6,703 matches
-
mult mai devreme decît se crede. El a iubit la Ipotești. De-acolo și-a luat Eminescu idealul primei iubite"33. Zoe Dumitrescu-Bușulenga a găsit-o posibilă în anul 1863 și trebuie să recunoaștem că D-sa a avut o intuiție exactă. "Poate în anul de întrerupere, a avut loc idila care a lăsat urme în inima și opera poetului de mai tîrziu"34. George Munteanu a tatonat cu presupu nerile și prin anii vecini: "Acea zi de primăvară e din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume, or încăpe(a) în mîini străine. Iartă că devin sentimental e o nerozie, dar n-am ce-i face, fiecare om își are pe ale sale...". Foarte justă a fost intuiția lui G. Călinescu: "Mamă-sa singură, la care ținea în chip deosebit, moare abea în 1876. Mai scumpă în lume îi fusese negreșit iubita cu ochi mari"161. Cu cele spuse în această paranteză, credem că se clarifică pe deplin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
201. După o justă reflexie a lui Al. Bogdan, această poezie este "pentru masa mare a publicului, un adevărat sfinx, iar pentru cei culți, ea încă are ascunzișuri care trebuie luminate". Privind aceste ascunzișuri neluminate, N. Iorga a avut o intuiție justă: "Superstiții înfiorătoare a strigoilor formează însuși miezul legendei, și cînd regina vie și moartă "înlănțuie gîtul cu părul ei bălai", cînd "vîntul adună flori de tei", în calea dulcii umbre, Eminescu e în lăcașul, pe care nu-l poate
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
un poet de certă erudiție poetică, ancorat într-o tradiție de cea mai bună calitate, sugerându-i, în același timp, un proces de clarificare interioară: "Lui Liviu Apetroaie nu-i rămâne decât să-și împlinească erudiția și să-și exerseze intuiția lirică. Rădăcinile sunt vii, maeștrii de certă valoare, orizonturile ample. Nu lumea de afară îl așteaptă, ci o întreagă lume a lui are nevoie de o voce...". Grăbit să descifreze Alegorii sub papirus (Editura Junimea, Iași, 2000) și să înțeleagă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ta/ mătăsoasă un marș funebru" Despre cunoașterea și recunoașterea trupurilor necunoscute), într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-un vârtej de senzații, gesturi și mai ales cuvinte care măcar să îi amortizeze, dacă nu să îi obnubileze cu totul gândul morții. Eremitul preocupat de abstracțiuni, sedus de intuiții filosofice și servit de concepte dintre cele mai nobile ("amantă intuiția mi-a fost/ și conceptul slugă devotată" Călătorie monotonă sub soare) se transformă, în poemele de dragoste, într-un subtil psalmist al uniunii desăvârșite dintre animus și anima cea dătătoare, etern, de viață: "de-atunci poeți cu lira și îngeri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
crucificării, ce apare în diferite secvențe textuale pentru a puncta ideea de sacrificiu, desigur, dar de un sacrificiu trăit cu voluptate, în numele unei altfel de mântuiri; de fapt, în suferință se ghicește, mai mult decât conștiința lucidă a durerii predestinate, intuiția imposibilității de a trăi altfel și implicit de a o schimba. Cu recuzita și simbolistica specifice (pe de o parte, puști și gloanțe, cuie și bastoane, răni și alte forme de tortură psihică și fizică; pe de altă parte, porumbelul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
o tablă de materii viu colorate, adunate pe pânza în tonuri à la "Bosch și Brueghel", cei doi "șobolani favoriți", dacă nu cumva ca o hipermaterie aglutinând elemente din toate regnurile și genurile, precum Stampa în care limbajul subversiv traduce intuiția unui univers distopic pe cale de destrămare: "Bărbați albaștri negri galbeni indigo/ femei brune blonde roșcate verzi/ bătrâni copii colombe câini./ pancarte eșarfe portrete fanfare.../ Un STADION?/ Nici vorbă despre magie alcool sinucidere./ În marea aglomerație/ contemplu Eșafodul-/ într-un loc
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ceea ce-ți oferă istoria, un material din care sînt alcătuite numeroasele straturi ale civilizației, un material evaluat prost, de cele mai multe ori acoperit de întunericul anonimatului colectiv. Existînd o rețea densă de fire încurcate, de cele mai multe ori se recurge la intuiție. În anumite situații speciale, străfulgerările intuiției sînt, bineînțeles, puternice. În ciuda acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
material din care sînt alcătuite numeroasele straturi ale civilizației, un material evaluat prost, de cele mai multe ori acoperit de întunericul anonimatului colectiv. Existînd o rețea densă de fire încurcate, de cele mai multe ori se recurge la intuiție. În anumite situații speciale, străfulgerările intuiției sînt, bineînțeles, puternice. În ciuda acestor promisiuni, există un risc major, mereu prezent, de care n-au scăpat acele binecunoscute tentative din domeniul esteticului și al vieții formelor, a căror ambiție era aceeași: scrutarea dezordonată a timpului și a spațiului, falsele
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
exercițiul metodic al scriiturii" (1978, pp. 26-27). 3. A se vedea analizele lui Ph. Hamon (1981) și H. Mitterand (1980). 4. Ph. Hamon (1973). 5. A se vedea Ph. Hamon (1981). 6. "Pentru ca o SN să fie generică, trebuie prin intuiție general partajată și de numeroase ori semnalată să fie aplicată unei mulțimi. Nu are importanță dacă e vorba de gen, specie sau ansamblu. Ceea ce este esențial este faptul că acest caracter de genericitate nominală implică referința la un întreg ansamblu
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
fi aproape neglijată. Capitolele Mitul poetului, Periplu, Inițiere orfică, Imperiul poeziei, Magicul imperiu subteran consemnează minuțios traseul spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
autorului, să aproximeze „modul în care se configurează sentimentul timpului în opera eminesciană” și „felul în care poetul își asumă propria condiție așezată sub semnul emblematic al temporalității”. Autorul utilizează cu ingeniozitate achizițiile exegezei eminesciene în interpretarea acestei teme, precum și intuiții proprii, dovedindu-se și aici un analist sagace în descifrarea structurilor, riguros în structurarea ecuațiilor de lectură. SCRIERI: Carte de vise, Târgu Mureș, 1994; Metamorfozele textului (Orientări în literatura română de azi), Târgu Mureș, 1996; Dimensiuni critice, Târgu Mureș, 1998
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285802_a_287131]
-
Vasile Voiculescu, la o "Nuntă", dar la una ce a avut loc pe o arcă a lui Noe ce navighează cu o întreagă lume: ideea lui Platon, erosul lui Plotin, îndoiala carteziană, pilduitoarea natură a lui Comenius, educația negativă rousseauistă, intuiția pestalozziană, darurile lui Fröbel, principiul suprem al lui Diesterweg, interesul multilateral al lui Herbart, experiența lui Dewey, mintea asimilatoare din teoria Mariei Montessori, educația funcțională a lui Claparède, idealismul activ al lui G. G. Antonescu, profesia-vocație a lui C. Narly
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
toate împrumuturile efectuate, s-a constituit o mare diversitate de sisteme de învățămînt potrivit trebuințelor și posibilităților fiecărei țări sub aspect didactic se realiza în fapt o uniformitate, acceptîndu-se, mai ales, teoria herbartiană a instrucției. Chiar acolo unde se prețuia intuiția de tip pestalozzian și conversația euristică, susținute cu atîta entuziasm de Diesterweg, învățămîntul avea prin excelență un caracter intelectualist și autoritar. Către sfîrșitul secolului însă, se manifestă o puternică reacție față de acest sistem de instrucție, în diverse țări apar așa-
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
remarcat reprezentanții neospiritualismului francez, integrați în curentul mai larg al "filosofiei vieții" EMILE BOUTROUX, JULES LACHELIER, F. RAVAISSON, HENRI BERGSON acesta din urmă bucurîndu-se de o deosebită popularitate în rîndul oamenilor de cultură de la începutul secolului XX. Conceptul bergsonian de "intuiție" apăra tocmai ideea de cunoaștere nemijlocită a lucrurilor, considerată ca fiind mai profundă decît cea realizată pe cale rațională: "Miezul învățăturii lui Bergson este că în esență existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific, simplificînd și
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
existau două moduri de observare a realității de către om: unul e științific, simplificînd și canalizînd curentul bogat și variat al realității spre a acționa asupra lui în scopuri umane practice; celălalt e rar, pătrunzător și subtil. Acesta din urmă e intuiția artiștilor (...). Artistul, văzînd cu ochi proaspeți, are o mare putere de a împărtăși" (4, p. 489). Se aștepta deci de la artă o mai adîncă pătrundere în cunoașterea realității; pe primul plan însă se punea sensibilizarea ființei umane prin provocarea emoției
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a-i fi prins semnificația și de a fi stimulat manifestarea ei: Lucrul cu totul nou în epoca noastră este studiul psihologiei copilului și teoria educației care derivă de aici" (8, p. 74). Mai mult și de data aceasta intuiția ei anticipează o teză fundamentală a educației permanente se va încerca, în acest secol, ca unele din trăsăturile specifice copilăriei să se păstreze și la vîrsta maturității. Principalele critici formulate la adresa sistemului de educație al epocii vizau, îndeosebi, atitudinea față de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mediul cărora trăiesc. Numai în felul acesta, prin experiență directă, prin sesizarea relației dintre încercare și efect se obțin cunoștințele autentice. Școala tradițională, limitîndu-se să comunice experiența altora, oferă informații, nu cunoștințe. Dewey respinge și practica instruirii întemeiată pe teoria intuiției. Potrivit acestei teorii aprecia el ar rezulta că semnificația este dată de însumarea senzațiilor primite de la obiectul perceput. În realitate, susținea Dewey, calitățile lucrurilor sînt sesizate și dobîndesc un înțeles numai prin activitate. Nu este suficient ca un copil să
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un herbartian, ci, dimpotrivă, a criticat numeroase idei cu această orientare, Găvănescul a propus un plan de lecții care păstrează unele elemente ale "treptelor psihologice". Acesta cuprinde următoarele momente: 1. recapitularea lecției anterioare, 2. tranziția și anunțarea lecției noi, 3. intuiția, 4. tratarea, 5. corelația, 6. aplicația, 7. humanismul. Fiecare lecție urma să se încheie deci cu un "moment educativ" în care se valorificau pe planul formației morale noile cunoștințe transmise elevilor. Evident, cerința de a introduce în orice lecție un
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
un permanent contact cu aceste valori (adevăr, bine, frumos, dreptate, util, divin etc.) și, în sfîrșit, se dezvoltă capacitățile de creare a unor noi valori. Potrivit concepției acestui pedagog, receptarea valorilor culturale se realizează mai ales prin înțelegere (begreifen), prin intuiție simpatetică; cunoașterea rațională intervine numai în cazul științelor naturii, singurele preocupate să ajungă la explicarea lucrurilor și la formularea legilor. Plecînd de la conținutul valabil al spiritului obiectiv dat, educația are ca ultim țel dezlănțuirea în subiect a spiritului normativ, autonom
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Waldorf" . RUDOLF STEINER (1861-1925), provenit dintr-o familie protestantă, a manifestat de tînăr interes pentru ocultism, iar în 1901 a devenit membru al secției germane a Societății Teosofice, societate care susține putința cunoașterii nemijlocite a esenței lui Dumnezeu printr-o intuiție mistică, printr-o iluminare. Într-un timp relativ scurt publică mai multe lucrări filosofice prin care pune bazele "științei spirituale" (8). Separîndu-se de societatea teosofică, întemeiază, în 1913, Societatea Antropologică, o societate a unor inițiați care concepeau ființa umană ca
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
putea stabili precis condițiile de aplicare: ,,Cu toate că a trebuit să lucrez 16 ani într-o casă de copii, n-aș putea să spun că am ajuns la unele concluzii definitive, fapt pentru care vorbesc mai mult de niște ipoteze sau intuiții pe care le am", 2, p. 215). De altfel, multe din procedeele pe care le recomandă își datoresc succesul talentului său pedagogic excepțional (deși el pretinde că nu se poate vorbi de talent, ci numai de meșteșug 2, p. 135
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
românească, realizînd instrucția pe clase și lecții, să se desprindă totuși de sub dominația spiritului herbartian. Întemeindu-se pe tezele fundamentale ale pedagogiei culturii și fiind un spirit mai pozitiv decît Eduard Spranger, care prețuia cu precădere receptarea valorilor culturale prin "intuiția simpatetică" (18), profesorul Bârsănescu ajunge la ideea tipurilor de lecție. Acestea decurg din existența celor trei momente ale faptului de cultură, care devin scopuri în procesul educației: dezvoltarea capacităților de a recepta, de a trăi și crea valorile culturale. Care
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ferită de tendințele extreme atît de frecvente la unii dintre reprezentanții acestei orientări. În concepția lui Narly, actul autentic al instruirii urmează o cale euristică, ce se ghidează după patru principii, care devin și momente ale desfășurării procesului didactic: cercetarea, intuiția, integrarea și principiul social. Astfel, fiecare oră de curs înseamnă o nouă problemă, la a cărei rezolvare elevii lucrează împreună cu profesorul (cercetarea); activitatea se poate desfășura și pe grupe, organizate după interese și afinități. Rezolvarea problemei presupune, ca prim moment
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]