5,744 matches
-
Corneliei Ciocârlie (n. Băcilă), învățătoare, și al lui Simion Ciocârlie, profesor. A urmat la Timișoara Școala de Aplicație de pe lângă Școala Normală (1942-1946), Liceul „C. Diaconovici-Loga” (1946-1950) și Liceul Clasic (1950-1953), apoi a devenit student al Universității din București (Facultatea de Filologie, secția limba și literatura franceză, absolvită în 1958). Din 1958 este scurtă vreme bibliotecar, apoi profesor în învățământul secundar, ulterior (1959-1963) muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. Din 1963 face carieră universitară la Timișoara, devenind profesor în 1990. Își ia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
și literatura franceză, absolvită în 1958). Din 1958 este scurtă vreme bibliotecar, apoi profesor în învățământul secundar, ulterior (1959-1963) muzeograf la Muzeul Regional al Banatului. Din 1963 face carieră universitară la Timișoara, devenind profesor în 1990. Își ia doctoratul în filologie franceză în 1975, cu o teză despre sensul secund al structurii simbolice. A locuit neîntrerupt în orașul natal până în 2000, când s-a stabilit la București. S-a aflat, de-a lungul anilor, în mai multe rânduri în Franța: în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
14.XII.1932, Galați - 10.II.2003, București), dramaturg, prozator și eseist. Este fiul Esterei (n. Capmare) și al lui Iacob Solomon, funcționar. Urmează la Bârlad școala primară, apoi Liceul „Gh. Roșca Codreanu” (1944-1951), absolvind în 1955 cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din București. Până în 1962 este redactor la „Gazeta literară”, iar până în 1964 șef de secție la „Luceafărul”. Funcționează o lungă perioadă de timp în cinematografie, ca director artistic al unei case de filme (1964-1972), apoi ca lector de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289788_a_291117]
-
MIHĂIEȘ, Mircea (1.I.1954, Sântana, j. Arad), critic literar, prozator și eseist. Este fiul Floarei și al lui Mihai Mihăieș, funcționari. După ce urmează cursurile gimnaziale și liceale la Arad, intră la Facultatea de Filologie, secția engleză-franceză, a Universității din Timișoara, pe care o va absolvi în 1980. Un an predă în comuna Vârciorog, județul Bihor, iar în 1981 devine redactor la revista „Orizont”, unde debutase în 1978. Colaborează la „Familia”, „Amfiteatru”, „Dialog”, „Opinia studențească
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]
-
Râșcani, județul Bălți, din părinți agricultori. A urmat Școala Normală Vasile Lupu din Iași, obținând diploma de învățător în 1937. În particular, a urmat Liceul Național, secția reală, iar după trecerea examenului de bacalaureat s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității Al.I.Cuza și la Facultatea de Matematică, pe care le-a absolvit cu rezultate deosebite. A funcționat ca învățător la școlile primare din Râșcani, Românești, Nicoreni, Baia de Fier, iar între anii 1945-1952 ca institutor la Școala
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
de lucrări la Catedra de Pedagogie, iar în 1948 a fost avansat conferențiar. În această perioadă, a predat cursurile Istoria pedagogiei și Legislația școlară. Din anul 1949, a fost numit profesor suplinitor de Limbă și Literatură rusă la Facultatea de Filologie a Universității Al.I.Cuza, preluând și șefia Catedrei de Slavistică. Astfel, a devenit cunoscut nu numai ca filosof, pedagog și sociolog, ci și ca istoric și critic literar, unul dintre cei mai buni cunoscători ai limbii și literaturii ruse
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Metafizica lui Tolstoi (1930). Din această perioadă se remarcă manualul Datoriile învățătorului (1935), singura lucrare de acest gen destinată învățământului pedagogic din țara noastră. A colaborat cu Petre Andrei la elaborarea Manualului de sociologie (1938). Preocupările sale științifice în domeniul filologiei s-au materializat prin studii, dintre care menționăm: L.N.Tolstoi, despre poporul român (1960), Turgheniev și M. Sadoveanu (1960), Influența lui Dimitrie Cantemir asupra lui Antioh Cantemir (1967), Ch. De Montesquieu și Antioh Cantemir (1973). Ultima lucrare publicată de prof.dr.
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
Prozator, publicist și muzeograf, Victor Leahu a fost o prezență de seamă în viața culturală ieșeană. S-a născut în Chișinău, la 2 septembrie 1940. După studiile gimnaziale și liceale la Brăila și Focșani (1954-1958), a urmat cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea Al.I.Cuza din Iași (1962- 1967). După absolvirea facultății, a fost redactor la Radio Iași (1967-1970), redactor la Editura Junimea (1970-1973), secretar literar la Teatrul Luceafărul (1973-1979), secretar literar - ARIA, filiala Iași (1979-1983), inspector la Centrul de
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din Iași. În timpul studiilor universitare (1932- 1936), s-a format ca lingvist la școala unor profesori renumiți ca G. Ibrăileanu, Al. Philippide, G. Pascu și Iorgu Iordan. Și-a luat licența în filologie modernă, specialitatea limba și literatura română, în 1937, cu mențiunea Foarte bine, după care a făcut practică la Seminarul pedagogic universitar din Iași. Timp de 2 ani (1939-1941), a funcționat ca profesor în învățământul secundar din Iași - la Liceul comercial
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
noteă, se referă la domeniul lingvisticii, cât și la cel al istoriei și criticii literare. Ca amploare însă, problemele de limbă care l-au atras depășesc cele două domenii amintite mai sus. Fiind un eminent slavist, cercetările sale din domeniul filologiei slave și al lingvisticii ruse au dus la elaborarea unor studii care ocupă un loc de frunte în activitatea sa științifică. În această direcție, în afară de Gramatica limbii ruse și Cursul de limba slavă veche, se detașează teza de doctorat - Probleme
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
anumită candoare care nu exclude luciditatea maximă și spiritul critic dus până la exces. Pentru că el a mai spus lucrurile astea, deși nu la proporțiile catastrofice de ieri. Cât privește atitudinea față de Universitate în ce privește formarea jurnaliștilor, are și puțină dreptate așa cum filologia în general nu te face scriitor, nici jurnalistica nu te face automat jurnalist. Și sunt pline ambele bresle de autodidacți, dacă ar fi să încep chiar cu noi... În fond, noi am învățat cum se face presă în primul rând
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
CONSTANTINESCU, Titel (17.II.1927, Râmnicu Sărat - 13.V.1999, București), prozator și poet. Este fiul Ioanei și al lui Constantin Constantinescu, pictor de biserici. Absolvent al Facultății de Filologie din București (1952) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (1968), a desfășurat o lungă carieră de regizor la Radio București, departamentul teatru radiofonic. Debutul din „Universul copiilor” (1942) prefigurează vocația de autor pentru copii, C. publicând de-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286379_a_287708]
-
21.II.1960, Târgu Mureș), critic literar. Este fiica Mariei Buică (n. Ciontoș), muncitoare, și a lui Nicolae Buică, maistru militar. Urmează la Târgu Mureș școala primară și Liceul „Al. Papiu-Ilarian”, secția filologie-istorie (1975-1979). Va absolvi în 1989 Facultatea de Filologie, secția română-engleză, a Universitații „Al. I. Cuza” din Iași. În 2003 își susține doctoratul la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, cu teza despre Exilul literar românesc (1944-1989). Va lucra ca actriță la Baia Mare (1980-1983), bibliotecară la Biblioteca Județeană Mureș (1990-1994), ulterior
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289447_a_290776]
-
Transilvania. Avocatul Iosif Vulcan (nepotul episcopului de Oradea, Samuel Vulcan) a fondat revista Familia, prima publicație de popularizare literară și științifică la care au colaborat scriitori reprezentativi ai epocii (1865-1966). O altă revistă cu caracter științific a fost Arhivu pentru filologie și istorie (1868-1871), redactată exclusiv de doi canonici din Blaj: Timotei Cipariu și Ioan Micu Moldovan. Timotei Cipariu a mai înființat (în 1847) și condus revistele Organul Luminării (devenit în 1848 Organul Națiunale) primul ziar românesc cu litere latine și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
data de 28 noiembrie 1878, la București. A urmat cursurile seminariale la București și la Iași; a continuat apoi la Roma, la colegiul "Capranica", unde și-a luat licența în dreptul canonic. Întors în țară, a obținut o nouă licență în filologie clasică. Activitatea didactică a început-o ca profesor suplinitor la Câmpulung și Piatra Neamț (1905-1906), dar și la Seminarul Pedagogic din București. În anul 1912 s-a titularizat ca profesor la "Liceul Sf. Lazăr" din București 556. A deținut mai multe
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
erau depozitate. Au rămas posterității doar 83, dintre care, cele mai traduse, mai circulate și cercetate sunt cele privind: pregătirile anatomice, disecția, fiziologia, patologia, sistemele medicale, sectele medicale și critica lor, recomandări studenților, terapeutică, practică medicală curentă; teme de filosofie, filologie, retorică, arte etc. Cartea sa, considerată breviar medical al Evului Mediu, se intitulează Ars parva și se referă la esențialul medical. Cărțile sale, ca și ale lui Hippocrat, au cunoscut, timp de secole, cea mai mare circulație. Eruditul și enciclopedistul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc. Barthez este un timp și cancelar al Medicinei din Montpellier și ulterior medic consultant în capitala Franței. El își prezintă ideile medicale în cărțile: Nouvelle Doctrine des fonctions du corps humain; Nouvelle mécanique des mouvements de l’homme et
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicale. Savantul ascet, ros de aceeași necruțătoare ftizie ca și Bichat și Bayle, nu cunoaște odihna. Experiența studiilor medicale de la Nantes se continuă la Hôtel Dieu, în Paris. Spirit complex și profund nu-și neglijează dragostea și pentru literatură, arte, filologie, științe, publică de student, la Journal de médicine chirurgie et pharmacie și frecventează numeroase spitale, urmărește cazuri, notează și verifică observații, satisface cu prisosință sarcinile și funcțiile ce i se încredințează, este iubit de bolnavi și devine un exemplu pentru
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Suceava), poet, prozator și jurnalist. Este fiul Elenei (n. Dima) și al lui Vasile Prelipceanu, avocat. Face școala elementară la Crasna (județul Sălaj) și Marghita (județul Bihor), urmează liceul la Curtea de Argeș (1956-1960), iar în 1961 este admis la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care o va absolvi în 1966. După efectuarea serviciului militar la Școala de Ofițeri în Rezervă de la Otopeni (1967), ocupă diverse funcții ocazionale: director de club la Universitatea „Babeș-Bolyai”, redactor la ziarul județean „Unirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
Manzoni și opera sa) și în istoria civilizațiilor. Avea darul unei vorbiri captivante, unind discursul savant cu limpezimea și căldura sufletească a celui ce știe să rămână în miezul lucrurilor. Din 1910 până în 1913 pregătește un doctorat la Berlin. Studiază filologia clasică și lingvistica comparată cu Heinrich Morf, Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff, Eduard Norden, Karl Meister. Impresii ale perioadei, cu o tentă de Bildungsroman, trimitea în 1910, sub semnătura Peregrinus, „Neamului românesc literar”. La izbucnirea războiului în Balcani, abandonează doctoratul și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
voluntar, la campania din Bulgaria. Mobilizat pe loc din cauza sănătății precare, îl ajută pe N. Iorga să scoată la Iași „Neamul românesc”. Susține cu fervoare în articolele sale idealul național. În august 1919, este numit profesor agregat la Catedra de filologie clasică a Universității nou înființate în Cluj și se dedică realizării „unității culturale”. Scrie în „Revista istorică”, „Transilvania”, „Dacoromania”, „Cultura poporului”, „Anuarul Institutului de Istorie Națională”; la „Ramuri” susține o rubrică de recenzii. Scoate, în 1923, gazeta „Conștiința românească”, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
în manuscris. Chinuit toată viața de un ulcer devenit incurabil, moare în cursul unei operații, într-o clinică din Viena. B. și-a uimit contemporanii prin bogăția cunoștințelor pe care le stăpânea. A lăsat un număr impresionant de contribuții în filologie, semantică, etimologie, onomastică, toponimie, folclor, etnografie. A scris versuri, a dat traduceri, a fost un distins ziarist. Cele mai multe dintre lucrări se ocupă de etimologii, dar el pune în mișcare un complex de factori, depășind lingvistica. Metoda comparatistă, folosită cu suplețe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
studiu. După Hasdeu, B. a avut cea mai bună pregătire pentru lingvistica comparată prin deplina stăpânire a limbilor clasice, germanice, romanice, slave, a maghiarei. A dat rezolvări definitive în etimologie, dar a fost atras de cuvintele rare, neînțelese (Etimologii, Între filologie și istorie), și de interpretarea semasiologică (O problemă semantică: „genunchiu” în sens de „neam”, „gintă”, Semantism românesc și semantism balcanic); a demonstrat originea unor nume și porecle; a analizat metodic toponimia românească; a pus în lumină marea bogăție sinonimică a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285791_a_287120]
-
10.IV.1935, Mateești, j. Vâlcea), slavist și folclorist. Este fiul Mariei Roșianu (n. Morărescu) și al lui Ion Roșianu, învățători. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, face studii liceale pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își susține și teza de doctorat. Revine la București, la Catedra de filologie rusă a Facultății de Limbi Slave, unde parcurge toate treptele universitare până la gradul de profesor (1997). Colaborează la „Analele Universității București”, „Luceafărul”, „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de referate, recenzii și sinteze”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Romanoslavica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]