5,981 matches
-
de reumatism poliarticular acut, a fost silit să-și întrerupă studiile. Urmează o școală de șoferi profesioniști și lucrează apoi la garajul Ministerului de Finanțe, ca gestionar de piese auto. În 1956 devine student la limba germană, la Facultatea de Filologie din Cluj, pe care o abandonează după un an. La insistențele tatălui său, face o tentativă de a urma dreptul. A deținut la un moment dat funcția de membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Își face debutul
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai Insulelor Canare. Revine în România abia în anul 1991. Moare la 25 noiembrie 1999 în Insulele Canare, Spania. Alexandru Ciorănescu este absolvent al Liceului Spiru Haret din București în 1930. Licențiat în filologie română și franceză al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București în 1933, unde audiază cursurile lui Nicolae Cartojan, Ovid Densușianu, Charles Drouhet, Ramiro Ortiz și Nicolae Iorga. În același an obține diploma de absolvent al Școlii Superioare
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
a literaturii franceze din secolul al XVI-lea, un roman în limba franceză, și o sumedenie de alte „mărunțișuri” de mare valoare ... ” Volumul omagial publicat în 1991 de Fundația Culturală Română de la Madrid consacra 10 secțiuni operei lui Alejando Ciorănescu (filologie, literatură română, literatură franceză, literatură italiană, literatură spaniolă, literatură comparată, literatură generală, istorie română, Insulele Canare, Cristofor Columb și America) și un Appendice în care sunt înregistrate operele literare. În mai toate aceste domenii, Alexandru Ciorănescu a redactat lucrări de referință
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
este descendentă a șapte generații de preoți, dintre care cinci au ctitorit diverse biserici în satele din Vîlcea. A fost lector în Slovacia, unde a format mai mulți universitari slovaci care se consideră discipolii săi. Inițial a fost profesor la Filologia craioveană unde a ocupat la un moment dat și funcția de decan al Facultății de Litere din Craiova, iar din 1990 în timpul decanatului profesorului Paul Cornea, la inițiativa lui Nicolae Manolescu, prietenul domniei sale s-a mutat în București, la Facultate
Eugen Negrici () [Corola-website/Science/297639_a_298968]
-
dedicat deopotrivă literaturii autohtone și operei unor mari scriitori străini. A făcut școala primară la Galați, apoi la Cluj, unde absolvă "Liceul George Barițiu". La insistențele familiei, se înscrie la Facultatea de Mecanică (1954), abandonînd-o însă rapid, pentru a urma Filologia. Se transferă în 1956 la Universitatea București, dar în primăvara anului 1959, din cauza solidarizării cu un coleg exclus pe motive de dosar politic, este și el exmatriculat, într-o ședință publică. Muncește pe șantier ca muncitor necalificat și reușește să
Valeriu Cristea () [Corola-website/Science/297638_a_298967]
-
fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit. În 1957 devine absolvent al Liceului ”Ion Luca Caragiale” din București iar în 1962 absolvă Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. Este căsătorit cu
Mircea Anghelescu () [Corola-website/Science/297691_a_299020]
-
Universității din București profesor emerit. În 1957 devine absolvent al Liceului ”Ion Luca Caragiale” din București iar în 1962 absolvă Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. Este căsătorit cu orientalista Nadia Anghelescu, specialistă în studii arabe și profesor universitar. devine, după 1990, profesor la Facultatea de Litere
Mircea Anghelescu () [Corola-website/Science/297691_a_299020]
-
(n. 12 aprilie 1940, Reșița, județul interbelic Caraș) este un critic literar, eseist, director de editură, editor de carte, teoretician literar și profesor universitar român. Din 2014 este membru corespondent al Academiei Române A absolvit Facultatea de Filologie, secția de critică literară a Universității din București în 1962. Și-a luat doctoratul în litere în anul 1980, cu teza " G. Călinescu, critic și istoric literar. Privire teoretică". A beneficiat, în 1973, de o bursă Pro Helvetia la Universitatea
Mircea Martin () [Corola-website/Science/297692_a_299021]
-
7 mai 2012. Vladimir Puțin a fost căsătorit cu Ludmila Puțină, divorțat în 2013 (n. 1958), din 1983 și are două fețe: Ekaterina (n. 1985 în Dresda, Germania) și Maria (n. 1986 tot în Dresda, Germania). Soția sa a studiat filologia la Universitatea din St. Petersburg. După efectuarea studiior a lucrat ca stewardesa la Kaliningrad și apoi ca profesoară de limbi străine, vorbind curent limbile germană, franceza și spaniolă. În casa familiei Puțin se mai află și un pudel alb, numit
Vladimir Putin () [Corola-website/Science/297698_a_299027]
-
Edict, Iași, 2004. CHIȚIMIA 1979: Ioan C. Chițimia / Alexandru Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion Creangă”, Anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 (serie nouă), pp. 8-11. CIOCULESCU 1970: Șerban Cioculescu, "Ștefan Petică, poet neadaptat al Bucureștilor", în „România literară”, III, nr. 31
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Dima / Mircea Anghelescu, in "Dicționar cronologic. Literatura română", București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1979. CIMPOI 2008: Mihai Cimpoi, Ștefan Petică și revoluționarismul simbolist, în „Metaliteratură”, Revistă științifică trimestrială a Institutului de Filologie al A.Ș.M. și a Facultății de Filologie a U.P.S. „Ion Creangă”, Anul VIII, nr. 5-6 (19), 2008 (serie nouă), pp. 8-11. CIOCULESCU 1970: Șerban Cioculescu, "Ștefan Petică, poet neadaptat al Bucureștilor", în „România literară”, III, nr. 31, 30 iulie 1970, p. 5. CIOCULESCU, STREINU, VIANU 1971
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
(n. 1935, Bacău) este un romancier român. Bălăiță este unul dintre prozatorii clasici ai literaturii române contemporane. A absolvit Institutul de Cultură Fizică din București (1953-1955). De asemenea, absolvent al Facultății de Filologie din Iași (1967). A lucrat ca desenator tehnic, profesor suplinitor și instructor metodist. Debut publicistic în revista „Luceafărul” (1960). Editorial, debutează cu volumul "Călătoria" (1964) - proze scurte tradiționale, tributare unui moment literar tezist. Se reține schița "Tatăl", "băiatul și o
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
predă un curs de "Logică a colectivelor" - nu a fost litografiat. 15 martie - începe să colaboreze la revista "Vestitorii" (redactor: Gh. I. Ciorogaru), cu articolul "Roza vânturilor" (nesemnat; ulterior, titlu de rubrică). În următoarele numere, publică: "Cine face istoria"; "Puțină filologie" (1 aprilie); "Sofisma cea Mare" (12 aprilie; nesemnat);"Ești rumân..." (12 aprilie); "Cum se „construiește" o formă istorică" (28 aprilie). În anul universitar 1936-1937 predă cursul "Probleme de metafizică". ianuarie 1937; stenografiat și dactilografiat în ianuarie 1937 și editat de
Nae Ionescu () [Corola-website/Science/296579_a_297908]
-
atât de multă libertate de spirit, atâta bucurie de a învăța de la acele mari figuri ale omenirii [...] ca atunci, în vara anului 1890.”". În timp ce se pregătea pentru a-și lua a doua diplomă, Iorga a devenit și mai interesat în filologie, învățând engleza, germană și bazele altor limbi germanice. În 1892, a fost în Anglia și în Italia, căutând surse istorice pentru teza în limba franceză despre Philippe de Mézières, un francez care a participat la Cruciada Alexandriană. Între timp a
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
de nenumărate ori să evadeze din plictisul studiilor legale, asistând la cursurile mai interesante ale științelor umaniste. În 1902, urmărește prelegerile intitulate " Întrebări fundamentale despre psihologia descriptivă" ale lui Anton Marty. În primăvara și vara anului 1903, studiază intens literatura, filologia și gramatica germană. Împreună cu Hugo Bergmann, student acum la chimie, Kafka devine membru al unei organizații universitare numite " Sala lecturilor și a dezbaterilor pentru studenții germani din Praga" ("Lese- und Redehalle der deutschen Studenten in Prag") al cărei scop este
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
maternă pentru minoritarii români a putut fi asigurat în mai multe instituții școlare, în prezent numărul s-a redus la câteva zeci de școli generale și 2 licee. La nivel superior se studiază în limba română doar la facultatea de Filologie a Universității din Novi Sad, însă în prezent 800 de români din Voivodina studiază în limba maternă la universitățile din România. Săptămânalul "Libertatea" și câteva reviste (cum ar fi "Tradiția") reprezintă presa scrisă în limba română. Câteva posturi de radio
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
românii constituie o proporție importantă din populația locală (districte ale provinciilor Cernăuți, Odesa și Transcarpatia), limba română se învață în școli că prima limba și există ziare și emisiuni de televiziune și radio în română. Universitatea Cernăuți oferă cursuri de filologie română, pentru profesorii din școlile românești. În Transcarpatia, minoritatea română se bucură de instituții de învățământ și presa (printre care și programe de radio) în limba română, finanțate de stat. În Odesa există programe de radio în limba română și
Distribuția geografică a limbii române () [Corola-website/Science/296912_a_298241]
-
până la sfârșitul vieții. El se bucura de o deosebită prețuire și era considerat în acel timp ca geniu universal. Opera sa se extinde nu numai în domeniile filozofiei și matematicii, ci tratează teme variate de teologie, drept, diplomație, politică, istorie, filologie și fizică. A fost fondatorul și primul președinte al ""Academiei de Științe"" din Berlin (1700). Leibniz moare la 14 noiembrie 1716 în Hanovra. Leibniz elaborează în jurul anului 1675 bazele calculului diferențial și integral, de o mare însemnătate pentru dezvoltarea ulterioară
Gottfried Wilhelm von Leibniz () [Corola-website/Science/298292_a_299621]
-
(n. 16 octombrie 1950, Căldărăști, județul Buzău — d. 9 mai 2011) a fost un scriitor și ziarist român. După studii liceale făcute la Buzău, a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1973. A fost membru al cenaclului „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. În anul 1990 a început o efervescenta colaborare co cotidianul local ""Opinia"" din Buzău unde și-a arătat în scrierile sale, cu o
Gheorghe Ene () [Corola-website/Science/298342_a_299671]
-
în 2012 și devenit o tradiție. Mihai Cimpoi s-a născut pe 3 septembrie 1942, în familia lui Ilie și Ana Cimpoi, țărani din comuna Larga, Județul Hotin, Regatul României. Viitorul academician, după cursurile primare și medii, absolvă Facultatea de Filologie din Chișinău (1965), după care devine redactor al revistei „Nistru” (până în 1972) și consultant al Uniunii Scriitorilor. În 1973 îi este interzisă semnătura și activitatea publică, pentru că a „îndrăznit” să abordeze critica estetică de sorginte călinesciană în locul celei oficiale, sociologizante
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
URSS în dezghețul gorbaciovist (1989-1990) și apoi deputat în Parlamentul R. Moldova (1999-2001). În paralel, îndeplinește funcția de șef al Secției de literatură clasică a Institutului de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Moldovei, obține doctoratul în filologie în 1998, cu teza „Eminescu, poet al Ființei” (conducător, Eugen Simion) și predă la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. În 1991 devine membru de onoare al Academiei Române, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei (1992), membru al Uniunii
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
reîntoarce la Iași, devastat, unde îl așteaptă și ordinul de încorporare în armată. Nu se simte nici îndemnat și nici pregătit pentru altă carieră și, pentru a se salva de milităria venită prea devreme, trage la sorți între Juridică si Filologie. Intră, nesperat, la secția de Limbă Franceză a Universității din localitate. În anul III, se retrage pentru a susține un nou examen la Teatru, cu același rezultat. Revine la Filologie, citește mult, joacă în piese de amatori, absolvă după cinci
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
milităria venită prea devreme, trage la sorți între Juridică si Filologie. Intră, nesperat, la secția de Limbă Franceză a Universității din localitate. În anul III, se retrage pentru a susține un nou examen la Teatru, cu același rezultat. Revine la Filologie, citește mult, joacă în piese de amatori, absolvă după cinci ani, dar renunță la cariera de profesor, pentru a mai tenta încă o dată ușa atât de râvnită. Închisă, și de data aceasta. Încearcă și la Regie de Film, la fel
Mircea Daneliuc () [Corola-website/Science/298372_a_299701]
-
Bârlad, județul Vaslui — d. 24 aprilie 2008, București) a fost un poet, dramaturg, scriitor și director de editură român. A provenit dintr-o familie de intelectuali moldavi: nepot al lingvistului Gheorghe Ivănescu, rudă cu Octav Onicescu. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași. Redactor la revista „Luceafărul”, îndrumă în anii '80 cenaclul Numele poetului, frecventat de tineri scriitori precum Gabriela Crețan, Mircea Șoncuteanu, Florentina Vișan, Delia Dună, Tiberiu Dăioni,Ioana Bălan, Valeriu Mircea Popa, Dan Oprina, Mihaela Muraru-Mandrea, Mircea Drăgănescu, Petruț
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
închinare lui Eminescu". Gavril Țărmure și „Societatea de Concerte“ îi produc primul CD și prima casetă cu fragmente din spectacolul "Doina, închinare lui Eminescu". Cezar Ivanescu a facut greva foamei in anii '60, ca student în Iași, al Facultății de Filologie în semn de protest pentru ca a fost exmatriculat din facultate și exclus din Cenaclul Facultății de Filologie, pentru că a citit câteva poeme cumplite, anticomuniste și antisistem. A mai făcut greva foamei în 1983 în redacția revistei Luceafărul în semn de
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]