6,349 matches
-
acestor elemente. O altă categorie de nume semnifică entități care aparțin exclusiv planului mental și sînt, prin urmare, nume abstracte, căci se raportează la construcți logici ce nu trimit la realități materiale. Acest tip de nume este caracteristic pentru limbajul filozofic, dar și pentru unele limbaje științifice, îndeosebi pentru cele ale științelor cu un accentuat profil teoretic. Între numele substantive și numele abstracte s-ar putea situa numele imaginare, a căror referință (entitate denumită) este un produs al fanteziei, deci nu
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
contextuală, de textul în care se dă expresie unui sistem de gîndire sau altuia. Absența verificării cu realitatea este însă substituită de consecvența și de coerența logică a structurii textului, bazate pe demonstrație și pe raționament. Ținînd cont că textul filozofic este puternic marcat de personalitatea celui care-l alcătuiește, premisele raționamentelor și argumentele demonstrațiilor sînt selectate în virtutea unor concepții, iar noțiunile sînt marcate și determinate de atribuirea sau nonatribuirea anumitor note și, prin aceasta, de crearea unor afinități sau de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și argumentele demonstrațiilor sînt selectate în virtutea unor concepții, iar noțiunile sînt marcate și determinate de atribuirea sau nonatribuirea anumitor note și, prin aceasta, de crearea unor afinități sau de excluderea unor afinități cu alte noțiuni. În mod firesc, semnificațiile termenilor filozofici urmează aceste situații și contribuie, alături de unele aspecte ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
unor afinități sau de excluderea unor afinități cu alte noțiuni. În mod firesc, semnificațiile termenilor filozofici urmează aceste situații și contribuie, alături de unele aspecte ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic dovedește că acest limbaj este puternic marcat de subiectivitate, deși se prezintă de obicei într-o aparentă similaritate cu limbajul științific, printr-o atitudine obiectivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
excluderea unor afinități cu alte noțiuni. În mod firesc, semnificațiile termenilor filozofici urmează aceste situații și contribuie, alături de unele aspecte ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic dovedește că acest limbaj este puternic marcat de subiectivitate, deși se prezintă de obicei într-o aparentă similaritate cu limbajul științific, printr-o atitudine obiectivă în raport cu realitatea și printr-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofici urmează aceste situații și contribuie, alături de unele aspecte ce țin de sintaxă, la conturarea discursurilor individuale, a tipurilor de discurs, a variantelor de limbaje filozofice și a limbajului filozofic în general. Existența discursului individual bine conturat în cazul limbajului filozofic dovedește că acest limbaj este puternic marcat de subiectivitate, deși se prezintă de obicei într-o aparentă similaritate cu limbajul științific, printr-o atitudine obiectivă în raport cu realitatea și printr-o selecție de mijloace lingvistice care nu trădează o implicare personală
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de subiectivitate, deși se prezintă de obicei într-o aparentă similaritate cu limbajul științific, printr-o atitudine obiectivă în raport cu realitatea și printr-o selecție de mijloace lingvistice care nu trădează o implicare personală în cele prezentate. Subiectivul este, în limbajul filozofic, o urmare a situării pe o anumită poziție, a promovării unor opinii și exigențe și, nu în ultimul rînd, a opțiunii pentru anumite mijloace lingvistice, iar, în unele cazuri, a valorificării unor sugestii pornite din structurile și formele limbii. În
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exigențe și, nu în ultimul rînd, a opțiunii pentru anumite mijloace lingvistice, iar, în unele cazuri, a valorificării unor sugestii pornite din structurile și formele limbii. În principiu însă, aspectul subiectiv n-ar trebui să depășească anumite limite pentru ca textul filozofic să-și poată păstra ținuta sobră și de aparentă neutralitate. Ca atare, discursul filzofic este marcat, pe de o parte, de un subiectiv ontologic, care pornește din desemnare, din statutul referentului (obiectului desemnat, conformației noțiunii) și, pe de altă parte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
conformației noțiunii) și, pe de altă parte, de un subiectiv lingvistic, care privește semnificația, conținutul cuvîntului dat de relația cu alte elemente ale limbii. Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
parte, de un subiectiv lingvistic, care privește semnificația, conținutul cuvîntului dat de relația cu alte elemente ale limbii. Ambele determinări subiective cooperează în realizarea sensului efectiv cu care cuvîntul apare în structura discursului (textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
textului) filozofic. Este evident că subiectivitatea discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
discursului filozofic este total diferită de cea a discursului beletristic, unde se valorifică posibilitățile conotative ale limbii, deși, uneori, îndeosebi la marii scriitori, se poate uza și aici de structurile de idei particularizante. Discursul filozofic, forma de particularizare a limbajului filozofic, este determinat în mod hotărîtor de lumea analizată. În filozofie, cosmosul nu este realitatea, ci o anumită viziune despre realitate, un antropocosmos singularizat, ca în artă, dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
dar construit și exprimat altfel, cu mijloacele științei, adică uzînd de aspectul denotativ al limbii. Spre deosebire de știință însă, denotația, relația cu obiectul denumit, vizează acest antropocosmos particular ce se propune ca un echivalent al antropocosmosului general, și, de aceea, textul filozofic se prezintă și el ca fiind marcat de particularism, iar nu ca fiind nesemnificativ marcat, cum se întîmplă în cazul științei. Cel care alcătuiește o operă filozofică poate opta pentru o utilizare mai extinsă sau mai restrînsă a elementelor lingvistice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
ce se propune ca un echivalent al antropocosmosului general, și, de aceea, textul filozofic se prezintă și el ca fiind marcat de particularism, iar nu ca fiind nesemnificativ marcat, cum se întîmplă în cazul științei. Cel care alcătuiește o operă filozofică poate opta pentru o utilizare mai extinsă sau mai restrînsă a elementelor lingvistice purtătoare de specific (național) sau neutre din acest punct de vedere și, de aceea, filozoful se poate folosi sau nu și de asocierile și relațiile sugerate de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de vedere și, de aceea, filozoful se poate folosi sau nu și de asocierile și relațiile sugerate de forma, etimologia sau componentele cuvintelor. Posibilitatea acestor opțiuni arată că nu este admisibilă opinia unei dependențe nemijlocite, permanente și totale a gîndirii filozofice de limba în care se exprimă această gîndire. Tentativa discursului filozofic particular În mod inevitabil, tendința de apropiere de aspectele concrete ale discursului filozofic produce o coborîre din sfera generalului, proprie filozofiei, pentru a reconstrui inductiv ideea generală prin sugestii
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și de asocierile și relațiile sugerate de forma, etimologia sau componentele cuvintelor. Posibilitatea acestor opțiuni arată că nu este admisibilă opinia unei dependențe nemijlocite, permanente și totale a gîndirii filozofice de limba în care se exprimă această gîndire. Tentativa discursului filozofic particular În mod inevitabil, tendința de apropiere de aspectele concrete ale discursului filozofic produce o coborîre din sfera generalului, proprie filozofiei, pentru a reconstrui inductiv ideea generală prin sugestii obținute la nivelul cazurilor particulare, acestea fiind realizate într-o anumită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acestor opțiuni arată că nu este admisibilă opinia unei dependențe nemijlocite, permanente și totale a gîndirii filozofice de limba în care se exprimă această gîndire. Tentativa discursului filozofic particular În mod inevitabil, tendința de apropiere de aspectele concrete ale discursului filozofic produce o coborîre din sfera generalului, proprie filozofiei, pentru a reconstrui inductiv ideea generală prin sugestii obținute la nivelul cazurilor particulare, acestea fiind realizate într-o anumită limbă, iar nu în orice limbă. În mod firesc, observațiile rezultate dintr-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
avută în vedere, dar unele dintre trăsăturile constatate în modul de alcătuire a discursului pot fi întîlnite și în alte spații lingvistice, iar investigația de acest tip are, desigur, mai multe șanse atunci cînd are ca obiect realizările de texte filozofice în limba maternă a celui care o întreprinde. Fiind mai mult un produs de împrumut, iar nu o dezvoltare ideatică autohtonă, filozofia s-a găsit la români în aceeași situație cu știința și, ca atare, exprimarea ei s-a desăvîrșit
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
împrumut, iar nu o dezvoltare ideatică autohtonă, filozofia s-a găsit la români în aceeași situație cu știința și, ca atare, exprimarea ei s-a desăvîrșit prin preluarea de mijloace (lexicale) din alte limbi. Sporadic s-au încercat și exprimări filozofice cu material românesc sau reflecții filozofice pe seama limbii române, dar, pînă la Eminescu, asemenea întreprinderi nu marchează momente importante în evoluția redării filozofiei în românește. Mihai E m i n e s c u368 însă, deși avea clară ideea existenței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
autohtonă, filozofia s-a găsit la români în aceeași situație cu știința și, ca atare, exprimarea ei s-a desăvîrșit prin preluarea de mijloace (lexicale) din alte limbi. Sporadic s-au încercat și exprimări filozofice cu material românesc sau reflecții filozofice pe seama limbii române, dar, pînă la Eminescu, asemenea întreprinderi nu marchează momente importante în evoluția redării filozofiei în românește. Mihai E m i n e s c u368 însă, deși avea clară ideea existenței limbajelor de specialitate și cunoștea că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii române, dar, pînă la Eminescu, asemenea întreprinderi nu marchează momente importante în evoluția redării filozofiei în românește. Mihai E m i n e s c u368 însă, deși avea clară ideea existenței limbajelor de specialitate și cunoștea că limbajul filozofic românesc întrunește în general elemente diferite de vechile și popularele cuvinte și locuțiuni indigene, a considerat că discursul filozofic individual poate uza totuși de asemenea elemente indigene în multe cazuri și că acestea pot circula în limbajul de specialitate alături de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
E m i n e s c u368 însă, deși avea clară ideea existenței limbajelor de specialitate și cunoștea că limbajul filozofic românesc întrunește în general elemente diferite de vechile și popularele cuvinte și locuțiuni indigene, a considerat că discursul filozofic individual poate uza totuși de asemenea elemente indigene în multe cazuri și că acestea pot circula în limbajul de specialitate alături de împrumuturile neologice, ca sinonime ale lor. Acesta este motivul pentru care în textele sale filozofice (în special în fragmentele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a considerat că discursul filozofic individual poate uza totuși de asemenea elemente indigene în multe cazuri și că acestea pot circula în limbajul de specialitate alături de împrumuturile neologice, ca sinonime ale lor. Acesta este motivul pentru care în textele sale filozofice (în special în fragmentele traduse din Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant) sînt folosiți termeni filozofici de tipul: aievea "real; concret", ființă "existență", înțeligibil "inteligibil", a înfățoșa "a reprezenta", legămînt "conexiune", minte "intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că acestea pot circula în limbajul de specialitate alături de împrumuturile neologice, ca sinonime ale lor. Acesta este motivul pentru care în textele sale filozofice (în special în fragmentele traduse din Critica rațiunii pure a lui Immanuel Kant) sînt folosiți termeni filozofici de tipul: aievea "real; concret", ființă "existență", înțeligibil "inteligibil", a înfățoșa "a reprezenta", legămînt "conexiune", minte "intelect", părere "aparență", părut "aparent", putere "facultate", putință "posibilitate", simțămînt "sensibilitate", simțitor "sensibil" etc. Eminescu proceda astfel cu toate că, în vremea sa, limba română literară
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
astfel de elemente și, de aceea, s-ar părea că, în asemenea condiții, el încearcă mai degrabă să reconstituie unitatea armonică a limbii, opunîn-du-se unei distanțări prea mari între stilurile funcționale. În multe situații, Mihai Eminescu uzează chiar, în textele filozofice, de valorile metaforice ce reies din combinări-le de cuvinte și tot el surprinde aspecte ce s-ar putea constitui în trăsături specifice ale limbii sau în indicii asupra modului de a gîndi și asupra spiritualității conservate în limbă și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]