8,380 matches
-
Chiar dacă se află în vădit crepuscul, optzeciștii încă mai susțin, teoretic, postmodernismul prin condeie ca Ion Bogdan Lefter, Al. Mușina, Iulian Boldea, Eugen Lungu, în Basarabia. Și s-ar putea continua. Ceea ce este cert e că mișcarea critică actuală este incapabilă să cearnă valorile. În două decenii, nu s-au ivit mari scriitori și nici critici de anvergura celor interbelici. Literatura însăși pare să nu mai fie o valoare de interes național. Prin urmare, nu e de mirare că nici critici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
ei nu scriu numai pentru astăzi, ci depun mărturie, analizează evenimente, n-ar trebui s-o facă, ci să fie profeți sau judecători. Mă feresc de scriitorii de mare talent deveniți slugi în casa răului, dar bine plătiți, îngrășați, gălăgioși, incapabili să vadă murdăria produsă de ei, din abundență, împrejur. Un porc, în coteț, păstrează un loc curat, unde îi place să zacă de plăcere, spre deosebire de spurcații în cuget și simțiri. A.B.Nu doresc încă să ne luăm rămas bun
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Sobolevschi și Prisăcaru, într-o cameră unde mai erau Gheorghe ('Gioga') Parizianul, Ieronim Comșa, Dumitru Bordeianu și Mihai Iosub, ultimii fiind obligați să îl lovească pe Oprișan la tălpi. Comșa a refuzat, iar Oprișan a pretins și el că este incapabil să lovească, fiind sleit de puteri. În fața acestui dublu refuz, doi elevi au fost puși să-i lovească, dar aceștia au prins curaj și au refuzat, la rându-le, motiv pentru care au fost snopiți în bătăi după aceea. Aurel
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
decât atât nu se putea face ca să lovești în ciclul economic. Și zici că ai salvat țara ! Totuși, înțeleg și punctul de vedere al lui BĂsescu, în brutalitatea lui ; el gândește brutal. BĂsescu a pornit de la ideea că guvernul e incapabil să taie cheltuielile. Și atunci tăierile salariale și creșterea TVA-ului erau singurele măsuri care se puteau lua. Am auzit că a fost ideea lui Mugur Isărescu - și cred, pentru că este exact genul de idee a unui finanțist, ce n-
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
locale. Apoi, glumind cu colegii mei din misiunea de la Banca Mondială, le-am zis că am găsit definiția statului slab, care se aplică și Rusiei : statul care este slab infrastructural compensează prin despotism ; e capabil să omoare familiile teroriștilor, dar incapabil să protejeze pe cine ar vrea. În ziua în care a început pro‑ cesul celor de la Beslan, Vladikavkazul a fost invadat de TAB-uri, de tancuri. Această confruntare, dacă se ajunge la război, se va purta între țări în care
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
D.I. Brăscăucianu. În dreapta titlului său ziarul poartă citate din diferiți autori: „Scrisul nu se învață și talentul nu poate fi stimulat” - Cezar Petrescu; „ Profesiunea de ziarist nu se învață în nici o școală” - Romulus Dianu; „Modestia e pavăza amorului propriu al incapabililor” - Yoritoma Iași; „Nu te baza pe cunoștințele căpătate în școală. Examenele, diplomele nu dovedesc nimic” - R.Gerling. De la 26 februarie 1939 Observatorul este gazetă de informație pentru Moldova de Nord și Bucovina, fiind înregistrată și la Tribunalul Botoșani la nr.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nerăbdare cercetările dvs. asupra miturilor și epopeii. Mi-am propus de multă vreme să învăț suedeza: apariția cărții dvs. va fi cel mai bun punct de plecare!... Dar sunt dezamăgit că nu s-a decis încă situația dvs. universitară. Sunt incapabil să înțeleg cauzele. Widengren părea optimist, iar acest lucru îmi dăduse curaj. Dar știu foarte bine ce înseamnă un ciclu ghinionist - eu însumi am suferit între 1944 și 1950 în așa hal, încât mă consideram definitiv condamnat la mizerie și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
lui Olerud 3 (pe care nu ar trebui s-o citiți!) și buna carte a lui Diehl 4. Dacă sunteți de acord, plătiți-mi la München în mărci germane. Vă mulțumesc pentru frumoasa dvs. carte Forgerons et alchimistes. Eu însumi incapabil să redactez, vă admir abilitatea de a vârî laolaltă faptele cele mai numeroase și mai importante într-o carte totuși maniabilă și lizibilă. Tema fierarului a fost prost tratată de Edsman, care nu bănuia problemele pe care le ascunde. Atât
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pseudo-norme stabilite de aleșii întru spirit. În cursul său, "sterila estetică face loc unei școale de poezie" unde vom afla nu ce este poezia, ci cum este poezia. G. Călinescu consideră școala de poezie "utilă spre a lărgi conștiința poetului, incapabilă însă a-l determina să creeze și folositoare în același timp și criticului, în măsura în care-i îndrumează sensibilitatea". Și, una din primele propozițiuni, care se vor și o concluzie a cursului său, este, în fapt, un ușor sofism: Nu există poezie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
șaptezeci și patru de ani intră în pușcăria din Galați, unde rămîne pînă în 1951; în august 1952, împreună cu alți fruntași țărăniști este transferat la Sighet. La aproape optzeci de ani, singur în celulă, este lăsat practic să moară, fiind incapabil, din cauza paraliziei, de-a se hrăni singur. Era lăsat să sufere, să agonizeze, ultima rugăciune i-a oficiat-o prin ușa celulei, pe atunci măturătorul-șef al penitenciarului, episcopul Alexandru Todea. În ziua de 5 februarie 1953, directorul închisorii, ofițerul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Patologia terorii ar fi rămas săracă fără excesele de la Pitești și, nu mai puțin, de la Gherla. Cunoșteam și eu cîteva victime ale acelor grozăvii, oameni traumatizați definitiv și care, acum, la peste zece ani de la experimentul organizat de Securitate, erau incapabili să descrie coerent ceea ce pățiseră, dacă nu cumva se baricadau în muțenie. Unul dintre ei se numea Mîndru. Arestat pe cînd era elev de liceu la Tulcea și condamnat într-unul din numeroasele loturi legate de rezistența anticomunistă din pădurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să vă facă să vă puneți niște simple întrebări. Probabil unii dintre voi abia acum înțeleg că de fapt nici nu știți pentru ce vă dați viața, pentru ce luptați cu atâta îndârjire. Iartă-mă, dragul meu, sunt obosit și incapabil să-ți țin vreun discurs despre patri- otism. Dar eu visez la o lume în care oamenii să nu mai urmeze ordine ca orbii și să nu-și umple vitrinele din case cu medalii în funcție de cât de mulți alți oameni
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
semn că fantomele erau acolo cu el și îi țineau de urât. Prin 1950, Cristi își revine miraculos, când mai toți credeau că nu va supraviețui acelui an și că se va stinge încet, încet în camera lui fără speranță. Incapabil să mai cânte, dar înnebunit să facă ceva, după atâta inactivitate, găsește un post de director la căminul cultural, unde va da viață unei echipe de teatru. Ajunge să formeze o trupă și un cor, cu care pune în scenă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În general, acest har! -, vine „pe piciorușe de porumbel”! „Lumea, spune tot el, se Învârte În jurul noilor idei - pe neauzite se Învârte ea!” „Realitatea nu există!”, am Îndrăznit s-o gândesc de timpuriu și, desigur, la Început, tinerelul dezadaptat și incapabil de adaptare socială striga această propoziție În adâncurile catifelate ale eului său ca o formă a neputinței, ca un semn al feminității sale doar În aparență paradoxale; o „feminitate” pe care nu a „părăsit-o” de atunci, iar ea l-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi, „aceiași”, alegând și lăsându-se aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel aplomb al „țoapei ajunse” - e atât de ușor, de rapid, se pare, să „ajungi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând și Împingând „În sus, mereu În sus” inși care se reprezintă numai pe ei Înșiși, incapabili de acel „organ moral al colectivității”, de onestitate cetățenească minimă. Și noi nici nu le reproșăm aceste „absențe”, ei sunt produsul ceaușismului și al politicii sale, și, cât timp România nu va avea nu numai o solidă, substanțială, clasă de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de la Huni și Avari până la Rușii bolșevici sau nu, de la Turcii flegmatici și cupizi, Îndrăgostiți de fetele și feciorii noștri, la calviniștii unguri În ochii cărora, timp de câteva secole, eram ceea ce sunt azi țiganii În ochii unor Români primitivi, incapabili de a se valoriza prin ei Înșiși și care au mereu nevoie de „un altul”, evreu sau țigan, pentru a-și etala „superioritatea”! Reiau Încă o dată, până la sațietate, o idee expusă mai sus: unirea tuturor Românilor Într-un stat unitar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dureroasă și adeseori inamică sieși?! Nu-nu, copilăria mea a fost departe de a fi „fermecată” - și, recunosc, din „vina” mea În primul rând, din vina, Încă o dată, a acelor formidabile calități, sensibilitatea și imaginația, care, dezvoltate precoce, m-au făcut incapabil de a găsi o măsură justă, o distanță „justă” față de ceea ce se Întîmpla „În jur”, o cât de cât rezonabilă, realistă, reacție față de ceea ce numim stimuli exteriori, indiferent că era vorba de ființe vii sau de fenomene. O continuă falsă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fi călcat vreodată piciorul prin redacția noastră. În toți acești ani cât a fost redactor și colaborator permanent - vreo cinci-șase! -, colegul nostru, vitregit de soartă și mai ales de fostul regim, exclus din redacția revistei Familia din Oradea și, apoi, incapabil de a se stabili la București, unde, se știe, se făceau „gloriile și carierele!”, a publicat nu puține „materiale” de calitate, poezii, maxime - gen În care este maestru! - și articole polemice ample și Înflăcărate. În acestea, cîteva nume erau ținte
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și ceea ce mă preocupă nu e atât legitimarea operei, a textelor mele, ci legitimarea motivelor care Îi stau la bază, a obsesiilor mele creatoare, deoarece... știu, sunt lucid că Într-un anume sens eu, romancierul și gânditorul care sunt este incapabil de „invenție”, de distribuire pe orizontală a unor alte și alte motive și nuclee creatoare! Vrând-nevrând, trist sau vesel, aclamat sau injuriat, calomniat cu fervoare, eu mă Înfășor mereu, obstinat și rigid, Într-un fel, În faldurile acelorași motive, acelorași
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de fragmentarism, de disoluție a regulilor și a ideii de construcție! - de a „face o operă”, după, Încă o dată, marile modele ale uriașului, inegalabilului secol al XIX-lea. Într-adevăr, a reușit oare acel „băiețel” dezordonat, cu mari lacune culturale, incapabil de voință - și care suferea acut de aceasta, impresionat de exemplul unor camarazi ce-și ordonau perfect timpul și energia, imitând cu succes pe adulții exemplari din preajmă -, să edifice o operă, adică un sistem Întreg, echilibrat În toate articulațiile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
electorale. A constituit la rându-i o coaliție cu ciudatul Partid Umanist Român — P.U.R., proprietatea unui magnat al televiziunii și specializat Într-un „du-te-vino“ Între putere și opoziție. Chiar În ajunul deschiderii campaniei oficiale a explodat o bombă: incapabil de a mai face față presiunii, Stolojan s-a retras din cursă. I-a luat locul Băsescu: o soluție de avarie, dar cu un candidat specializat În surprize; câștigase, tot așa, venind din urmă, Primăria Capitalei, În anul 2000, și
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și În profunzime În ultima jumătate de secol, comunismul a lăsat În urma lui neașteptat de multe zone abia atinse de modernitate, În ciuda intensului său program de industrializare (sau poate tocmai din pricina acestui program, din care a rezultat o industrie artificială, incapabilă să tragă după sine Întreaga societate). Electrificarea completă a țării a fost proclamată obiectiv prioritar (și, firește, Îndeplinită cu succes). După căderea comunismului, am aflat cu toții că În România sunt Încă sute de sate neelectrificate! Apă curentă nu există aproape
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
devenise la fel de ușor de recunoscut ca ale starurilor de cinema și ale vedetelor din lumea sportului. Eram luat în serios. Eram o glumă. Eram avangardist. Eram tradiționalist. Eram subapreciat. Eram supraapreciat. Eram inocent. Eram parțial vinovat. Orchestrasem o controversă. Eram incapabil să orchestrez ceva. Eram considerat cel mai mare misogin în viață al literaturii americane. Eram victima unei culturi în care corectitudinea politică câștiga tot mai mult teren. Dezbaterile erau tot mai aprinse și nici măcar Războiul din Golf din primăvara lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
intrigat. În plus, ținea în mână un exemplar din primul meu roman, Mai puțin decât zero, ceea ce m-a făcut să mă ridic în picioare și să spun: „Bună“. Băiatul păru aproape surprins că îl băgasem în seamă și total incapabil să mai rostească vreun cuvânt înainte să-i vorbesc din nou. - Ai acolo un roman minunat... - A, da, bună ziua, sper că nu vă deranjez. - Nu, deloc. Vino înăuntru. Privi în altă parte și roșii puternic, apoi păși în încăpere și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]