ul cu atât crește toxicitatea zincului. În ecosistemele terestre, acumularea unei cantități mari de zinc perturbă grav principalele procese fizico-chimice și biologice din sol, precum și dezvoltarea normală a vegetației. În sol, zincul se găsește în concentrații cuprinse între 10-300 ppm, mai frecvent între 30-50 ppm. Compușii zincului aflați
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
sol, arată că la o concentrație a acestuia mai mare de 460 ppm, recolta poate scădea cu până la 10%, prin inhibarea procesului de absorbție de către plante a altor nutrienți esențiali. Cadmiul este unul dintre cele mai periculoase metale grele din ecosisteme. Sursele de poluare sunt reprezentate de minereul de zinc, care conține până la 0,5% cadmiu, precum și de îngrășămintele fosfatice, care conțin între 0,1 și 75 mg Cadmiu/kg. Prezența lui în mediu s-a făcut simțită datorită dezvoltării industriale
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
a apărut datorită consumului de orez provenit de pe soluri poluate cu cadmiu, poluare datorată exploatărilor miniere din zonă (Botnariuc, Vădineanu, 1982Ă. Eutrofizarea Prin eutrofizare se înțelege creșterea artificială și nedorită a aprovizionării cu nutrienți, în special P și N a ecosistemelor acvatice, având ca efect intensa proliferare a algelor și macrofitelor și acumularea în cantități excesive a substanței organice incomplet descompuse. Eutrofizarea poate fi naturală sau culturală (accelerată). În cazul eutrofizării naturale, cauza este acumularea treptată de nutrienți și materiale transportate
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
sau din subteran, având ca efect colmatarea primară sau secundară a apelor, diversificarea echilibrată a biocenozei asociată tendinței de maximalizare a fluxului de energie. Este un proces ireversibil care durează timp îndelungat (sute de mii de aniă. Succesiunea ecologică a ecosistemelor acvatice afectate de eutrofizarea naturală este: Oligotrof eutrof Ecosistem acvatic mlaștină ecosistem terestru Eutrofizarea accelerată este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice (continentale și costiereă cu nutrienți (în cantități excesive ca urmare a activităților umane) care orientează succesiunea ecologică
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
secundară a apelor, diversificarea echilibrată a biocenozei asociată tendinței de maximalizare a fluxului de energie. Este un proces ireversibil care durează timp îndelungat (sute de mii de aniă. Succesiunea ecologică a ecosistemelor acvatice afectate de eutrofizarea naturală este: Oligotrof eutrof Ecosistem acvatic mlaștină ecosistem terestru Eutrofizarea accelerată este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice (continentale și costiereă cu nutrienți (în cantități excesive ca urmare a activităților umane) care orientează succesiunea ecologică astfel: Oligo-mezotrof eutrof-hipertrof. Cauza principală este accelerarea intrării de
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
diversificarea echilibrată a biocenozei asociată tendinței de maximalizare a fluxului de energie. Este un proces ireversibil care durează timp îndelungat (sute de mii de aniă. Succesiunea ecologică a ecosistemelor acvatice afectate de eutrofizarea naturală este: Oligotrof eutrof Ecosistem acvatic mlaștină ecosistem terestru Eutrofizarea accelerată este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice (continentale și costiereă cu nutrienți (în cantități excesive ca urmare a activităților umane) care orientează succesiunea ecologică astfel: Oligo-mezotrof eutrof-hipertrof. Cauza principală este accelerarea intrării de nutrienți/materiale (din
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
de energie. Este un proces ireversibil care durează timp îndelungat (sute de mii de aniă. Succesiunea ecologică a ecosistemelor acvatice afectate de eutrofizarea naturală este: Oligotrof eutrof Ecosistem acvatic mlaștină ecosistem terestru Eutrofizarea accelerată este o formă de poluare a ecosistemelor acvatice (continentale și costiereă cu nutrienți (în cantități excesive ca urmare a activităților umane) care orientează succesiunea ecologică astfel: Oligo-mezotrof eutrof-hipertrof. Cauza principală este accelerarea intrării de nutrienți/materiale (din industrie, deșeuri menajere sau materiale provenite din eroziuneă sau/și
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
ani; izotopul C14 are timpul de înjumătățire de 5730 ani; izotopul U235 are timpul de înjumătățire de 710 mil ani; izotopul U238 are timpul de înjumătățire de 4,5 mld ani. Efectele ecologice produse de radioizotopi asupra componentelor biologice din ecosistem sunt deosebit de complexe și ele depind de natura radiației, de timpul de iradiere, de perioada de înjumătățire a izotopului radioactiv, de timpul de iradiere, de distanța față de sursă ca și de sensibilitatea diferitelor grupe de organisme la expunerea radioactivă (Botnariuc
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
concentrația radioizotopilor în diferite verigi ale lanțurilor trofice și se calculează cu ajutorul factorului de concentrare. Acesta reprezintă raportul dintre activitatea radioizotopului în organism (număr de dezintegrări pe unitatea de biomasăă și activitatea lui în mediu. Apare evident că într-un ecosistem, valoarea acestui factor de concentrare în cazul speciilor situate la capătul lanțurilor trofice va fi mai mare (Botnariuc, Vădineanu, 1982). În cazul prezenței radionuclizilor în mediul acvatic, s-a constatat că insectele pot concentra de 500 de ori elementul radioactiv
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
apă, lac sau apă curgătoare. La intrarea în canalul de aducțiune există un set de site care împiedică intrarea organismelor de dimensiuni mari sau a corpurilor plutitoare. Deoarece funcționarea acestor centrale determină încălzirea apei în canalul de deversare și în ecosistemul adiacent, există norme cu privire la modul de deversare al apelor de răcire: temperatura apei de răcire nu trebuie să depășească 8-11 C temperatura în canalul de deversare nu trebuie să depășească 35C temperatura în ecosistemul afectat termic nu trebuie să depășească
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
în canalul de deversare și în ecosistemul adiacent, există norme cu privire la modul de deversare al apelor de răcire: temperatura apei de răcire nu trebuie să depășească 8-11 C temperatura în canalul de deversare nu trebuie să depășească 35C temperatura în ecosistemul afectat termic nu trebuie să depășească 28,C vara și să nu fie mai mare cu mai mult de 10C decât temperatura normală a apei în celelalte anotimpuri. Aceste reguli s-au stabilit după cunoașterea pragurilor fiziologice ale organismelor
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
aceste deversări, răspunsuri care pot fi la nivel local și sunt imediate (de exemplu, afectarea condițiilor fizicochimice, cantitatea de oxigen solvit în apă, desincronizarea nivelurilor troficeă sau pot fi răspunsuri la distanță și întârziate, care apar la nivelul complexelor de ecosisteme. Poluarea termică afectează în primul rând regimul termic al ecosistemelor respective pe două planuri: diferențierea spațială, respectiv apariția unui gradient termic atât pe orizontală cât și pe verticală (este afectată stratificarea termică normală a laculu)Ă. În cazul apelor curgătoare
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
sunt imediate (de exemplu, afectarea condițiilor fizicochimice, cantitatea de oxigen solvit în apă, desincronizarea nivelurilor troficeă sau pot fi răspunsuri la distanță și întârziate, care apar la nivelul complexelor de ecosisteme. Poluarea termică afectează în primul rând regimul termic al ecosistemelor respective pe două planuri: diferențierea spațială, respectiv apariția unui gradient termic atât pe orizontală cât și pe verticală (este afectată stratificarea termică normală a laculu)Ă. În cazul apelor curgătoare, este afectată stratificarea termică pe o distanță de 1-3 km
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]