6,102 matches
-
14/27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de Brigada 20 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
Brigada 20 Infanterie din armata permanentă. Din compunerea brigăzii făceau parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
parte Regimentul 33 Infanterie și Regimentul 38 Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
Marelui Cartier General - generalul Constantin Prezan, a specificat țelurile politice naționale ale demersului militar aflat în curs, anume integrarea în frontierele statului român a teritoriilor dintre Tisa și Dunăre, astfel cum fuseseră ele stipulate în Tratatul din 1916. Divizilor 7 Infanterie - concentrată la Piatra Neamț sub comanda generalului Traian Moșoiu și 1 Vânători - concentrată la Comănești și Asău sub comanda generalului Aristide Lecca, li s-a trasat sarcina de a ocupa treptat aliniamentele succesive aprobate de Consiliul Militar Interaliat. Granița a fost
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
sale la Cluj. Dincolo de râul Mureș forțe ungare au început să se concentreze și atitudinea față de populația română - în special față de Gărzile Naționale Române a devenit din ce în ce mai amenințătoare. În timp ce guvernul ungar a depus eforturi pentru a crea o divizie de infanterie cu baza în Transilvania și pentru a întări gărzile naționale maghiare, un consiliu secuiesc aflat la Budapesta a militat pentru creare unei brigăzi secuiești, detașament ale cărui baze au fost puse pe 1 decembrie la Cluj sub conducerea lui Károly
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
a determinat fixarea armatelor române pe aliniamentul Sighet-Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam, situație de provizorat care nu a mulțumit pe de-a-ntregul pe nici unul dintre guvernele ungar și român. Pentru asigurarea noului aliniament, au fost destinate Brigăzile 13 și 14 din Divizia 7 Infanterie, respectiv Regimentele 14 Infanterie pentru Baia Mare și Sighetu Marmației și Regimentul 16 Infanterie pentru Jibou și Zalău. Deși forțele militare destinate acestui scop au fost cu totul insuficiente, ele au slujit ideii de prezență simbolică a trupelor române, trimise să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
române pe aliniamentul Sighet-Baia Mare-Zalău-Ciucea-Zam, situație de provizorat care nu a mulțumit pe de-a-ntregul pe nici unul dintre guvernele ungar și român. Pentru asigurarea noului aliniament, au fost destinate Brigăzile 13 și 14 din Divizia 7 Infanterie, respectiv Regimentele 14 Infanterie pentru Baia Mare și Sighetu Marmației și Regimentul 16 Infanterie pentru Jibou și Zalău. Deși forțele militare destinate acestui scop au fost cu totul insuficiente, ele au slujit ideii de prezență simbolică a trupelor române, trimise să asigure în conlucrare cu
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
nu a mulțumit pe de-a-ntregul pe nici unul dintre guvernele ungar și român. Pentru asigurarea noului aliniament, au fost destinate Brigăzile 13 și 14 din Divizia 7 Infanterie, respectiv Regimentele 14 Infanterie pentru Baia Mare și Sighetu Marmației și Regimentul 16 Infanterie pentru Jibou și Zalău. Deși forțele militare destinate acestui scop au fost cu totul insuficiente, ele au slujit ideii de prezență simbolică a trupelor române, trimise să asigure în conlucrare cu gărzile naționale de pe plan local local, ordinea și siguranța
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ideii de prezență simbolică a trupelor române, trimise să asigure în conlucrare cu gărzile naționale de pe plan local local, ordinea și siguranța publică alături de preluarea fără incidente a administrației civile și militare. La 14 ianuarie un detașament din Regimentul 14 Infanterie a intrat în Baia Mare. În drum spre Sighetul Marmației, trupele regimentului au intrat în conflict cu un detașament ucrainean, luptele cu acesta durând până pe 18 ianuarie. La 22 ianuarie trupele române atinseseră deja pe de-a-ntregul, nou aliniament. În toată
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
regimentului au intrat în conflict cu un detașament ucrainean, luptele cu acesta durând până pe 18 ianuarie. La 22 ianuarie trupele române atinseseră deja pe de-a-ntregul, nou aliniament. În toată luna ianuarie precum și în februarie, detașamente ale Diviziei 7-a Infanterie au întreprins acțiuni de dezarmare a localităților din sectorul său de competență. Măsuri aspre au fost luate de către administrația militară pentru a stăvili tulburări precum tăierea pădurilor particulare, comunale și ale statului, ocuparea pământului și pășunilor particulare, devastarea proprietăților. Iarna
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
române a fost temperată de opunerea Aliaților, permițându-se numai ocuparea localității Zam, unde se afla un mare depozit, pe care trupele ungare ar fi dorit să îl ridice. În zorii zilei de 23 februarie 1919, în sectorul Brigăzii 13 Infanterie trupe ungare venite dinspre Aghireș și Crișeni au surprins cu efective numeroase trupele române, care s-au retras temporar spre Ortelec. Dat fiind că parlamentarii români trimiși la Zalău, nu au reușit retragerea detașamentului invadator, în urma unui atac susținut de
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
Român, George Pop de Băsești, s-a produs un nou incident determinat de un atac pe data de 26 februarie al trupelor maghiare asupra localității Băsești, apărată pe plan local de către Garda Națională și de un pluton din Batalionul 2 infanterie al Regimentul 16 „Suceava”. În noaptea de 8 spre 9 martie 2 batalioane de secui - sprijinite de 2 baterii de artilerie și de focul a numeroase mitraliere, au atacat în zona Crișeni - Zalău aripa stângă a Divizia 7-a, astfel
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
și de focul a numeroase mitraliere, au atacat în zona Crișeni - Zalău aripa stângă a Divizia 7-a, astfel că posturile românești - inferioare ca număr și aflate la distanțe mari, s-au retras. Un contraatac susținut de rezervele Brigăzii 13 Infanterie - susținute de artilerie, a restabilit situația. Alte incidente regretabile soldate cu morți și răniți în rândurile Consiliilor și Gărzilor Naționale Române, precum și ale trupelor regulate române au avut loc la Teiuș, Beliș, Târgu Lăpuș, Cufoaia, Ciucea. Românii au continuat să
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
ajuns în mâinile lui [[Adolf Hitler]], care a ordonat ca generalul să fie arestat. La comanda defensivei de la Aachen a fost numit generalul [[Gerhard Wilck]]. Americanii au continuat atacurile pe 12-13 septembrie. În zilele de 14-16 septembrie, Divizia I de infanterie americană a reușit să câștige teren, în ciuda defensivei puternice a germanilor și a contraatacurilor lor. Americanii au reușit să cucerească controlul asupra unui front care înconjura aproximativ o jumătate de oraș. Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
și Divizia Wehrmacht a 9-a și a 116-a de pe linia defensivă de la Aachen. În octombrie, generalul [[Friedrich Köchling]] a fost numit la comanda sectorului defensivi al orașului Aachen. El avea în subordine Corpul LXXXI format din unități de infanterie și infanterie mecanizată. Aceste forțe, la care se adăuga batalionul 506 și brigada 108 de tancuri, numărau aproximativ 20.000 de oameni și 11 tancuri. Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Wehrmacht a 9-a și a 116-a de pe linia defensivă de la Aachen. În octombrie, generalul [[Friedrich Köchling]] a fost numit la comanda sectorului defensivi al orașului Aachen. El avea în subordine Corpul LXXXI format din unități de infanterie și infanterie mecanizată. Aceste forțe, la care se adăuga batalionul 506 și brigada 108 de tancuri, numărau aproximativ 20.000 de oameni și 11 tancuri. Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen, Diviziile a
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
506 și brigada 108 de tancuri, numărau aproximativ 20.000 de oameni și 11 tancuri. Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen, Diviziile a 183-a Volksgrenadier și a 49-a de infanterie apărau zona de nord, iar Divizia a 12-a de infanterie asigura apărarea în zona de sud.Lui Köchling i se promisese reîntoarcerea pe poziții a Diviziei a 116-a Panzer și Diviziei a 3-a Panzergrenadier după reînarmarea și
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
oameni și 11 tancuri. Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen, Diviziile a 183-a Volksgrenadier și a 49-a de infanterie apărau zona de nord, iar Divizia a 12-a de infanterie asigura apărarea în zona de sud.Lui Köchling i se promisese reîntoarcerea pe poziții a Diviziei a 116-a Panzer și Diviziei a 3-a Panzergrenadier după reînarmarea și completarea efectivelor (adică aproximativ 24.000 de oameni). Pe 7 octombrie
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
apărarea orașului a fost suplimentată cu elemente ale Diviziei I Panzer SS „Leibstandarte SS Adolf Hitler”. În ciuda unui aflux constant de întăriri, Corpul LXXXI a suferit pierderi care i-a slăbit continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada 16-23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și completarea efectivelor. Dacă la începutul războiului
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
În ciuda unui aflux constant de întăriri, Corpul LXXXI a suferit pierderi care i-a slăbit continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada 16-23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și completarea efectivelor. Dacă la începutul războiului, o divizie de infanterie germană avea efective de 15.000-17.000 de soldați, aceste cifre au
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
din numărul total de soldați în perioada 16-23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și completarea efectivelor. Dacă la începutul războiului, o divizie de infanterie germană avea efective de 15.000-17.000 de soldați, aceste cifre au scăzut treptat până la cifra oficială de 12.500 de militari. În noiembrie 1944, efectivul real al unei asemenea divizii era de 8.761 de oameni. Într-o încercare
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
cu soldați experimentați, cel puțin jumătate dintre cei recrutați erau total lipsiți de experiența de front sau convalescenți, în timp ce restul fusese transferat din cadrul din "[[Luftwaffe]]" sau "[[Kriegsmarine]]". Deși aceste divizii au fost dotate cu cele mai noi arme ușoare de infanterie, ele sufereau la capitolul dotării cu piese de artilerie și mijloace de transport, ceea ce limita grav capacitate de luptă. În cazul Corpului LXXXI, Divizia a 183-a Volksgrenadier, deși fusese întărită cu 643 de soldați peste efectivul standard, a devenit
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
diviziei nu au avut timpul necesar să se antreneze și să funcționeze unitar. Divizia a 246-a Volksgrenadier era într-o situație asemănătoare. O bună parte dintre soldații diviziei avuseseră parte de cel mult zece zile de pregătire militară de infanterie. Aceste probleme de personal erau contrabalansate într-o oarecare măsură de sistemul puternic de fortificații din regiunea Aachen, care fusese bine conceput și executat. [[Image:Bundesarchiv Bild 183-J28344, Westfront, Grenadiere gehen bei Aachen vor.jpg|thumb|right|Patrulă de grenadieri
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
care fusese bine conceput și executat. [[Image:Bundesarchiv Bild 183-J28344, Westfront, Grenadiere gehen bei Aachen vor.jpg|thumb|right|Patrulă de grenadieri germani în acțiune în apropiere de [[Aachen]].]] Sarcina cuceririi Aachenului a fost repartizată Diviziei a 30-a de infanterie a Corpului XIX și Diviziei I de infanterie a Corpului VII. Divizia a 30-a de infanterie SUA comandată de generalul Leland Hobbs urma să fie sprijinită în acțiune de Divizia a 2-a blindate SUA, care trebuia să se
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Bild 183-J28344, Westfront, Grenadiere gehen bei Aachen vor.jpg|thumb|right|Patrulă de grenadieri germani în acțiune în apropiere de [[Aachen]].]] Sarcina cuceririi Aachenului a fost repartizată Diviziei a 30-a de infanterie a Corpului XIX și Diviziei I de infanterie a Corpului VII. Divizia a 30-a de infanterie SUA comandată de generalul Leland Hobbs urma să fie sprijinită în acțiune de Divizia a 2-a blindate SUA, care trebuia să se folosească de străpungerea reușită de infanterie prin Linia
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]