KorAP: Find »[drukola/base=gaură & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...225 226 227 ...287 >

7,174 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

găsesc, totuși, singur. ...Cine mă vrea? „Nu pot să rămân multă vreme izolat în camera mea din această pensiune. Prin coridorul circular acoperit cu linoleum lustruit, trec mereu tălpile de pâslă, sau ghetele care scârțâie. O cheie nimerește anevoios în gaura ușii de alături. Se aude răsucitul ei în broască. Un bărbat spune ceva însoțitoarei care râde hohotind. După salvele de râs urmează o pauză, o romanță sau un reproș. De jos, din cafenea, ajung până la mine frânturile orchestrei, cu vocea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
făcut prizonier pe un deal din stânga Câmpulungului. El ne povestea moartea căpitanului său, care căzuse în timp ce, rămas în picioare între mormane de cadavre, cu bidonul de apă dus la gură, o mitralieră ascunsă îi perforase fruntea cu un lanț de găuri, de la o tâmplă la cealaltă. Auzeam cu toții, parcă, glasul de goarnă cu care trompetul adunase iar rândurile decimate, pentru un asalt al tranșeelor germane. Era impresionant tabloul deținuților așezați, pe rogojină, în jurul său. Pâlpâitul lumânării arunca un dans de umbre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
de la intrare sună prelung și puternic, Sora Nineta din camera învecinată cu a noastră, improvizată pentru dânsa ca închisoare pentru femei, și în care mai avea de stat vreo zece luni, fiindcă șterpelise niște medicamente din spital, ne informă pe gaura cheii, că maiorul venise însoțit de un ofițer. Îl auzirăm și noi, vorbind cu șeful de gardă, în curtea închisorii. Abia avurăm timpul să ne ascundem cărțile de joc și să stingem lumânarea. Bara de fier pusă noaptea de-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636

încet pe suprafața aspră, cu un creion roșu și litere de tipar: JURNALUL UNUI TÂNĂR MUNCITOR sau GATA CU TRÂNDĂVEALA. Când termină de scris, desfăcu un pachet nou de coli liniate Blue Horse și le introduse în mapă. Făcu niște găuri cu creionul în foile de corespondență de la Levy Pants pe care deja scrisese câte ceva și le inseră la începutul mapei. Luând apoi pixul de la Levy Pants începu să scrie pe prima coală din mapă. Dragă Cititorule, Cărțile sunt fiii nemuritori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
își dădu cu părerea domnul Robichaux. E plin de comuniș’ la universitățile alea. — Da? întrebă cu interes doamna Reilly, tamponându-și ochii cu poalele rochiei ei bune de tafta verde, fără să-și dea seama că-i arată domnului Robichaux gaura mare pe care o avea unul dintre ciorapii ei la genunchi. Poate asta-i rău cu Ignatius. Numa’ un comunis’ s-ar purta așa rău cu mama lui. — Întreabă-l o dată pe băiat ce crede el despre democrație. Chiar așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
grea, Ignatius! Ai să afli și tu. — Mulțumesc foarte mult, spuse Ignatius preocupat. — O cunoști pe negresa aia bătrână care vinde bomboane-n fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
fața cimitirului? Mi-e tare milă de ea. Alaltăieri am văzut-o-mbrăcată cu o jachetă strâmtă, toată numa’ găuri. Și afară era frig. I-am spus: „Hei, dragă, ai să răcești de moarte dacă porți numa’ jacheta aia strâmtă, plină de găuri.“ Și ea a zis... — Te rog, strigă Ignatius furios. N-am nici un chef să ascult istorioare în dialect. — Ascultă, Ignatius. Femeia aia-mi rupe inima. A zis: „Nu-mi pasă mie de frig, drăguță. S’t-obișnuită cu el.“ Așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Nu-l luați de la mine! De ce trebuie ca cele mai frumoase flori să se ofilească și să cadă de pe ram?“ Funeraliile ar degenera probabil într-un adevărat circ, cu mama care și-ar băga tot timpul degetele în cele două găuri făcute în gâtul meu de furculița ruginită a lui Clyde, blestemând și amenințând cu strigăte ca în tragediile grecești. Îmi imaginez că procedura implică multe elemente de spectacol. Totuși, regizată de mama mea, tragedia inerentă ar putea oricând să devină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Asta trebuie să fie. Te-au luat drept o cântăreață bigotă și convențională de la țară. Am o oarecare experiență cu oamenii aceștia. Sunt destul de limitați. Nici nu-mi vine să cred că te scot într-adevăr din ocna aceasta, din gaura aceasta. — E de necrezut, nu-i așa? Și când mă gândesc că ani de zile m-am împotrivit sfatului tău înțelept. — Ne vom simți absolut fantastic la New York, crede-mă. Abia aștept, spuse Ignatius, împachetându-și fularul și sabia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324

hainei o pungă mare de stafide trase În ciocolată. Încercă fără prea mult succes să o desfacă cu mâna, apoi renunță și Își folosi dinții. Sunt lipite ca naiba. Insch reuși să smulgă un colț și Își Împinse degetul În gaura pe care o făcuse. Ni s-a cerut să păzim echipa de protecția mediului de la consiliul local. Logan Își Înăbuși un geamăt. — Glumiți? — Nu. Trebuie să dea niște avertismente și tipul care se ocupă de asta e al dracu’ de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
de nervos din fire. E convins că va fi asasinat dacă nu vom fi noi acolo să-l ținem de mânuță. Comandantul vrea să fim cooperanți. Asta presupune să fim văzuți oferind consiliului tot sprijinul de care are nevoie. Îndreptă gaura de deasupra pungii de stafide În ciocolată către Logan. — Dar, domnule, spuse Logan refuzând politicos stafidele - chestiile alea semănau prea mult cu căcărezele de șobolan ca să-și riște stomacul mahmur -, n-ar putea o patrulă să facă treaba asta? Insch

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Între ureche și umăr, și vorbea la el din colțul gurii ca să nu-și deranjeze țigara din celălalt colț. — Nu, nu, nu... spunea ea pe un ton aspru de staccato. Pricepe odată: când pun mâna pe tine, Îți fac o gaură nouă-n fund. Nu... nu, nu mă-interesează pe cine trebuie să strângi cu ușa. Dacă nu o faci până vineri, tu și cu mine o terminăm... Să știi că asta fac... Își ridică privirea, Îl văzu pe Logan și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
aerul era greu din cauza țigărilor rulate În palmă și a mirosului de câine ud. Pe dinăuntru era chiar mai părăginit decât afară: scaune de plastic murdare, de un portocaliu mizerabil, un linoleum lipicios cu urme de arsuri de țigară și găuri adânci până la podeaua de beton. Lemnărie atât de impregnată cu fumul a generații Întregi de țigări Încât era de un negru lipicios. Tejgheaua până la Înălțimea pieptului străbătea Încăperea, ținându-i pe pariori departe de hârțogărie, de casele de bani și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
bere, iar antebrațele și umerii aveau mai mult grăsime decât mușchi. Chiar și fără paloarea morții, ar fi fost alb ca brânza. Piele albă ca spuma laptelui, cu alunițe și o iritație ușoară. Și fără rotule. Ambele picioare păroase aveau găuri zdrențuite În locul unde la oamenii normali erau genunchii. Carnea era smulsă În dreptul articulației, iar osul gălbui Împunsese țesutul hăcuit. Cine făcuse chestia asta nu se deranjase să facă o treabă curată. Era vorba mai degrabă de chirurgie la Întâmplare, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cu fața lui Peter Lumley pe ele. Dă Doamne să fie el. Să nu fie un alt amărât mic. Nu Încă unul. Lanterna lumina Întunericul exact cât să vadă Logan pe unde calcă. Zăpada se făcuse morman, astupând șanțurile și găurile, așa că era foarte ușor să aluneci și să cazi. Logan bâjbâi prin iarbă spre adăpostul numărul doi, cu fulgii mari de nea lipindu-i-se de haină. Înăuntru mirosea Îngrozitor. Dar nu la fel de rău ca În prima zi, când Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
locuise acolo cine știe de când, locul devenise un mausoleu de mucegai. Străbătu holul cu lanterna, descoperind resturile de tapet și mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu scândura crăpată la mijloc și ridicată la capete. Dar Încă mai erau fotografii pe pereți. Logan șterse o porțiune din sticla plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Chiar dacă jumătate dintre animalele moarte fuseseră mutate În containerele pentru deșeuri de afară, mai rămăseseră cu sutele Înăuntru. Bursuci, câini, pisici, iepuri, pescăruși, ciori, porumbei, câte-o căprioară. Dacă murise pe drumurile Aberdeenului, se afla aici. Descompunându-se Încet. O gaură din morman era izolată. Acolo o găsiseră pe fetiță. — Cristoase, Laz, zise Miller, cu vocea Înăbușită de masca de gaze. E de-a dreptul Îngrozitor! — Mie-mi zici. Găsiră echipa de căutare În adăpostul numărul trei. Purtau aceleași costume albastre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
numerotate În ordine. Logan Îi arătă prin ușa deschisă. — De la unu la cinci. Șase e ferma. Probabil că planul era să le umple pe toate. Unul câte unul. Doi polițiști scoaseră din grămadă un cocker spaniel sau labrador plin de găuri și-l duseră Între ei până la masă. — Clădirea asta tocmai o umplea. Dacă el l-a luat pe Peter Lumley, aici ar trebui să fie. Logan vedea cum Miller se strâmbă În spatele ochelarilor de protecție. — Dacă voi căutați alt copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
spate. Țipetele se opriră pentru o clipă, de parcă toată puterea Îi dispăruse. Membrii echipei Își abandonară carcasele și o porniră spre cel căzut. Logan ajunse chiar când reîncepură țipetele. Sângele țâșnea din mănușa de cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
cauciuc gros a polițistului, printr-o gaură din palmă. Victima Își smulse masca și ochelarii de protecție. Era agentul Steve. Ignorând apelurile la calm, continua să urle și să tragă de mănușa Însângerată ca să și-o dea jos. Avea o gaură zdrențuită: chiar În bucata cărnoasă dintre degetul mare și arătător. Sângele pulsa roșu și se scurgea pe salopta albastră și În zăpadă. — Ce-ai făcut? Agentul Steve continua să zbiere, așa că cineva Îi arse una. Logan nu era sigur, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
Dacă faci asta cât sunt pe stop, câinii antidrog n-o miros. Și chiar dacă miros ceva, tuturor le e prea jenă să comenteze. Mai luă o Înghițitură de vin. Și-ai fi surprins să afli câtă cocaină poți băga-n gaura unei fufe lituaniene. — Grămezi Întregi! — Și ce-are asta cu Geordie? — Ajung și la asta. În orice caz, eu Îmi făceam numărul de Clark Kent: sap prin mizerii, povești de-a dreptul mortale. Adică, ajung să fiu nominalizat la tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și se aplecă din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
lăsând În urma lor un lac adânc, Înșelător. Chiar și În mijlocul verii, apa sa era rece și Întunecată, iar adâncurile sale erau pline cu un amestec de tufe de ierburi și În apropierea malurilor de cărucioare de cumpărături, mergând spre o gaură fără margini mai Încolo. Nimeni nu Înota În lacul de la carieră. Nu de când doi băieți dispăruseră la sfârșitul anilor cincizeci. Locul era unul bântuit. Un loc pentru cei morți. I se potrivea perfect. Poliția nu trebuia să fie acasă! Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
care lătrau. Se-ndrepta direct către carieră. Martin sări după el, cu lama cuțitului lucindu-i În mână, urlând: — Vino-napoi! E periculos! Cu fălcile Încleștate de durere, Logan porni după ei, dar avea destul de mult teren de recuperat. O gaură ascunsă din pământ Înghiți piciorul lui Strichen și el căzu, aterizând cu fața În zăpadă. Fu din nou În picioare Într-o clipă, dar Jamie o luase Înainte bine de tot, alergând Înspre adâncul vasului de granit al carierei. Spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
explodă În carieră. Bărbatul cel mare se opri, cu brațele larg desfăcute, fără să se miște. O altă pocnitură, mai puternică decât prima, iar el scheună. La patru metri distanță, Jamie Îl privea cu ochi Înspăimântați. Gheața cedă mugind, o gaură de mărimea unui camion de tranzit i se deschise sub picioare și Martin Strichen dispăru. Drept În jos. Apa neagră Îi Înghiți țipătul. De cealaltă parte a găurii, Jamie se târî Înainte și privi În jos, În Întunericul de cerneală

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]