7,948 matches
-
pentru a se lua în propria sa posesie" (11, p. 49). Dar actul educației, ca și alte acțiuni umane adaugă Laberthonnière -, se înfăptuiește prin cooperarea voinței umane cu "grația divină". Și iată cum personalismul se întîlnește cu neotomismul în considerarea grației divine drept ceva imanent actului educațional. Are însă un element în plus: ideea de caritate care împacă autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este constrîngătoare, ci eliberatoare; "ea nu comandă și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
divină". Și iată cum personalismul se întîlnește cu neotomismul în considerarea grației divine drept ceva imanent actului educațional. Are însă un element în plus: ideea de caritate care împacă autoritatea educatorului cu libertatea elevului. În aceste condiții, autoritatea, decurgînd din "grația divină", nu mai este constrîngătoare, ci eliberatoare; "ea nu comandă și nu dirijează decît pentru a-i servi (copilului) în realizarea destinării sale eterne" (11, p. 60). Personalistul italian LUIGI STEFANINI (1891-1956) ține în spirit personalist să atragă atenția că
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fiind cuprinse nu numai ființele terestre, ci și divinitatea). După cum se observă, L. Stefanini, ca și L. Laberthonnière, începe prin a nega rolul influenței exterioare în procesul dezvoltării umane, pentru ca apoi să o introducă, totuși, dar ca neconstrîngătoare, prin intervenția "grației divine". Aceeași idee o întîlnim și la ALBERT KESSLER: "Este convingerea noastră, spune el, că în domeniul educației practice, apelul la mijloacele extraordinare pe care Dumnezeu ni le-a hărăzit dă acțiunii noastre educative o eficacitate profundă, fără asemănare cu
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care noi putem să le punem în mișcare" (13, p. 381). În general, personaliștii, ca de altfel, cum vom vedea, și existențialiștii pun un accent special pe factorii emoționali ai educației; aceștia, mai mult decît discursul logic, favorizează apelul la grație, la comunicare de tip personalist (14, p. 103). Filosofia lui EMMANUEL MOUNIER, care se vrea o soluție a deplinei umanizări, caută să ofere unele elemente mai adecvate realității contemporane. Aceasta, cu atît mai mult cu cît, încă din 1932, Mounier
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Tatăl nostru cel iubitor. Mulți sunt de acord că iubirea adevărată e minunată și întreabă cum se poate ajunge la ea. Ea este deja în voi, nu exista nici o rețetă magică a iubirii pure. Dăruirea de sine, sacrificiul total, rugăciunea și Grația Divină te vor conduce cu siguranță acolo unde dorești, dar trebuie să dorești asta din toată inima ta, din tot cugetul tău și din tot sufletul tău. Pentru a ne putea găsi pacea și liniștea sufletească, trebuie să 108 renunțăm
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
monarh oriental, divin și absolut. Aranjamentele lui Dioclețian au desăvîrșit transformarea. "Proskynesis" sau "adoratio" (ceremonia orientală a genoflexiunii adresată divinității), robele purpurii, diademele împodobite cu bijuterii, centurile și sceptrele au devenit părți componente permanente ale tradiției imperiale. Împăratul, conducător prin grație divină, era unicul izvor al legii. Recluziunea, o practică orientală prin care persoana conducătorului era ferită de contactul cu mediul profan, era contracarată de splendide ceremonii oficiale, în cadrul cărora puterea și gloria lui erau etalate în fața cetățenilor și a curtenilor
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o delegație austriacă a plecat la Shkodër ca să negocieze cu el. Generalul albanez, influențat de faptul că armatele turcești repurtau victorii în acest timp, i-a masacrat pe trimiși și i-a trimis sultanului capetele acestora. Intrat din nou în grațiile Constantinopolului, Kara Mahmud a fost numit guvernator al Shkodërului și a luptat după aceea de partea imperiului în Muntenegru și în Bosnia. Deși conflictele armate ar fi trebuit să înceteze atunci cînd Austria a făcut pace în 1791, în Muntenegru
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a secolului următor. Pe lîngă tribut și livrarea de provizii alimentare, Principatele erau supuse și unei lungi liste de plăți, în care intrau darurile trimise la urcarea pe tron a fiecărui nou sultan și bacșișurile date pentru a rămîne în grațiile înaltelor oficialități. Domnitorii trebuiau să achite anumite sune atît la numire, cît și la intervale periodice ale domniei lor. În schimbul acestor contribuții substanțiale, provinciile aveau multe privilegii de care regiunile direct încorporate în imperiu nu se bucurau. Sfatul boierilor, format
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
să restituie împrumuturile și aveau de gînd să realizeze mari profituri personale. Ei trebuiau să întrețină o curte luxoasă și să trimită frecvent sume mari de bani anumitor oficiali de la Constantinopol ca să fie siguri că se află în continuare în grațiile Porții. Pe lîngă tribut și bacșișurile personale, ei erau nevoiți de asemenea să expedieze o serie de contribuții periodice guvernului otoman. Își recuperau banii din vînzarea slujbelor aflate în puterea lor și prin administrarea frauduloasă a finanțelor statului. Sume uriașe
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
trezit Înspre apusul secolului trecut, secol istovit pe atunci de zbucium și prefaceri isto rice, sociale și tehnice, „stupidul“ sau „enormul“ secol al XIX-lea, cum l-a numit Léon Daudet cu apriga lui pană reacționară și Paul Claudel, poetul grației cerești. Voi urmări În paginile ce urmează pe tânărul de altădată, palid și cu pași nesiguri și alunecoși, plin de atâta avere și po doabă: tinerețea lui, și poposit acum, cu chiu, cu vai, În inima acestui secol, Împovărat de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la sălile de cursuri ale Universității și de la ședințele Societății Române de Filozofie. Nu ajunsese, fiindcă Eriniile - divinitățile geloase ale Infer nului, cărora le plăcu, spune Homer În Cântul XX din Odiseea, să pedepsească fiicele lui Pandareos fiindcă depășeau, prin grația și mintea lor, limitele imperfecțiunii omenești - o urmă reau de mult pe Cora, cum ni se plânge Într-o scrisoare, alegând-o ca victimă a lor „cea mai Însemnată de viață, de subtilitățile ei și de diamantele ei“, cum scria
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Rămasă azi În mijlocul sau pe marginea drumului ce și-a ales, cât de puțin i-ar fi trebuit totuși Lilicăi R. ca să ajungă a fi, dacă nu chiar o nevastă, dar o iubită, o prietenă, o femeie, o ființă desăvârșită! Grația ei agilă și aeriană, capabilă să provoace acel fenomen de „cristalizare“ de care vorbește Stendhal și Înaintea căreia l-am văzut amândoi pălind, ca Într-o poveste de demult, cu Tris tan și Isolda, pe octogenarul sever și cenușiu la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu lemnele aduse În servietă de vestalele acestui geniu propriu și incandescent -, În această redacție, minunat așezată În cel mai central și discret loc al Bucureștiului și despre care mai povestesc În altă parte, se cultivau și celebrau, ca nicăieri, grațiile și tentațiile inspiratoare ale acestor vestale, din colabo rarea cărora cu noi, redac torii, aceștia nu aveau decât de câști gat, deși morala lumii mai puțin sau chiar deloc. Întreg Pasajul Român din acel timp mai răsună Încă de vechea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
numai În ciorapi și În pantofi? și, după astea toate, cum mai poți ocoli violența și brutalitatea impuse cu necesitate de Însăși tehnica cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de mânecă, ispitindu l: „Hai, mă băiatule, nu fi prost și vin’ de te culcă colea lângă mine!“ - Însă el, spune mai departe car tea, nu voia... Fie că e vorbă de o fericită conjuncție astrală sau chiar de Însăși grația cerească - cine știe? - coborâtă brusc peste noi, dra gostea Îndeamnă mai curând spre umilință și mortificare decât spre vanitate și fanfaronadă. [...] AM ÎNCHINAT PREA MULT DIN CAPACITĂȚILE șI TIMPUL meu de lucru femeilor și experiențelor amoroase, iar dacă o treime
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la casa lor; spre deosebire, așadar, de bordel (căruia i s-ar cuveni toată con si derația moraliștilor necontrafăcuți), casele de rendez vous sunt o Întreprindere dubioasă, care-și spoliază clienții cu femei iremediabil declasate fie din uzaj imoderat al grațiilor lor, fie din bătrâneți premature sau boli femeiești incurabile; epave ale bordelului sau ale șanta nului, camuflate pentru proștii de boieri În femei de lume ahtiate și nesătule ca niște Messaline, dezinteresate și făcând artă pentru artă. Iar antreprenoarele acestor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și s-a îndrăgostit de o fată pe nume Vera. S-au căsătorit și au decis să se așeze cu toata familia lor sub semnul literei V, literă frumoasă, simbolul victoriei. Când s-a născut primul băiat, în anul de grație 1937, i-au pus numele Vlad; la un an după el s-a ivit pe lume alt băiat și i-au spus Victor; în fine, eu, mezinul, am apărut în timpul războiului, în ’43, și s-au gândit să mă boteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
lui Boromir și cum pot fi ăștia întărâtați. În fine, Novăceanu a urzit, împreună cu Cameniță însuși (pe care-l admira sincer și-n care vedea viitorul șef, un adevărat șef, cu care te poți sincroniza la marele fix), lovitura de grație pentru tovarășul Boromir: el l-a sfătuit pe prim, la îndemnul lui Cameniță, cum să greșească: Tovarășe prim, să organizăm sărbătorirea Zilei Republicii cu mare fast, să arătăm abnegația noastră față de democrația populară, să fim un exemplu și pentru alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
zicea că el, cel de acum, și celălalt erau ca doi soți care au divorțat, nu mai comunică, se urăsc și sunt siliți să împartă același apartament de bloc, să trăiască sub același acoperiș, în acest corp mătăhălos, lipsit de grație, nesuferit, pe care i-l rezervase natura. Transformările interioare ale tovarășului Cameniță erau nenumărate și el însuși le observa cu ușurință: avea insomnii, îngrijorări, angoase, își punea întrebări la care nu descoperea răspuns, întrebări care îi dădeau dureri de cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
și s-a îndrăgostit de o fată pe nume Vera. S-au căsătorit și au decis să se așeze cu toată familia lor sub semnul literei V, literă frumoasă, simbolul victoriei. Când s-a născut primul băiat, în anul de grație 1937, i-au pus numele Vlad; la un an după el s-a ivit pe lume alt băiat și i-au spus Victor; în fine, eu, mezinul, am apărut în timpul războiului, în ’43, și s-au gândit să mă boteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
găsit, și mai ales de neimplicarea organelor competente. Noi am auzit că-i greu, dar nu mi-am închipuit că-i chiar așa. Credeam că găsim aicea pe mama Ilașcu în grija primarului, a medicului, deoarece este grav bolnavă. în grația preotului, în grația șefului de post... Nu pot admite așa ceva! Sunt primar de 20 de ani, dar așa ceva nam mai văzut, și cred că n-am să mai văd în viața mea. Cu ce am venit noi aicea? Din partea Primăriei
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ales de neimplicarea organelor competente. Noi am auzit că-i greu, dar nu mi-am închipuit că-i chiar așa. Credeam că găsim aicea pe mama Ilașcu în grija primarului, a medicului, deoarece este grav bolnavă. în grația preotului, în grația șefului de post... Nu pot admite așa ceva! Sunt primar de 20 de ani, dar așa ceva nam mai văzut, și cred că n-am să mai văd în viața mea. Cu ce am venit noi aicea? Din partea Primăriei Fălticeni cu două milioane
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
aceea cu o față de cal, cu un nas care-i cădea în gură și cu ochi care produceau un soi de mirare hipnotică, fiindcă erau tot timpul umezi și ușor adormiți, se purta de parcă ar fi fost Nefertiti. Juca cu grație și cu un soi de nonșalanță surâzândă un rol, cel al femeii perfecte, sigură pe efectul nimicitor al prezenței sale între bărbați. Nu știu dacă și-a propus de la început să se poarte ca frumoasa frumoaselor, dar când și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
personajele se sărută - e drept, discret - în capitolele 3, 7, 10 și 14, iar în capitolul 15 se sărută „lung și pasional“. Și asta în ultima cursă de la miezul nopții. Păcat de talentul tânărului, fiindcă numai scena descrisă cu atâta grație și măiestrie în capitolul 3 ar fi de-ajuns, într-un tren de navetiști, pentru un viol în grup. Două vorbe Dinu avea tot timpul păreri. Acestea erau fie răspunsuri la niște întrebări pe care și le punea singur, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ca și cum s-ar fi vorbit, că problema era gravă. Singur portarul nea Marin, chemat ca martor, a zis că problema era groasă. Celor doi li s-a fixat un termen de dezmeticire care, în procesul-verbal, s-a numit „termen de grație“, iar după ședință redactorul-șef s-a închis în birou cu tovarășul de la sector la un coniac de tras concluzii. Tovarășul mare-mahăr a dat rapid pe gât coniacul, a făcut semn c-ar mai dori încă unul, pentru rotunjirea ideii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]