7,586 matches
-
ca Marile Puteri lăsau în suspensie organizarea viitoare a Principatelor, care trebui sa facă obiectul unei conferințe speciale, subsecvente consultării populației din cele două țări, demonstra că Congresul nu garanta doar drepturi preexistente ci și altele noi, care aveau ca fundament juridic Tratatul de la Paris. Aceasta însemna implicarea directă a Puterilor garante în soluționarea chestiunii române, ceea ce, dacă Principatele ar fi fost privite ca o simplă posesiune otomană, ar fi însemnat o încălcare a suveranității otomane. Tocmai acest mod de abordare
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
este vorba despre refugierea a 3600 de revoluționari maghiari, între care și Kossuth, și a 800 de polonezi, între care și generalii Bem și Dembinski, în Imperiul Otoman. Rusia și Austria au înaintat imediat cereri de extrădare, refuzate de Poarta. Fundamentul juridic pe care se baza Rusia era reprezentat de articolul II din Tratatul de la Kuciuk-Kainardgi, care stipula ca fiecare parte sa returneze sub escorta refugiatii celeilalte. Trimisul special al țarului, printul Radziwill, i-a inmânat sultanului o scrisoare în care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
regim” și a dominației străine. Revoluția română de la 1848 a fost în primul rând opera intelectualilor liberali, școliți în Universitățile franceze și germane. Sentimentul de identitate europeană, de apartenență la familia popoarelor occidentale, i-a determinat să acționeze pentru schimbarea fundamentelor politice și sociale din Principate, a mentalității clasei politice românești. Ei au mobilizat masele și au pus bazele, chiar dacă efemer, unei democrații liberale, care va impulsiona ascensiunea societății românești către unire și independență. Legăturile pe care le aveau cu intelectualitatea
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
se află izvorul Vieții, al tinereții și nemuririi. "Arborii reprezintă Universul în neîncetată regenerare; dar în centrul Universului se află întotdeauna un arbore - acela al Vieții veșnice sau al Cunoștinței. Marea Zeiță este personificarea izvorului nesecat de creație al acestui fundament ultim al realității, este expresia mitică a intuiției primordiale că sacralitatea, viața și nemurirea se află într-un "centru"360. "Dumnezeu, pentru păcatele noastre, a lăsat vița-de-vie", spune Gologan, completând cu cuvintele Baronului: Ia închipuiește-ți să ai via ta, cât
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
regelui, caduceul lui Hermes sau tyrsul lui Dionysos; Mircea Eliade, Mitul eternei reîntoarceri, loc. cit, p. 24, arată că, în riturile de construcție, țărușul, înfipt în pământ fixează capul șarpelui care susține lumea, iar deasupra lui se așază piatra de fundament; piatra de unghi se află exact în "centrul lumii". În acest fel, Beldiman apare ca un liant al celor două lumi între care stabilește analogii. 100 Mircea Eliade, Proză fantastică, vol. III, Editura Fundației Culturale Române, București, 1991, p. 7
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
1.1.3. În economia cunoașterii luciferice / 38 1.1.4. Minus-cunoașterea și problema raționalității / 39 1.1.5. Destinul metafizic al metodei antinomiei transfigurate / 43 1.1.6. Perspectivele științifice ale metodei dogmatice / 47 1.1.7. Metoda dogmatică fundament al unui nou "eon" spiritual / 52 1.2. Metoda antinomiei transfigurate și cosmologia blagiană / 54 1.3. Antinomiile cunoașterii luciferice / 58 1.4. Ordinea metafizică a existenței umane și dimensiunea sa antinomică / 61 1.5. Sensul paradoxal al culturii. Antinomia
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în conștiința culturală românească 1. O dezvoltare a acestei idei realizează și Teodor Dima, susținând că Blaga a folosit metoda antinomiei transfigurate pentru a elabora studiul următor din Trilogia cunoașterii, anume Cunoașterea luciferică 2. Teza construcției întregii filosofii blagiene pe fundamentul "paradoxiei" o aflăm enunțată de către Ioana Lipovanu 3 sau Alexandru Petrescu 4. Există chiar o extindere a acestei idei, bazată însă pe o interpretare mai laxă a antinomicului, aparținând lui Zenovie Cârlugea, care, pornind dinspre opera poetică, privește întreaga creație
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
prin natura ei, e puțin dispusă să îl facă. Mai ales că acum nu mai este vorba de a accepta o construcție teoretică nouă, ci o metodă care implică ieșirea din cadrele clasice ale gândirii. 1.1.7. Metoda dogmatică fundament al unui nou "eon" spiritual În finalul studiului său asupra metodei dogmatice, Lucian Blaga iese din zona analizei logice și epistemologice și se lansează în previziuni ce țin de filosofia istoriei și a culturii. Bazându-se pe semnele timpului și
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
să arăți o prea mare gingășie față de lume când înlături din ea contradicția și o așezi, dimpotrivă, în spirit, în rațiune, lăsând-o să persiste aici nesoluționată", spune în acest sens Hegel 354. Ideea sa, din care își va face fundamentul concepției filosofice, este că lumea nu este lipsită de contradicții, ci dimpotrivă. Contradicția devine miezul principiului care exprimă "adevărul și esența lucrurilor": "Toate lucrurile sunt în ele însele contradictorii"355. Într-o altă formulare, acest principiu afirmă că "tot ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
numit și "principiul de complementaritate contradictorie"471 și pus drept nucleu al schiței pentru un nou discurs al metodei, pe care autorul îl vede ca imperios necesar, urgent chiar: Principiul de complementaritate contradictorie trebuie să înlocuiască principiul de noncontradicție, ca fundament al logicului. În fața unui fenomen oarecare, nu va mai trebui să cercetăm, drept condiție logică a posibilității sale de existență, dacă ceva nu-l contrazice, ci tocmai ce anume îl contrazice, care îi este fața complementară contradictorie: condiția logică a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
oarecare, care este termenul lui contradictoriu (...). Noua metodă va consta deci în a cerceta, în prezența unui fenomen oarecare, în primul rând care este fenomenul său contradictoriu (...). Trebuie să îmbrățișăm cu curaj universurile contradictorii și să facem din ele însuși fundamentul realității. Legea logică cea mai profundă este legea contradicției dinamice (nu legea noncontradicției)"472. Acest principiu este destinat să schimbe fundamentele gândirii și cunoașterii științifice. Dacă știința clasică și gândirea umană în genere au fost orientate spre căutarea legilor de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
rând care este fenomenul său contradictoriu (...). Trebuie să îmbrățișăm cu curaj universurile contradictorii și să facem din ele însuși fundamentul realității. Legea logică cea mai profundă este legea contradicției dinamice (nu legea noncontradicției)"472. Acest principiu este destinat să schimbe fundamentele gândirii și cunoașterii științifice. Dacă știința clasică și gândirea umană în genere au fost orientate spre căutarea legilor de permanență și de identitate care să condiționeze schimbările și variațiile, va trebui să se caute legile contradicției dinamice ce guvernează realitatea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
estompeze din ce în ce mai mult, dar nu va dispărea..."474. În consecință, Lupașcu susține o înlocuire a logicii generale ce guvernează gândirea: "logica generală sau formală sau principială trebuie... să fie o logică imanentă a posibililor contradictorii, o logică a complementarității dinamice. Fundamentul său este principiul contradicției sau principiul antagonismului"475. O logică a contradictoriului. Ideea terțului inclus Logica pe care o întrevede Ștefan Lupașcu se construiește pe o distincție conceptuală care, se pare, îi definește "registrul interogației metafizice"476, pentru că ea "organizează
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ale logicii aristotelice și că adoptarea unei fizici non-newtoniene reclamă adoptarea unei logici non-aristotelice790. Punctul de plecare al acestei demonstrații îl constituie, se pare, o serie de antinomii din știința nouă791, care ar dovedi că principiul de identitate, care este fundamentul logicii aristotelice, devine desuet în fața anumitor obiecte științifice cu proprietăți ce se verifică prin tipuri net opuse de experiențe, solicitând o logică non-aristotelică. Această logică nu este incompatibilă cu logica aristotelică, doar că este mai generală decât aceasta. Paulette Février
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
contradicției se va concretiza mai târziu, în anii '70, într-un program de cercetare cu mare răsunet, logica paraconsistentă, al cărui inițiator este brazilianul Newton da Costa. Se pare că logica paraconsistentă "apare ca o reacție întârziată la criza din fundamentele logicii și matematicii, declanșată la începutul secolului al XX-lea de apariția paradoxurilor (antinomiilor)"804. Paradoxurile au ridicat problema consistenței teoriilor. O teorie în care apare o contradicție este de obicei considerată inconsistentă. În plus, dacă toate propozițiile ce pot
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
lumea obiectivă la care se aplică 863. Logica are, în opinia lui Morin, un rol capital în structura unei paradigme de gândire. Ea impune ordinea și regulile de operare întregii gândiri și tuturor sistemelor de idei. Logica clasică, ale cărei fundamente au fost puse de către Aristotel, are ca nucleu identitatea, deducția și inducția, "care asigură evidența, coerența și validitatea formală a teoriilor și discursului"864. Inima acestei logici o formează cele trei principii atât de bine cunoscute: principiul identității, principiul non-contradicției
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sesizează o corespondență perfectă între logica clasică și știința clasică. Principiul reducționist al științei clasice corespunde principiului identității, iar principiul determinismului universal are caracterul necesar al deducției și pe cel universalizant al inducției. Matematica, la rândul ei, și-a descoperit fundamentele logice în logica clasică. Pe de altă parte, prin Galilei, s-a susținut că natura este scrisă în limbaj matematic, ceea ce ne conduce la ideea că natura naturii este de esență logică. Se impune, în felul acesta, susține Morin, ideea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în 1931, "demonstra că orice sistem formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă în acel sistem"873. Așadar, logica nu poate găsi în ea însăși un fundament absolut cert. Aceste breșe în raționalitatea cunoașteri, în logicitatea ei, duc la două lecții, în opinia gânditorului francez 874. Prima este "limitarea cunoașterii", în sensul că nu există certitudine logică decât poate la nivelurile joase ale demonstrației și nici chiar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900. În privința determinismului structurilor logice, Wunenburger îl ia ca reper pe Aristotel, în gândirea căruia "idealul identitar găsește un fundament solid și prețios"901. Prin logica sa, afirmă gânditorul francez, Aristotel nu numai că cedează unui fel de principiu de economie de gândire ce va favoriza dezvoltarea științei, dar, mai mult, el ia în mod radical poziție în favoarea unei simplități
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Vasile, Lucian Blaga energie românească, Editura Marineasa, Timișoara, 1995. Barrow, John D., Despre imposibilitate. Limitele științei și știința limitelor, Editura Tehnică, București, 1999. Béziau, Jean-Yves, "Logica paraconsistentă", studiu anexă la Newton da Costa, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Béziau, Jean-Yves, "Prefață" la Newton da Costa, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Biriș, Ioan, "Logică dogmatică și paraconsistență la Lucian Blaga", în Meridian Blaga, vol. 5, tom
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Tehnică, București, 1999. Béziau, Jean-Yves, "Logica paraconsistentă", studiu anexă la Newton da Costa, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Béziau, Jean-Yves, "Prefață" la Newton da Costa, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Biriș, Ioan, "Logică dogmatică și paraconsistență la Lucian Blaga", în Meridian Blaga, vol. 5, tom 2 Filosofie, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005. Biriș Ioan, "Criza intelectuală și transcendența", în Meridian Blaga, vol. 2
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
metafizica luminii la metafizica moravurilor, Editura Științifică, București, 1996. Cuny, H., Werner Heisenberg și mecanica cuantică, Editura Științifică, București, 1969. D'Hondt, Jacques, Hegel și hegelianismul, Editura Polirom, Iași, 1998. Da Costa, Newton, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004. Daba, Dumitru, Dialectica naturii și gândirea teoretică modernă, Editura Facla, Timișoara, 1981. Dancă, Wilhelm, Mircea Eliade. Definitio Sacri, Editura Ars Longa, Iași, 1998. Dancy, Jonathan; Sosa, Ernest (eds.), Dicționar de filosofia cunoașterii, vol. I, Editura
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Cf. Petre Botezatu, Introducere în logică, vol. 1, Editura GRAPHIX, 1994, pp. 80-81. 49 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 66. 50 S-a spus, în acest sens, că Blaga "și-a construit sistemul în toate ramurile: epistemologie, axiologie, cosmologie, antropologie, pe fundamentul filosofic al "paradoxiei", transfigurate sau nu" (Ioana Lipovanu, op. cit., p. 15). Blaga manifestă, se pare, "disponibilitatea de a face uz de paradox, în diferitele compartimente plăsmuitoare ale spiritului, interferente într-o viziune comprehensiv-explicativă și interpretativă "cosmoidală"" (Carmen Cozma, Lucian Blaga
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
succesului creștinismului. După el, doctrina creștină se zidește dogmatic, printr-o amalgamizare între învățătura evanghelică, concepția cristologică a lui Pavel și ideile lumii păgâne (Ibidem, p. 208). 65 Ibidem, pp. 208-209. 66 Întreaga gândire creștină se va construi pe acest fundament. În acest sens, un exeget contemporan afirmă: "cele mai evidente și mai pozitive adevăruri ale trăirii creștine au fost exprimate astfel în antinomii, adică în propoziții care, în logica formală, se exclud reciproc", iar exemplele urmează pe trei pagini (John
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Se pare că acest studiu a fost tradus abia în 1971 în limba engleză, în The review of Metaphysics, XXIV, sub titlul "On the principle on contradiction in Aristotle" (Cf. Newton da Costa, Logici clasice și logici neclasice: eseu asupra fundamentelor logicii, Editura Tehnică, București, 2004, p. 142). 797 Anton Dumitriu, Istoria logicii, vol. IV, Editura Tehnică, București, 1998, p. 197. 798 Fr. Paulhan, La logique de la contradiction, Paris, Felix Alcan, 1911. 799 Ibidem, p. 137. 800 Ibidem, p. 125. 801
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]