6,186 matches
-
acord cu opoziția croată. În timp ce Iugoslavia avea tendința de a se apropia de Axă, politica grecească a pornit în timpul lui Metaxas într-o direcție ușor diferită. După dezastrul din Anatolia, guvernul grec nu avea nici un obiectiv teritorial major. Stăpînirea de către italieni a Insulelor Dodecanese provoca multe nemulțumiri și existau încă pretenții asupra sudului Albaniei; orice acțiune în vederea anexării acestor ținuturi era însă evident imposibilă și primejdioasă. Grecia era ea însăși ținta unor atacuri din partea vecinilor ei revizioniști. Albania voia Epirul, iar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de către armata italiană. Regele Zog a încercat să întîrzie trecerea la fapte, dar dîndu-și seama de situația fără ieșire în care se afla, a fugit împreună cu familia sa în Grecia. El nu era dispus să devină o marionetă în mîinile italienilor. Trupele lui Mussolini au debarcat în Albania, la 7 aprilie; ele au întîmpinat o rezistență nesemnificativă și au suferit puține pierderi. Pregătirile pentru o astfel de acțiune fuseseră făcute cu ani în urmă, iar Italia avea susținători în interiorul Albaniei. La
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ele au întîmpinat o rezistență nesemnificativă și au suferit puține pierderi. Pregătirile pentru o astfel de acțiune fuseseră făcute cu ani în urmă, iar Italia avea susținători în interiorul Albaniei. La 12 aprilie a fost convocată Adunarea albaneză, care, sub supravegherea italienilor, a votat unirea cu Italia, după care a fost dizolvată. Administrația îl avea acum în frunte pe Shefqet Verlaci, al cărui rol proeminent în politica albaneză a fost prezentat mai sus. Albania nu mai era un stat independent; armata și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de acord cu acesta. Invocînd scuza că Italia nu era pregătită, el nu intrase în război. Hitler era furios din cauza acestei lipse de cooperare. Mussolini era perfect conștient de slăbiciunea poziției lui. În octombrie 1939, el îi spunea lui Ciano: "Italienii ș...ț, după ce m-au auzit făcînd propagandă pentru război timp de optsprezece ani, nu pot înțelege cum pot deveni susținătorul păcii tocmai acum, cînd Europa este în flăcări."21 Italia nu era absolut deloc în măsură să se angajeze
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cu Uniunea Sovietică începuseră să se deterioreze, iar guvernul Germaniei nu dorea alte complicații în estul Europei. Mussolini avea însă alte intenții. Dictatorul italian era în continuare nesatisfăcut de rolul jucat în război și de lipsa de glorie a realizărilor italienilor. Îl înfuria, de asemenea, și atitudinea lui Hitler față de el. Nu numai că dictatorului mai în vîrstă nu i se solicita sfatul, dar acesta nu era nici măcar informat asupra intențiilor germanilor. Ultima lovitură a fost ocuparea militară germană a României
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Ciano: "Hitler mă pune întotdeauna în fața unui fait accompli De data aceasta am de gînd să-i plătesc cu aceeași monedă. Va afla din ziare că am ocupat Grecia. Echilibrul va fi astfel restabilit... Voi renunța la calitatea mea de italian, dacă voi întîmpina vreo obiecție din partea cuiva împotriva luptei noastre împotriva grecilor." După părerea lui Ciano, o asemenea acțiune ar fi fost "utilă și ușor de realizat."22 De la izbucnirea războiului, guvernul grec, ca și guvernele celorlalte state balcanice, încercase
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
realizat."22 De la izbucnirea războiului, guvernul grec, ca și guvernele celorlalte state balcanice, încercase să ducă o politică de neutralitate. Ca și România, Grecia acceptase garanțiile Marii Britanii și Franței, dar ea avea legături comerciale strînse cu Berlinul. Ocuparea Albaniei de către italieni înrăutățise considerabil poziția strategică a grecilor; trebuiau supravegheate atît granițele cu Albania, cît și cele cu Bulgaria. După înfrîngerea francezilor, situația a devenit și mai precară. Era clar că Marea Britanie nu avea suficiente forțe militare ca să-și permită să-i
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aplicat de Grecia populației albaneze. Aflîndu-se în postura obiectivului acestor acuzații și al altor provocări, guvernul grec a apelat la Berlin. Drept rezultat, așa cum se întîmplase de nenumărate ori de la începutul războiului, diplomații germani i-au avertizat din nou pe italieni să nu întreprindă nici o acțiune în Balcani, dar se pare că ei considerau acest lucru ca fiind o altă măsură de precauție inutilă. Ei au fost cu siguranță surprinși de agresiunea Italiei asupra Greciei. Hitler a sosit la 28 octombrie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
decizie curajoasă. Trimițînd Atenei un ultimatum înainte de a-i declara război, conducătorii Italiei se așteptaseră ca grecii să capituleze imediat sau să cedeze după un război de scurtă durată. Dar Metaxas a adoptat o poziție fermă și a respins cererile italienilor, iar grecii au opus o rezistență surprinzător de dîrză. Practic, la o lună după declanșarea invaziei, soldații italieni fuseseră complet izgoniți din Grecia, iar armata grecească lupta pe teritoriul Albaniei. Militarii greci au adoptat o tactică inteligentă și au exploatat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
exploatat terenul aspru, muntos. Armata italiană, cu echipamentul ei mecanizat și greu, era eficientă doar în văi. Trupele grecești dominau înălțimile și aveau avntajul mobilității. Vremea era și ea neobișnuit de rea pentru acea perioadă a anului, astfel că operațiunile italienilor s-au împotmolit în ploaie, zăpadă și noroi. Armata grecească putea folosi deci cantitățile mari de material de război abandonate de inamicii săi în timp ce aceștia se retrăgeau. În ciuda faptului că nici un alt stat balcanic nu s-a alăturat luptei grecilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
acționa, însemna că Grecia avea posibilitatea să-și transfere trupele de pe frontul macedonean pe cel albanez. Mai important era însă ajutorul primit din partea Marii Britanii. Metaxas nu voia să provoace o intervenție a Germaniei; el nu dorea decît să respingă invazia italienilor, fiind conștient de faptul că în momentul în care ar sosi în Grecia o forță britanică, aceasta ar constitui un pericol serios pentru germani, astfel că a cerut doar susținere aeriană și navală, nu o forță expediționară. La 11 noiembrie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o națiune cîștigă dovedind că este în stare să lupte, chiar dacă nu are nici o speranță să învingă."23 În ciuda faptului că armata grecească a reușit să-și apere propriul teritoriu, ea nu a fost în stare să-i alunge pe italieni din Albania. De-a lungul acestei întregi perioade, Metaxas a fost foarte atent la relațiile lui cu Germania; se pare că Hitler admira rezistența grecilor. În ianuarie 1941 însă, Metaxas a murit și a fost înlocuit cu Alexandru Koryzis. Pentru
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-l semneze. La început, Boris a reușit să reziste atît abordării germanilor, cît și celei a sovieticilor. El își justifica refuzul de a se alătura Axei invocînd din nou posibila reacție a Turciei și a opiniei publice bulgare, dar înfrîngerea italienilor în Grecia îi influența, de asemenea, decizia. Cu toate că Bulgaria nu a semnat Pactul Tripartit, guvernul acesteia nu s-a opus deloc intrării unui număr redus de trupe germane pe teritoriul țării; prezența acestora a fost însă negată oficial. În decembrie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asupra detaliilor acestor planuri, după care armata română a fost mobilizată. La 18 iunie, poziția germanilor în Balcani a fost întărită prin semnarea unui pact de neagresiune cu Turcia, care se angaja să rămînă și pe mai departe neutră. Participarea italienilor la atacul împotriva Rusiei nu a fost solicitat; Italia urma să-și concentreze eforturile în zona Mediteranei. Operațiunea Barbarossa a început în 22 iunie, iar Italia și România au declarat război Uniunii Sovietice la acea dată. Slovacia li s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
importante atît de pe fronturile de Răsărit, cît și de pe cele din Apus. Așa cum vom menționa ulterior, evoluția acestor evenimente s-a reflectat puternic asupra situației din fiecare stat balcanic. La invadarea Uniunii Sovietice, armatele germane erau însoțite de detașamente de italieni, unguri, finlandezi, slovaci, croați și români, precum și de voluntari spanioli. Inițial, Uniunea Sovietică era sprijinită doar de Marea Britanie, cu toate că era așteptat ajutor material și din partea Statelor Unite. Conducerea Germaniei și cea a majorității celorlalte țări se așteptau la o victorie fulger
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
stăpînirea Bulgariei. În privința părții primite de Ungaria, aceasta a pus mîna pe teritoriile stăpînite de ea înainte de 1919, Bačka și Baranja, precum și pe alte zone mai restrînse. Restul Vojvodinei și Banatul au fost atribuite minorității germane locale. Albaniei dominate de italieni i s-au dat regiunea Kosovo și o parte a ținuturilor macedonene și muntenegrene. Germania și Italia au anexat fiecare cîte o parte a Sloveniei. Cele mai mari cîștiguri ale italienilor erau coasta Dalmației și insulele din Marea Adriatică. Restul teritoriilor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
au fost atribuite minorității germane locale. Albaniei dominate de italieni i s-au dat regiunea Kosovo și o parte a ținuturilor macedonene și muntenegrene. Germania și Italia au anexat fiecare cîte o parte a Sloveniei. Cele mai mari cîștiguri ale italienilor erau coasta Dalmației și insulele din Marea Adriatică. Restul teritoriilor Iugoslaviei au fost trecute sub controlul autorităților politice sîrbe, croate și muntenegrene și sub supravegherea Germaniei și a Italiei. Să ne amintim că după dezastrul suferit de italieni în Grecia, Roma
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
mari cîștiguri ale italienilor erau coasta Dalmației și insulele din Marea Adriatică. Restul teritoriilor Iugoslaviei au fost trecute sub controlul autorităților politice sîrbe, croate și muntenegrene și sub supravegherea Germaniei și a Italiei. Să ne amintim că după dezastrul suferit de italieni în Grecia, Roma fusese desemnată conform planurilor Axei, să dețină influența dominantă în vestul Balcanilor. Acum însă guvernul german exercita cel puțin o influență la fel de mare în administrarea teritoriului cucerit. El deținea responsibilitatea asupra Serbiei și o parte a controlului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a încercat să înființeze un regat marionetă. Oficialii voiau să încurajeze și să obțină loialitatea unui mic grup de separatiști muntenegreni care tînjeau după zilele domniei lui Nicolae și să exploateze faptul că regina Italiei era fiica acestui conducător. Pentru italieni, idealul ar fi fost instituirea unei administrații muntenegrene autonome care să-și dirijeze propriile ei afaceri. Eforturile lor au constituit un eșec total; prin iulie 1941 țara era cuprinsă de revolte. Dat fiind că unui număr de unități muntenegrene li
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
etnică a statului. Din cei 6,5 milioane de locuitori ai lor, numai 3,4 milioane erau croați; existau și 1,9 milioane de sîrbi ortodocși, 700.000 de musulmani, 150.000 de germani, 18.000 de evrei și cîțiva italieni. Guvernul croat a fost recunoscut de Italia, Germania, Ungaria, Bulgaria, România, Slovacia, Finlanda, Spania, Japonia, Burma și Manchukuo; el era semnatar atît al Pactului Tripartit cît și al Pactului anti-Komintern. Harta 10. Impărțirea Iugoslaviei Cu toată așa-zisa lui independență
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de entuziasm a cuprins Zagrebul în momentul acesta, asemănător celui care se manifestase în oraș în 1918, cînd fuseseră rupte legăturile cu Ungaria."9 A urmat imediat o reacție, mai ales atunci cînd s-a aflat despre anexarea Dalmației de către italieni. În perioada guvernării mișcării Ustaša, două forțe politice ale țării, Partidul Țărănesc Croat și biserica catolică, au rămas în mare parte pasive, cu toate că pot fi citate multe exemple atît de colaborare cît și de opoziție împotriva acestei atitudini. La început
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
s-au aliat cu croații împotriva sîrbilor, care erau adesea puși în fața alternativelor exterminării, expulzării sau convertirii la catolicism. Acolo unde a fost posibil, satele sîrbești au răspuns prin represalii împotriva vecinilor lor croați și musulmani, de multe ori cu ajutorul italienilor. În această stare de haos și război civil național era inevitabil ca pierderile să fie foarte mari; s-a estimat, de pildă, că au fost uciși în perioada aceasta aproximativ 350 000 de sîrbi.10 În același timp, pe linia
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
socialismului trebuia să constituie primul obiectiv al membrului de partid loial, avînd prioritate față de propria lui viață, avere sau țară. În urma acestor ordine, partizanii au întreprins într-adevăr mai multe acțiuni împotriva puterilor ocupante, atacuri cărora atît germanilor cît și italienilor le venea greu să le țină piept. O mare parte a trupelor germane a trebuit să fie transferată pe frontul rusesc, mai ales după eșecul primei ofensive. Depășite foarte mult numeric și neobișnuite cu luptele de gherilă, armatele de ocupație
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
partizani să dobîndească o asemenea forță încît să poată prelua literalmente controlul asupra țării. În anii războiului ele au organizat ceea ce istoricii iugoslavi de după război au numit perioada celor șapte campanii, în cadrul cărora au cooperat din cînd în cînd cu italienii, cu organizația Ustaša, cu forțele regimului Nedić și cu cetnicii. Scopul tuturor acestor acțiuni era încercuirea și distrugerea detașamentelor de partizani. Cu toate că le-au provocat pierderi foarte mari adversarilor lor, germanii nu și-au atins obiectivul fundamental, adică anihilarea conducerii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
albaneză; conducerea partizanilor a rezolvat viitorul acesteia preluînd pur și simplu conducerea forțelor de rezistență din Albania. Albania În 1939, după cucerirea Albaniei, guvernul italian a introdus aici o administrație nouă. Ca și în Muntenegru și mai tîrziu în Croația, italienii erau în favoarea instituirii unei monarhii constituționale sub egida casei de Savoia. Armata și corpul diplomatic albanez au fost imediat amalgamate cu cele ale Italiei. Deoarece cele două țări avuseseră în trecut relații strînse, oficialilor italieni nu le-a fost greu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]