5,930 matches
-
din mijlocul coastei Mării Adriatice prin comparație cu cele de la capete. Ca explicație privind cauza mareelor, însă, teoria sa era departe de realitate. Kepler și alții au asociat în mod corect Luna cu o influență asupra mareelor, pe baza datelor empirice; o teorie fizică completă a mareelor a fost disponibilă, însă, doar după Newton. Galileo a avansat principiul de bază al relativității, acela că legile fizicii sunt aceleași în orice sistem în mișcare rectilinie uniformă, indiferent de viteza sau direcția sa
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
limitele intersectându-se cu cele politice și economice, așa cum și scrierile economice sau politice implicau sau chiar se refereau direct la religie. Thomas Sprat a scris "Istoria Societății Regale" în 1667 și a stabilit, într-un singur document, obiectivele științei empirice. Perioada Restaurației a fost de asemenea momentul în care John Locke a scris multe din operele sale filozofice. Empirismul lui Locke era o tentativă de a înțelege însăși cunoașterea umană și de a găsi în acest fel o modalitate viabilă
Literatură engleză () [Corola-website/Science/297762_a_299091]
-
alte griji includ procedura standard de separare a mamei de vițel și negarea acestuia sursa naturală a laptelui matern o variație a principiului mediocrității în acest context este argumentul apocalipsei Știința este un sistem de cunoștințe bazat pe observație dovezi empirice explicații testabile si predicții ale fenomenelor naturale stabilisem așezarea decisesem asupra coafurii și a machiajului și a restului lirica sa a deschis calea poeziei moderne turce furnicile driver au mandibule puternice pe ramificațiile rădăcinii se formează tuberculii de mărimea cartofilor
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
este nevoie de o observație senzorială sau experiment, atunci avem de a face cu o judecată sintetică. Evident, toate cunoștințele valabile la un moment dat derivate din experiență au prin urmare un caracter sintetic. În continuare, Kant împarte judecățile în empirice sau "a posteriori" și judecăți "a priori". Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile "a priori" posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
avem de a face cu o judecată sintetică. Evident, toate cunoștințele valabile la un moment dat derivate din experiență au prin urmare un caracter sintetic. În continuare, Kant împarte judecățile în empirice sau "a posteriori" și judecăți "a priori". Judecățile empirice sunt în întregime dependente de percepția senzorială, de ex.: afirmația: "acest măr este roșu". Dimpotrivă, judecățile "a priori" posedă principial o valabilitate independentă de cazul individual și nu sunt bazate pe observație senzorială, de ex.: "doi și cu doi fac
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
De obicei apar conflicte între afirmațiile cu caracter științific și cele cu caracter religios prin faptul că fiecare vizează niveluri diferite. Astfel, teoria creației din Biblie tematizează raportul dintre Dumnezeu, lume și om, însă nu și știința despre natura observabilă (empirică) a lucrurilor (vezi și exegeza și hermeneutica biblică). Fapt rămâne totuși că prea des atunci când Biblia pretinde a spune adevăruri despre " "raporturile dintre Dumnezeu, lume și om" ", ea practică un discurs, care prin definiția (ba chiar mai ales prin istoria
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
formă de degenerare a religiei afirmațiile religioase sunt luate în sens propriu, valoarea lor simbolică fiind evacuată. Această confuzie denotă ignorarea sensului mitului ca sumă de simboluri al cărui adevăr stă în utilitatea lui psihologică și nu în exactitatea sa empirică. Astfel, tot ce scrie în Biblie, de exemplu, apare literalmente exact. Dacă Biblia afirmă că omul a fost creat de un suflu divin și că lumea a apărut în 7 zile, de ce să ne preocupăm de teoria evoluției, care în
Religie () [Corola-website/Science/296516_a_297845]
-
general, sclavii vreunui economist defunct” JOHN MAYNARD KEYNES Doi dintre principalii fondatori ai sociologiei, Max Weber și Emile Durkheim, prin ideile lor în privința genezei și validității ideilor, au influențat extrem de mult evoluția non-marxistă a ideologiei, primul ca inspirator al investigației empirice de mai târziu din lumea academică anglo-saxonă, al doilea ca înaintaș în analiza structurală. “Ceea ce trebuie să demonstrăm, comparativ cu Iluminismul, este faptul că cele mai generale definiții și categorii ale Rațiunii variază și suferă un proces de alterare a
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
ideologie și știință va fi o temă ce va cunoaște o dezbatere foarte largă. Trebuie subliniat că, în mediul academic anglo-saxon, metoda științifică trebuie să fie aceeași și în științele naturale, și în cele sociale, știința implicând recurgerea la observația empirică și la separarea clară, rigidă chiar, între evenimente și valori. Exponentul cel mai sofisticat al ideii că ideologia nu poate ajunge la nivelul unei științe, ci că poate surprinde doar părți sau aspecte ale unui sistem de idei sociale deformate
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
că poate surprinde doar părți sau aspecte ale unui sistem de idei sociale deformate sau exagerat selective din punct de vedere științific este Karl R. Popper. El susține o metodologie unificată a științelor naturale și sociale și apelează la observarea empirică imediată pentru falsificarea ipotezelor. Popper a folosit această metodologie pentru a-i ataca pe Platon, Hegel, Marx ca teoreticieni politici ale căror idei se bazează pe metodele periculoase descrise de Hannah Arendt. Oricât ar fi de greu de separat, diferența
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
ataca pe Platon, Hegel, Marx ca teoreticieni politici ale căror idei se bazează pe metodele periculoase descrise de Hannah Arendt. Oricât ar fi de greu de separat, diferența este - sau ar trebui să fie, totuși - destul de evidentă. Teoriile științifice sunt empirice, în sensul că se ocupă de descrierea unei trăsături sau a unui set de trăsături ale lumii, pe când ideologiile se ocupă cu prescrierea a ceea ce ar trebui oamenii să facă. Problema este însă că teoriile științifice implică și oamenii și
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
științifice implică și oamenii și deci și cum ar trebui să trăiască aceștia. Componenta normativă apare astfel și în științe, mai ales în cele umane, fiind de multe ori extrem de dificil de trasat o linie de demarcație între normativ și empiric. Totuși, a accepta faptul că teoriile științifice sunt deschise către lumea reală, nu înseamnă a le identifica cu ideologiile. ”Știința nu este și nu a fost niciodată parte a unei culturi ideologice. Mai mult chiar, spiritul în care operează știința
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
a fost acela de a formula un criteriu de demarcație al cunoașterii științifice, în încercarea de a identifica și respinge pretențiile cu aură de legitimitate ale unor construcții imaginative ale gândirii de a reprezenta o cunoaștere cu valoare universală. Teoriile empirice nu pot fi demonstrate, ele nefiind decât conjecturi sau ipoteze. Noi folosim asemenea ipoteze în conjuncție cu descrieri de cazuri particulare pentru a genera concluzii, producând astfel, după caz, predicții sau postdicții. În asemenea argumente, ceea ce se transmite, pe cale inversă
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
lamentează la un moment dat că “conceptul de ideologie s-a destrămat complet” , realitatea este că, atâta vreme cât discuțiile despre ideologii au loc, acest concept ocupă un loc important în imaginarul colectiv al maselor, dar și al intelectualilor. Bineînțeles, din perspectivă empirică, conceptul poate fi desființat ca atare, cât și în corelație cu discursul științific. “Desființarea” ideologiei în mediul academic anglo-saxon, în care Popper este doar unul dintre nume (e drept - unul dintre cele mai avizate și mai influente), ține doar de
Ideologie politică () [Corola-website/Science/296534_a_297863]
-
e total insuficient, de altfel, de unde necesitatea celorlalte instrumente anterior citate)). În România, la nivelul anului 2008, medicina se împarte în mai multe grupe de specialitate Termenul de alternativă este atribuit metodelor de tratament care se bazează pe o tradiție empirică, fără baze științifice experimentale. Cuprinde mai multe domnii, din care cele mai cunoscute sunt: "Vezi și articolul Învățământul medical în România" Studiul medicinei - admis numai după absolvirea unei școli medii (liceu) - are loc în facultățile de medicină ale universităților pe
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
elemente: foc, apă, pământ și aer) - medicina capătă trăsături științifice, în special prin persoana lui Hippocrate din Cos, considerat părintele medicinei moderne. În culegerea sa de studii ("Corpus Hippocraticum") nu se mai întâlnesc remedii supranaturale, practicile recomandate sunt rezultatul observațiilor empirice. În epoca elenistică (secolul al III-lea a.Ch.) centrul cultural devine orașul Alexandria, unde Herophilos practică primele disecții a unor cadavre omenești. O dată cu ascensiunea Imperiului Roman centrul de greutate se mută la Roma. Galenus din Pergamon - grec de origine
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
pe de o parte, o parte matematică a științei ce se referea la colectarea, interpretarea sau explicarea și prezentarea datelor și pe de altă parte o ramură a matematicii ce se ocupă cu colectarea și interpretarea datelor. Datorită rădăcinilor ei empirice și a accentului pe aplicații, statistica este considerată cel mai adesea o știinta matematică distinctă mai degrabă decât o ramură a matematicii . O mare parte a statisticii asigură colectarea datelor este adresată într-un mod care produce concluzii valide; codarea
Statistică () [Corola-website/Science/296547_a_297876]
-
contra, orientarea ce susține că realitatea socială este de esență diferită de natură, cerând mijloace specifice de cunoaștere, se numește orientare interpretativă, deoarece pentru ea obiectul social este esențialmente și ireductibil subiectiv. Pe scurt, metoda obiectivistă consideră umanul ca obiect empiric iar metoda interpretativă consideră umanul ca existență sufletească. Evident de aici decurg consecințe imediat diferite în abordarea obiectului de cunoscut, în speță a societații umane. Orientări metodologice obiectiviste Pornind de la ipotezele privind natura socialului s-au născut și dezvoltat mai
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
gânditorilor Cercului de la Viena a apărut astfel neopozitivismul, conform căruia fundamentul cunoașterii viabile este experiența, opunându-se filozofiei speculative asupra societății. Acest curent de gândire s-a numit și fenomenalism. Practica metodologică obiectivistă pune accentul pe defilozofarea discursului sociologic, generalizările empirice ce pot avea valoare de lege, formulările precise, integrabile în modele logico-matematice ale fenomenelor sociale, centrarea pe judecăți pur cognitive ce exclud judecățile de valoare și normative, scientizarea discursului sociologic prin urmarea modelului științelor naturii. Din aceste alegeri, sociologii pozitiviști
Sociologie () [Corola-website/Science/296550_a_297879]
-
rămase. Arheologia s-a dezvoltat dintr-un studiu mulți- disciplinar mai vechi cunoscut sub numele de antiquarianism . Anticarii au studiat istoria, cu o atenție deosebită la artefacte antice și manuscrise , precum și site-uri istorice . Antiquarianismul s-a axat pe dovezi empirice , pentru înțelegerea trecutului , încapsulate în motto-ul anticarului secolului al XVIII-lea , Șir Richard Colț Hoare , " Vorbim de fapte , nu de teorie " . Un pas important spre sistematizarea arheologiei că știința a avut loc în timpul epocii Luminilor în Europa, în secolele
Arheologie () [Corola-website/Science/296548_a_297877]
-
Lavoiser. Acestea și alte astfel de schimbări înțelese de mase au fost denumite generic "revoluția chimică". Contribuțiile lui Lavoisier au dus la ceea ce acum se numește chimie modernă - chimia studiată în instituțiile de învățământ din toată lumea. Influențați de noile metode empirice, adoptate de către Șir Francis Bacon și alți chimiști, un grup de chimiști de la Oxford, Robert Boyle, Robert Hooke și John Mayow au început remodelarea tradițiilor vechi, de ordin alchimic, într-o disciplină științifică. În mod special, Boyle este considerat a
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
mintală este săracă în conținut, deoarece sunt reținute și redate însușirile importante, caracteristice, relevante și nu cele de detaliu sau de fond. Această calitate a reprezentării constituie un avantaj în cunoaștere, întrucât se apropie de produsele gândirii, cum sunt conceptele empirice. Imaginea mintală este panoramică, unitară, integrală, redând obiectul întreg, cu toate însușirile sale relevante și semnificative. Imaginea mintală are o anumită autonomie, nefiind condiționată de prezența obiectului și putând fi declanșată din interior de o trebuință, un motiv, un interes
Reprezentare (psihologie) () [Corola-website/Science/298495_a_299824]
-
spațial proprietăți spațiale, trimit la referentul sau semnificantul lor printr-o relație directă, cu temei obiectiv, de tip indexal sau prin imitarea, cu diferite grade de acuratețe, a acestui tip de relație. „Citirea” semnelor iconice figurative se învață din experiența empirică banală sau printr-o inițiere care merge până la studiul unor discipline științifice. Asemănătoare cu semnele iconice figurative, și din această cauză ușor de confundat, sunt acei semnificanți iconici figurativi, cărora li s-a atașat, mai mult sau mai puțin arbitrar
Semiotică () [Corola-website/Science/307024_a_308353]
-
așteptări, lipsa motivației din partea elevului pentru participarea la o educație standardizată, încercarea de a nu-și trăda înaltele abilități, neputințele, comportament inadecvat și timiditate. Atât sprijinul părinților, cât și cel al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea talentului copilului supradotat. Observațiile empirice și studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm atitudinile părinților în educația și dezvoltarea copilului în primii ani de viață. Dezvoltarea capacităților științifice depinde în primul rând de determinările individuale, ca și de potențialul intelectual sau de creativitate, de
Educația copiilor supradotați () [Corola-website/Science/308587_a_309916]
-
a anula plăcerea contactului sexual) și circumcizie, mutilare rituală și ea, în ochii disputatei eticiene (judecătorul Robert Hanson i-a respins o mărturie de expertă pe motiv că „nu se bazează pe observații conforme metodologiei științifice sau măcar, pe observații empirice”) care să justifice acceptarea uneia dar intrezicerea celeilalte. Bioeticieni precum F. M. Hodges, J. S. Svoboda și R. S. Van Howe consideră că nici un copil n-ar trebui supus unei intervenții chirurgicale profilactice sau pe motive de sănătate publică, dacă existe
Circumcizie () [Corola-website/Science/308674_a_310003]