8,051 matches
-
el răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând pământul cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
răspicat și hotărârea îi este urmată de rumoare, voci, chiote. Îmi calc pe inimă, deși aiasta poate însemna osânda! Vă slobozesc pentru două săptămâni ca să vă cercetați vetrele! Jurați că vă întoarceți! Jurați! Două săptămâni, nici o zi mai mult! Jurați!? Jurăm!!! răcnesc țăranii și chiuie de bucurie bătând pământul cu palmele, cu fruntea. Să trăiască Domnul Ștefan!! Să trăiască!!... În două săptămâni, buciumele vor suna "adunarea"! Toader își șterge lacrimile cu poala cămeșoiului: Eu... eu rămân cu Măria ta... Du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și-apoi, ca o furtună, ne repezim la Dunăre! Poate mai apucăm turcimea bălăcindu-se în vad! Acu, lipsiți dinaintea ochilor mei! Ați plecat?!... În două săptămâni, să aud buciumele buciumând "adunarea" pentru "Oastea cea mare"... Și nu uitați! Ați jurat! Cei ce nu se vor întoarce blestemul acestui pământ robit asupra lor cadă!! Ați plecat?! Țăranii se îmbulzesc de plecare, uită să se mai ploconească. Se grăbesc, nu care cumva Măria sa să se răzgândească. Ștefan a rămas singur, cu boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Zece mii mari și lați suntem cu toții!... Nu vor trece! strigă Șendrea eroic. Vor trece! i-o retează Ștefan. Va fi bine, măcar de-i veți zăbovi până mântuim cu tătarii, până sosesc oștile ungurești, până se întorc românașii zburătăciți. Au jurat doar... Pe turcaleți să-i primim "moldovenește", după datină, spune Vlaicu clipind hâtru. "Moldovenește", cum altfel!? râde sarcastic și înflăcărat, cu patimă Ștefan. Pitulați în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
meu dintâi, Alexandru Mușatin Voievod! Dorința și voința mea aiasta este și altcumva să nu cuteze nimeni a face!" și îi întinde hrisovul lui Vlaicu. Să împliniți întocmai și să-i fiți cu credință cum mi-ați fost și mie! Jurați!! poruncește, trage sabia și le întinde garda în cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
este și altcumva să nu cuteze nimeni a face!" și îi întinde hrisovul lui Vlaicu. Să împliniți întocmai și să-i fiți cu credință cum mi-ați fost și mie! Jurați!! poruncește, trage sabia și le întinde garda în cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
întinde hrisovul lui Vlaicu. Să împliniți întocmai și să-i fiți cu credință cum mi-ați fost și mie! Jurați!! poruncește, trage sabia și le întinde garda în cruce. Jurați!! Cu dreapta pe sabie, într-un glas, gâtuiți de emoție, jură: -Jurăm!! Ștefan bagă sabia în teacă. Vă mulțumesc. Mi-ați luat o piatră de pe inimă... Ștefan se duce la fereastră. Respiră adânc aerul proaspăt al nopții... Broaștele orăcăie în șanțul de apărare... Un câine, părăsit, lăsat să păzească casa, urlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
O lună mare iese dintr-un nor și poleiește cu argint acoperișurile Sucevei, clopotnița, turla Mirăuților. Vlaicu, impresionat de solemnitatea clipei, tușește, își drege glasul, se simte obligat să ia cuvântul, grav: Măria ta! În aceste clipe!... Noi!... Noi!... Îți jurăm că ne vom... Ștefan se întoarce, îi surâde și duce un deget la buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți promit! Ștefane! Să știi! strigă Voichița într-o stare de exaltare. De... de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
prin cap? mormăie el încruntat. Da! Am jurat! strigă Voichița. I-am spus și Sfintei Fecioare!... Din cel mai înalt turn al cetății, îmi voi lua zborul spre... spre înaltul Ceriului! Și vom fi împreună până la sfârșitul veacurilor! Împreună! Am jurat! Voichiță! se răstește el sever. Ce gânduri nebune-s aistea? Voichița îl vedea tulbure prin lacrimile ce stăteau grele să se prăvălească. Și eu?! Eu ce să fac?! Eu cum să trăiesc?! Să trăiesc numai și numai ca să-ți ud
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Rău, rău îmi pare... Să știi că te-am prețuit. Aaaa! Iaca și pe credinciosul meu paharnic Negrilă! Slugă netrebnică și vicleană. Nu mai târziu, în noaptea aiasta chiar, cu o mână îmi întindeai otrava, cu cealaltă, pe inimă, îmi jurai credință veșnică... Acu, râde el sarcastic, tot cu salcie o să-ți lecuiesc tremuriciul în veșnicie... Îndurare, Stăpâne!!! urlă, hohotește Negrilă îngrozit, holbat, târându-se în genunchi, la picioarele Domnului, dar Ștefan se ferește din calea lui. Nu mă osândi!!... Ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Să nu uităm că suntem și ce-a făcut din noi vitregia istoriei. Da! "Bietul om e sub vremi", rostește Daniil cu milă. Și veacul nostru a luat-o razna... Aici, la "Porțile Răsăritului", prea ne bat toate vânturile haine. Jur împrejur, împărății vrăjmașe ce se bat în capete ca munții din poveste... Și noi la mijloc. Vai de noi! Ștefan se oprește în prag. Respiră cu nesaț aerul proaspăt cu aromă de brad, după ploaie. Ciocârlia din arin cu trilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
înseamnă "Moldova" pentru Ștefan Vodă? Ștefan se codește, își freacă fruntea și, în cele din urmă, rostește: Știu eu?... Poate... poate, un jurământ... Da! Da! Un jurământ făcut cu mine însumi, atunci, pe Direptate, când am fost uns! Mi-am jurat atunci, să fiu Domnul unui popor liber, neatârnat sau... sau să nu fiu deloc! De douăzeci de ani stăruie în mine gândul aista drag inimii mele... Visam să ard timpul rămânerii în urmă... Bâjbâim prin veacuri ca orbeții; cât era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au lăsat singur, când aveam mai mare nevoie de ei... Aiasta cumplit mă doare! Daniil clatină din cap: S-a surpat, oare, credința moldovenilor în Domnul lor, Ștefan? Risipește umbra îndoielii... "Moldovenii lui Ștefan", îngână el sarcastic... Eram înțeleși au jurat chiar ca oastea risipită să se adune pe culmile Carpaților în zvon de bucium. Dar buciumele n-au buciumat... Și cât i-am așteptat, Doamne!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Poate... poate n-au putut... îngăimă Daniil. Poate... poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
atunci toată creștinătatea va fi în primejdie ... De aceea, ne rugăm, să ne trimiteți într-ajutor oștile voastre până nu va fi prea târziu; ca noi, nu singuri, ci împreună să putem duce războiul până la capăt... Iar noi, din partea noastră, jurăm că vom sta în picioare și ne vom lupta până la moarte. Așa trebuie să faceți și voi, pe mare și pe uscat, după ce, cu ajutorul lui Dumnezeu -, noi i-am tăiat mâna dreaptă... Deci, fiți gata fără întârziere!" Din scrisoarea lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
de împăcare... Îmi amintesc de o asemenea dimineață de pe vremea când mai locuiam pe strada Pietroasa și mai dormeam toți patru într-un singur pat. Mă trezisem la timp ca să-l surprind pe tata cerându-și iertare și promițând solemn, jurându-se că „nu va mai face”. Vorbea încetișor, cu vocea lui de om bun, copleșit de vinovăția sa, de care acum era, pe deplin, conștient. Mama de-abia dacă scotea un cuvânt, dar se îmblânzise și era limpede că acordarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lui au mai rămas doar niște bolovăni de piatră. Dar acei bolovăni imenși, rămășițele acelui palat, câte au văzut și auzit, mai ales groază păcatului care s-a săvârșit. Împăratul Irod îl iubea pe Sf. Ioan Botezătorul, dar pentru că se jurase dansatoarei Salomeea care l-a distrat atât de bine pe el și pe invitații lui că-i va da orice-i va cere, chiar și jumătate de împărăție, iar aceea a cerut Capul Sf. Ioan Botezătorul, Irod a săvârșit nelegiuirea
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
cu mare pază Pe la Ana și Caiafa. Cu palmele îl lovesc Dar vină nu ii găsesc. Îl duc la Pilat din Pont Și de acolo la Irod, Și-L hulesc, și-L îmbrâncesc, Dara vină nu-I găsesc, Si strigă, jurând de rău: „Piară Omu-acesta rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
Amintirile prietenilor povestește cum îi iubea pe sufiști din timpul copilăriei. Timp de 39 de ani a călătorit, adunând amintirile „prietenilor”. Astfel au fost adunate 97 de biografii. Printre „prieteni” se află și o femeie fascinantă, Rabiah din Basra. Ea jurase ca niciodată în viață să nu ceară ajutorul cuiva, servind cu înțelepciunea ei pe alții, îndurând incomoditatea vieții cu mult curaj. Printre sufiști erau: un rege, patru sclavi, hoți, adică toate categoriile sociale ale acelui timp. Prima traducere europeană a
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Reprezenta o pereche de bețivi cu niște poziții și mutre atât de stâlcite sub rachiu că-ți venea să nu te mai atingi nici de umbra paharului. “Să nu se lege nimeni de tânărul ăsta muncitor și doritor de carte. Jur pe Fernanda ( era soția sa, o franțuzoaică ajunsă prin miracol pe aici), jur pe Fernanda că va fi vai de el. Pe cuvântul meu de senator liberal!” Fiindcă ajunsesem la cinci clase de liceu, directorul școlii, Neculai Munteanu, mi-a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
eu nu l-am auzit pe ștefan să zică nici o vorbuliță rea despre tine, din contra, îi pare rău că cel mai bun prieten al său, tu, îl vorbești de rău peste tot. Zău, mă? Costică, tu spui drept? Jur, Vladimire. La fel am făcut și cu ștefan Luca. Nu i-am slăbit o clipă. Într-o zi m-am dus cu Vladimir, după lecții, la un cetățean în sat. și bulgarii sunt foarte primitori și găgăuzii la fel. Cetățeanul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
colonelul ne-a spus că URSS ne-a răpit Basarabia și partea de nord a Bucovinei iar Ardealul de Nord a fost furat de unguri, toate acestea în urma înțelegerii dintre Stalin și Hitler. Colonelul și toată lumea am îngenuncheat și am jurat că vom lua Basarabia înapoi. Steluța stătea în gazdă la niște oameni foarte de treabă, el fiind ceferist. și iat-o într-una din zile pe micuța învățătoare împreună cu gazda trecând peste podul Bistriței. Steluța s-a oprit și a
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
bătea puternic. Aveam emoții. Nu știam unde merg și nici cum va fi viața mea de acum încolo. La țară fusesem în copilărie, la bunici și apoi în învățământ, dar ultima oară îmi plăcuse atât de puțin, încât m-am jurat că nu 42 voi mai sta niciodată la sat. Dar cum cele ce vom face în viață nu depind numai de voința noastră, iată că m-am trezit deodată îndreptându-mă spre o destinație necunoscută pentru a mă întâlni cu
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
bârfele câtuși de puțin. Pe când primărița încă mai locuia în apartamentul de la blocul din centrul comunei, niște tineri s au urcat pe balcon într-o noapte. I-au pândit ore în șir pe cei doi conducători ai comunei. Tinerii se jurau cu mâna pe inimă că i-ar fi văzut într-un moment de tandrețe, sărutându se. Când, într-un târziu, i-au ajuns la urechi vorbele care circulau prin comună, primărița s-a mutat de la bloc într-o casă. Era
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
certificând trecerea sa prin Punta Arenas, localitatea cea mai sudică a lumii, situată la latitudinea 53,10 grade și longitudinea 70,54 grade și așa cum o cânta poetul Jose Grimaldi: "Cu o mână pe inimă și alta pe biblie, eu jur că nu există egal ca farmec și frumusețe la adăpostul vântului, zăpezii și brumei" Punta Arenas ,18 decembrie 1980 Semnează martor, Juan Mauricio, inginer forestier, Director, Corporacion Nacional Forestal XII Region Magallanes y Antarctica Chilena." Plăcute amintiri și privind diploma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]