5,875 matches
-
oferit de povestea lui Iov a fost c] individul ar trebui, desigur, s] respecte regulile indiferent de consecințe. Un r]spuns diferit a fost dat de textele Ecclesiastului. Acestea reflect] teme familiare din Ghilgameș și cântecele harpistului din Egipt. Autorul, imitându-l pe Solomon, isi asum] titlul de Qoheleth (înv]ț]tor). Viață este deșert]ciune - așa își începe el jalea. În virtutea statutului, a bog]ției și puterii sale (asemenea lui Solomon), el își putea satisface orice capriciu, de la pl]ceri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
biblice de mai sus, fiind interpretat] în aceeași manier] de c]tre autorit]țile ulterioare) s]-si transceand] dincolo de eul și s] devin] exact că Dumnezeu; mai degrab], i se cere s] se comporte într-un anumit mod. Evreul Îl imit] pe Dumnezeu prin atingerea unei perfecțiuni morale practice, îndeplinindu-și astfel destinul în calitate de ființ] creat] dup] chipul lui Dumnezeu. În scopul unei analize mai detaliate a acestui aspect, compar]m abordarea evreiasc] legat] de imitarea lui Dumnezeu cu alte dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lțare, ne asem]nam lui Dumnezeu, în m]sura în care acest lucru este posibil; iar asem]narea cu Dumnezeu implic] sfințenia, dreptatea și înțelepciunea”. Departe de a îndemna la în]lțarea de pe p]mânt, Tora cere evreilor s] Îl imite pe Dumnezeu chiar aici, pe p]mânt, prin îndeplinirea poruncilor Sale. Nu devenim că Dumnezeu, ci umbl]m în c]ile Lui; de exemplu, omul se comport] în manier] dumnezeiasc] în m]sura în care acest lucru îi este accesibil
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu, ci umbl]m în c]ile Lui; de exemplu, omul se comport] în manier] dumnezeiasc] în m]sura în care acest lucru îi este accesibil. Creștinismul pune un accent și mai clar pe interpretarea literal] și, astfel, metafizic], a imit]rii lui Dumnezeu. Dumnezeul creștinilor dorește atât de mult că omul s] I se asemene, încât realizeaz] un act ce ține de imitatio humani și ia chip de om. În acest caz, imitarea lui Dumnezeu se face printr-un intermediar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trece dincolo de litera legii pentru a îndeplini voia lui Dumnezeu, cerându-i-se evreului s] fac] apel la inimă să. O astfel de cerere se justific] prin faptul c] omul nu își îndeplinește niciodat] pe deplin obligația de a-L imită pe Dumnezeu. Rolul central al concepției potrivit c]reia omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu (care st] la baza poruncii de a-L imită pe Dumnezeu) este accentuat în binecunoscută dezbatere a doi rabini ai Mișnei: Akiba și Ben
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
justific] prin faptul c] omul nu își îndeplinește niciodat] pe deplin obligația de a-L imită pe Dumnezeu. Rolul central al concepției potrivit c]reia omul este creat dup] chipul lui Dumnezeu (care st] la baza poruncii de a-L imită pe Dumnezeu) este accentuat în binecunoscută dezbatere a doi rabini ai Mișnei: Akiba și Ben Azzai. Discuția lor se deruleaz] în jurul întreb]rii: „Care este cea mai important] maxim] a Torei?”. R]spunsul lui Rabi Akiba este: „S] iubești pe
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
iese înving]toare, iar Maimonide își informeaz] cititorul c] atingerea perfecțiunii se face prin imitarea milostivirii și drept]ții divine, dup] atingerea, în prealabil, a celui mai înalt nivel posibil de perfecțiune. Astfel, filosoful Maimonide ne îndeamn] la a-L imită pe Dumnezeu ținând cont de speculații de ordin metafizic; rabinul Maimonide insist] că aceast] imitare s] aib] un impact practic asupra vieții desf]surate în cadrul comunit]ții. Poate că r]spuns la scrierile etice ale filosofilor evrei din perioada medieval
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
faptul c] arete ins]și este pe deplin accesibil] doar acestor persoane, în m]sura în care presupune exercițiul rațiunii și alegerea voluntar] (o persoan] nu poate alege ceea ce nu cunoaște), iar majorit]ții, dac] este capabil] m]car s] imite armoniile descoperite de superiorii s]i intelectuali, trebuie s] îi fie luat] autonomia. Acesta, în orice caz, este modul în care propune Platon Republică. În alte dialoguri, ideea existenței unei posibilit]ți de a descoperi adev]rurile etice prin introspecție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
scuti de agonia sfârșitului dureros care se profileaz]. Chiar dac] scopul legii talionului este restrâns la cazuri în care r]ul este f]cut în mod intenționat, inc] mai exist] problemă referitoare la nivelul la care pedeapsă ar trebui s] imite crimă. Ar trebui criminalii uciși în aceeași manier] în care și-au ucis victimele? În orice caz, este imposibil de aplicat legea talionului în cazul mai multor r]uf]c]tori: hoțul f]r] bani, tâlharul f]r] dinți care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
preexistență ele nici nu ar fi putut exista. Și astfel, mărginiți într-o superficialitate fatală, cu mintea și cu inima aprinse de un foc prea ușor, tinerii români se întorceau și se întorc în patria lor cu hotărârea de a imita și a reproduce aparențele culturii apusene cu încrederea că în modul cel mai grăbit vor realiza îndată literatură, știință, artă frumoasă și, mai întâi de toate, libertatea într-un stat modern" (Maiorescu, 1967:156). La baza teoriei stă ideea conform
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Dej, Bodnăraș, Groza, Niculi, dar și... dar și... Sadoveanu, Parhon, apoi figurile sinistre și obscure din anturaj (acompaniate de uniformele polkovnicilor sovietici), toată clica asta instalată de armatele de ocupație, în ținută de gală, culoare închisă, pălărie, fular alb etc. imitînd țopește elita antebelică, deja înfundînd pușcăriile, clica "elegantă" în tribune, contrastînd tragi-comic cu rufoșenia pegrei subit aderentă. Cine scosese gloata în stradă, cine-o "mobilizase"? Cei o mie de membri ai prizărîtului partid comunist? Nici vorbă. Singură venise. De altfel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
riscat o explicație. Forțarea, cumva, a intelectului crud într-un exercițiu considerat benefic în performarea întregului organism al copilului? Urmărirea unor interese ținînd de schemele salariale ale educatorilor? Sau, poate, e vorba doar de marele talent al românului de a imita. Cu precădere ce-i occidental (ceea ce nu-i cel mai rău, cînd ne ferim ca de foc de lumina care poate veni oricînd de la Răsărit). A imita așadar performanțele occidentale, atît de generalizat răsfrînte în performanțele autohtone. Da, dar acolo
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
educatorilor? Sau, poate, e vorba doar de marele talent al românului de a imita. Cu precădere ce-i occidental (ceea ce nu-i cel mai rău, cînd ne ferim ca de foc de lumina care poate veni oricînd de la Răsărit). A imita așadar performanțele occidentale, atît de generalizat răsfrînte în performanțele autohtone. Da, dar acolo și puterea de reglare a proceselor face parte din aceleași seducătoare performanțe. Vedem, de pildă, imagini în care drăgălașii copii deprind, sub supravegherea drăgălașelor educatoare, cunoștințe destul de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
evident, nu-și dă seama. Cînd faza la poartă atinge paroxismul, începe să-și bage ghioaga de pumn în gură, de mă mir cum și-o mai poate scoate. După meci, ferit cît de cît de priviri, încerc să-l imit. Imposibil. E un clip nostim, cel cu inevitabilul Dialog: tot grupul, în picioare, plus cockerul, începe să se încline lateral, ca să poată citi reclama pusă vertical. Se aude vocea: aveți o înclinație specială... Ei bine, omul meu vine la stadion
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ci și la lipsa generală de conduită cît de cît civilizată. Pe stradă, în magazine, în case. Cele două gravide ieșite nerușinat la promenadă sau după mîncare au avut parte, măcar, de minima și naiva mea indignare. Cîți însă o imită? De unde și aerul de talcioc generalizat al străzii, al vieții noastre publice. La urma urmei, ne întrebăm (logic) ce rost mai au portarii, acești SPP-iși in nuce, cu chipiu sau fără? Doar să scuipe coji de semințe? Șerban Cioculescu nota
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu una, cînd cu cealaltă. A răspuns mirării mele cu precizarea: blonda îmi distruge sistemul de valori, bruneta mi-l reface. Vorbea ca-n piesele lui Mazilu, deși habar n-avea cine era ăsta. Viața a priori în acest caz imită arta, nu? 26 aprilie La boemăăă, la boemăăă... Birtul TBC din capătul Lăpușneanului, clădire azi dispărută, era lipit de sediul de-atunci al filialei Uniunii Artiștilor Plastici. Lipitură predestinată. Pentru că ședințele de învățămînt politic, "moderate" de hiperinteligentul instructor de partid
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
am citit, am auzit, dar la care am și fost de față. "Muzicantele" din mormîntul princiar teban au atîta grație în mișcare, încît rivalizează cu cea din pictura practicată în modernitate, trei milenii mai tîrziu. Deși imaginea trebuia, "canonic", să imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
demonul morții, în timp ce zbura cu o decapotabilă condusă de noua ei achiziție, un macho de top, se-ntinse după o creangă de cais înflorit... și astfel puse capăt unei prea scurte vieți, frumoasă poate doar prin maniacală putere de a imita. Fabulosul gazetar ieșean Valer Mitru mă saluta cu un parșiv: Salut, Picasso! Descoperise el, cumva, în pictura mea de-atunci laba leului andaluz? Sau, mai degrabă spun acum sărmana victimă a imitației? Cucuvae victis! vorba lui Mihai Ursachi. E o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că în deceniul nouă, scenariul european era deja parafat la Washington și la Moscova. Și că Bucureștiul evident, original prin obtuzitatea unui dictator rudimentar și megaloman, asta determinînd și vărsare de sînge trebuia să-și însușească datele scenariului, chiar să imite acte oricum mai înțelepte ale Poloniei, Ungariei, Cehoslovaciei, Germaniei în a părăsi comunismul și a reinstaura ordinea antebelică. Păstrînd proporțiile în sensul neechivalării a ceea ce s-a petrecut în 1989 cu alte momente ale istoriei românești să concedem că 1848
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fi, nu vreau să dau piept deschis cu antreprenorii ultimului val ieșean. Simplu, am mai spus-o: nu-mi place să mă amestec în Gîlcevile din Chioggia locală. N-am timp. Discut doar principii. Atît. A, îngăduiți-mi să vă imit stratagema și să semnez, la rîndu-mi, Gelsomina Periferic". P.S. Stupefiat, aflu de existența legitimată ca atare a corespondentei mele cu chiar, coincidență, numele eroinei lui Mihai Ursachi!!! 26 iulie Într-o țară ce-și pierduse oricum identitatea și încă se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cel de gestica lui Călinescu în înțesatele amfiteatre. E același rîs biologic ce l-a însoțit pe individ de la Altamira pînă-n computerlandul de azi. Cu mici diferențe. Care? Cînd vărul Ciuciuriciu își făcea intrarea în circul meu din Dorohoiul copilăriei imitînd trînta cu nasul de nisip a celuilalt Gioni, de la circul mare din piață toată mahalaua caracudească se tăvălea de rîs pe băncile din tulpini de floarea-soarelui. Doar să ieșim din casă și rîsul spontan, sănătos, ne așteaptă la colț. Numai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ce pol, bre?; fumează și tu un Pall Mall! 14 februarie E de-ajuns ca unul din... Cuibul de cuci să-nceapă a-și dezbrăca și-mbrăca pijamaua, într-un crescendo alarmant, pentru ca întreg salonul de... băieți veseli să-l imite și numai intervenția promptă a... monitorilor în alb poate reinstala calmul. După ce, evident, cel ce-a dat tonul, și alții cîțiva, sînt tratați cu clasicul cearșaf, adică legați fedeleș de pat și ostoiți c-un pahar de apă rece. De
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stereotipe, ele pot primi în timp, în aproape aceeași formă, un conținut modificat; în acest fel, se întâmplă ca două povestiri, una populară (tradițională) și una medievală (modernă), să aibă o origine comună, dar nu neapărat cea "târzie" să o imite pe cea "timpurie". Schema narativă comună și chiar limbajul foarte asemănător pot proveni din același prototip mitic, în acest caz veritabilul "nod" al tradiției, rădăcină adâncă și prolifică.13 Considerațiile despre imaginea medievală pleacă în schimb de la o contribuție particulară
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
personal. Modalitatea este însă diferită, cea orientală fiind axată pe exercițiul respirației și pe practica rugăciunii, cea eckhartiană, pe cunoaștere prin intermediul exercițiului imaginii interioare. Misticismul Maestrului însă nu poate merge până la "raționalizarea" relațiilor dintre imagine și modelul pe care îl imită; el dorește mai curând ca imaginea (creatura) să tindă către divin (printr-o căutare interioară, prin credință și intelect) și nu divinul să se disemineze în uman - perspectivă ce poate fi situată precum un terț exclus în raport cu teologia icoanei și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
relația acestuia cu divinul; interesant e că ne putem reaminti aici de "modernitatea" gândirii maestrului Eckhart). Ulterior, manierismul, construit pe principiul imitației diferențiale, abandonează aceste direcții în favoarea unei teorii închise, a "artei pentru artă". Accentul cade asupra modului de a imita: de aici recursul la tehnici, la legile fizice ale opticii (deformarea obținută prin modificarea unghiurilor, a legilor perspectivei, anamorfozele, efectele de trompe l'oeil etc.). Prin această mărire nenaturală a caracteristicilor formale se pierd din vedere ansamblurile în favoarea detaliului; în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]