6,237 matches
-
absolute“: „Brahma creatorul, Șiva distrugătorul și Krișna reparatorul“. Ne oprim asupra acestui exemplu pentru că el este o bună pildă de împrumut din surse de mâna a doua, în condițiile în care nu controlezi sursele de primă mână. În trinitatea clasică indiană nu e vorba de „Krișna reparatorul“, ci de Vișnu păstrătorul. Krișna e unul dintre avatarii celui din urmă. Popularizarea trinității hinduse cu Krișna în loc de Vișnu este opera Societății Teozofice. Nu e singura gafă din cartea lui Underhill; sunt și altele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
a fost cumpărată de un investitor sfrijit, cu dinți gălbejiți și voce pițigăiată de eunuc, care, prin cine știe ce manevre economice de culise, a adaptat-o În interior cerințelor acestei afaceri Înfloritoare, dar dubioase În opinia mea. Un suedez de origine indiană a cumpărat de la el o imensă o pădure de conifere, ce-a aparținut bunicului matern al sfrijitului. Recuperarea ei a fost lungă și costisitoare, dar a meritat! Suedezul va face din ea un fel de rezervație de bursuci, veverițe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Rușii au schimat stilul de la filmul de război la filmul domestic.Au trecut de la „Toată lumea cântă,râde și dansează” la ”Moscova nu crede în lacrimi”,”Gară pentru doi”,”O dramă la vânătoare”,”Fata fără zestre”,”Șatra”, ”Andrei Rubliov”,”Călăuza”. Filmul indian a continuat tradiția musical urilor din pelicula „Vagabondul” lui Raj Kapoor. Anul 1990 a permis intrarea masivă a filmelor comerciale americane gen thriller și horror. Basmul i-a cucerit pe toți:”Harry Potter” și „Stăpânul inelelor”. De la filmul „Basic instinct
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta Malabarului, au cercetat Peninsula Indiană, par să confirme prezența statornică a holerei prin aceste ținuturi. Potrivit însemnărilor portughezului Gaspar Correa, o molimă a devastat în primăvara lui 1543 regatul Calicutului, făcând atât de multe victime, încît nu se mai prididea cu îngroparea cadavrelor; simptomatologia descrisă
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
depășită, locuitorii și corpul medical dovedindu-se, cu trecerea timpului, mai conștienți și mai pregătiți pentru combaterea flagelului. V. Dupa marile tumulturi 1. Noi aspecte epidemiologice Cea de-a patra pandemie holerică și-a început cursa în 1863, de pe teritoriul indian, căruia acum i se recunoștea unanim calitatea de principal depozitar al agentului infecțios 445. În 1865, molima a cuprins orașul sfânt Mecca, cu care prilej aproape o treime din cei 90 000 de pelerini veniți acolo la serbările jubiliare din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a variolei, au fost trimiși în India un clinician, Vasile Tudor, și un medic de laborator, Ioan Strati, care, după ce au lucrat în cele mai prestigioase institute de profil de la New Delhi, Calcutta, Bombay și din alte centre științifice medicale indiene, au publicat, în 1971, un volum intitulat Variola - Holera, apărut la Editura Militară, reunind studii asupra noutăților intervenite în practica și teoria combaterii celor două calamități epidemice 598. Într-un articol tipărit în 1972, Alexandru Calomfirescu, prim-adjunctul ministrului Sănătății
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
CC CATCH, MADONNA, ROLLING STONES... Numai că, dacă aș fi el, poate nu aș suporta să mai aud hard rock, doar Grieg, doar Beatles... Mi-aș prepara singur un Campari, numai două degete pe fundul paharului, și deasupra un Schweppes Indian Tonic și trei glacons și o blondă care să știe meserie... Să fiu el și totuși să fiu eu, altminteri s-ar putea să nu Îmi mai pese prea mult de nici o blondă! Deși Gionni spune că bunicul lui are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
n-am mai văzut un loc ca ăsta. Holul era larg, minimalist, cu uși rigide din sticlă, care duceau spre o platformă de lemn, în lumina lumânărilor. Mi-a plăcut la nebunie: mi-au plăcut vasele uriașe de teracotă, saltelele indiene mari, cu perne răsfirate pe marginea piscinei. Încerc să nu mă gândesc la ce s-a întâmplat după aceea, la ce a spus Brad, pentru că de fiecare dată când mă gândesc la asta, îmi năvălesc în minte tot felul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
frigiderul: câteva iaurturi fără grăsime, niște fructe și câteva sticle de apă minerală. Le observ pe toate și dau din cap uimită. Deschide frigiderul oricărui alt tip și găsești probabil un bax de șase doze de bere, resturi de mâncare indiană luată la pachet și uitată pe-acolo și, dacă sunt chiar foarte leneși, o grămadă de semipreparate de la vreun magazin scump. Așa deci, îmi spun eu, închizând cu zgomot ușa frigiderului. Întâi la sală și după aceea la supermarket, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
face cei de acasă fără ajutorul lor... Ofițerul de serviciu le-a studiat documentele. ― Sergent, i-ai în primire și prezintă-i la cancelarie domnului căpitan - i s-a adresat ofițerul sergentului de serviciu. ― Valiza în mână și, în șir indian, după mine, marș! - a comandat sergentul, cu un zâmbet abia vizibil. ― Dumitre, treci tu în față - i-a șoptit Todiriță. ― De când nu ați mai mers încolonați, fraților? - i-a întrebat sergentul, alăturându-se lui Dumitru. ― He, he! Pe vremea când
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rușilor. Poate numai noi am rămas în afara cercului și ne așteaptă ca pe o pâine caldă - a apreciat Dumitru. ― În situația asta, singura soluție cred că ar fi să ne întoarcem cu mare grabă la domnul căpitan. ― Atunci, în șir Indian, direcția spre ai noștri - a ordonat Dumitru, cu o mie de întrebări în minte. Au pornit cu mare grabă. Fiecare se întreba cum de li s-a întins o asemenea capcană. „Și uite numai ce vreme!... Omătul se topește și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Apoi, din fericire, amândoi am izbucnit în râs uitându-ne unul la altul, legați, înlănțuiți de hohotele de râs. în următoarele două ore, Luke și cu mine am ținut-o tot într-un râs. Mi-a povestit despre un restaurant indian de pe Canal Street unde mâncase un curry atât de picant încât se jura că vreo trei zile a fost orb de-un ochi. Povestea asta legată de mâncare ne-a condus la revelația că amândoi eram vegetarieni. Asta s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am strigat eu. Puștiul a început să strălucească de fericire, s-a așezat la loc și i-a dat înainte cu explicațiile. După câteva minute, i-am văzut pe toți cinci ridicându-se și deplasându-se într-un respectuos monom indian care ocolea scaunele. După ce au revenit în punctul din care plecaseră și-au strâns mâinile și s-au îmbrățișat emoționați. După alte câteva minute, o fată de la o masă alăturată s-a dus la ei și i-a întrebat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
praful și de pe cartea de credit și am luat-o și pe aia ca măsură de siguranță. Am ezitat când am vrut să fur bani de la Anna, dar, din fericire, nu avea decât opt penny în portofelul ei cu model indian. Helen dormea cu banii sub pernă, așa că nu avea nici un rost să încerc s-o scutur de vreo lețcaie. Nu credeam că fac ceva rău. Eram cuprinsă de o dorință așa de puternică încât nu mă puteam opri. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
fetițele cu rochițe scurte de muselină. Prin ușa deschisă vezi o pardoseală de gresie roșie, un pat mare de lemn și pe o masă de brad un ulcior și un lighean. Pe strada asta se plimbă o mulțime pestriță - matrozi indieni de pe vase orientale de cursă lungă, nordici blonzi de pe un vapor suedez, japonezi de pe un distrugător, marinari englezi, spanioli, băieți cu înfățișare agreabilă de pe un crucișător francez sau negri de pe un vas american care transportă mărfuri și călători. Ziua, strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trupului omenesc, masculin și feminin, și o laudă Naturii sublime - indiferentă, frumoasă și crudă. Îți dădea un sentiment îngrozitor al nemărginirii spațiului și al nesfârșirii timpului. Pentru că pictase pomi pe care îi văd în fiecare zi în jurul meu, cocotieri, smochini indieni, poinciane cu florile stacojii, cei ce dau perele avocado. De atunci încoace i-am văzut altfel, de parcă ar fi existat în ei un spirit și un mister pe care sunt mereu pe punctul de a-l prinde și care îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Să râzi când îl saluți. Exact în timp ce priveau în întuneric, Goto și oamenii săi părură să audă sunetele intermitente ale unui koto, în depărare. În acel moment, peste Castelul Miki se pogorî o stranie liniște. În noaptea de culoarea cernelii indiene, nimeni nu mai putea nici măcar să respire, în timp ce frunzele uscate se învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceasta e noblețea. „Liniștea, aceasta e noblețea,“ repetă, în tăcere, Mitsuhide, în timp ce desfăcea și mai mult sulul, ajungând, acum, la ilustrația unei ridichi mari. Lângă ridiche era scris: A avea un vizitator ține de gust. Ridichea fusese desenată cu cerneală indiană, fără urmă de efort; și, privită îndeaproape, se putea simți mireasma pământului. Acea ridiche era rădăcina unei singure frunze și părea să plesnească de viață. Natura ei sălbatică dădea senzația că și-ar fi râs de raționalitatea lui Mitsuhide, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
veniți în vizită plecaseră și nu mai rămăsese nici un oaspete. Hideyoshi făcu o baie, apoi, în timp ce se întâlnea cu Hidekatsu și Maeda Geni pentru cină, un vasal îl informă că tocmai sosise Hikoemon. Vântul făcea să foșnească jaluzelele de trestie indiană, iar prin aer pluteau râsete sonore de femei tinere. Hikoemon nu intră imediat, ci, mai întâi, își clăti gura și-și netezi părul. Se înapoiase din Uji călare și era plin de praf. Misiunea lui fusese aceea de a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lor pufoase, întrebându-se unde să atace mai întâi. Acolo, sus, chiar deasupra apelor dulci ale Lacului Universal, răzbătând pe cele mai de jos creste ale Muntelui Zăpezii și navigând curajos, fără permisiunea cuiva, se încumeta gustul și mirosul mâncării indiene, chiar până la Marea Câmpie Mlăștinoasă a Creației. Se avânta curajos, purtând cu sine mirodeniile, dulciurile, sarea, mirosul de carne proaspătă, bijuteriile cu care se servea, mentalitatea și inspirația unei civilizații greu de înțeles. Din această cauză aerul lumii de deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
mai plin, mai volatil, mai inflamabil, așa cum îi sunt și țâțele. În fond, care-i tre-aba cu țâțele? Nici n-ai nevoie de ele, nu-i așa? Doris n-are... Ușile localului s-au deschis și așa au rămas. Șirul indian pătrunde înăuntru: de data asta nu mai sunt clienții obișnuiți nu mai sunt așa de mulți clienți în pauza de prânz, în costumele lor urâte, cu ziarul sub braț. Nu, iată-i acum pe tineri, în culorile lor artificiale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și departe de potol. Era greu să crezi așa ceva, ținând cont de tumbele isterice ale animalului, dovadă a recunoștinței și sănătății lui. Îl chema Shadow (Umbra), prescurtarea de la Shadow That Comes in Sight (Umbra Care se Ivește) un vechi nume indian, apaș sau cheyenne. Am fost de acord cu așa ceva. Nu-ți plac câinii care se numesc Spot (Pată) sau Pooch (Câine). Nu-ți plac câinii pe care îi cheamă Nigel sau Keith. Numele câinilor ar trebui să facă cinste dramei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
reclame, de pe cutiile de ciocolată; sau de la pokerul mecanic. Dar acum stăpânesc domeniul ceva mai bine. Botoasele alea purpurii cu gura ca a unui pește la pândă - sunt lalele. Frumusețile ale cu câte trei flori de un portocaliu pistruiat: crini indieni. Făpturile roșii cu gâturile ca o volbură de apă sunt trandafiri, așa cum știe toată lumea. Mai sunt și din cei galbeni și roz. Scufiile alea cu tulpini groase și cârcei - sunt amarile. Privită de aproape, apa din stropitoarea ei părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-ul. Eu încerc, dar și încercarea artei e prea grea. Grea, grea de tot. Eu și cu Martina am fost la tot felul de expoziții. Am fost la o expoziție constructivistă undeva în East. Prăjini tremurătoare de Armindeni, și corturi indiene de bârne, îndoituri spastice de beton și oțel, pisoaruri ciobite. Am fost la o expoziție modernistă nu departe de Park. Cărți de joc sfâșiate, piese de șah, table de la jocul de table, și cioburi de zaruri, rebuturi ale trișatului, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
bătrân negustor din Portobello Road. Patru ianuarie, 1982. lumea s-a dus iar la lucru. Din trapa aromată a metroului (respirația lui are ceva din exalația fierbinte a tonetei cu hamburgeri și aroma umedă ca de covor a unei gustări indiene) oamenii ies în valuri la intervale de cinci minute, îndreptându-se preocupați, cu fețe hibernale, spre căldură și mâncare și spre problemele omenești. Georgina ar trebui să fie printre ei, îndreptându-se către aceleași lucruri, adunate toate într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]