14,805 matches
-
murmură. — Vino în spatele meu. El se supuse, și ea își apăsă lacomă tălpile înghețate de gambele lui, dar spatele îi era familiar și intim; se încălziră destul de repede și-apoi adormiră. Se trezi printre șoapte și foșnete. Lanțuri de puncte luminoase curgeau în zigzag peste bolta întunecată, coloane și podeaua plină de lume. Veneau de la un glob cu fețe argintii care se învîrtea în locul în care fusese lampa portocalie, și acum treptele intrării era singura porțiune luminată continuu. Acestea se întindeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cîteva ferestre de la etaj erau acoperite de draperii și luminate din interior. Acestea îl surprindeau plăcut prin aerul lor familiar, așa că rămase uitîndu-se perplex. Unthank era singurul oraș pe care și-l amintea, dar întotdeauna își dorise un loc mai luminos: de ce-i plăcea acum oare cum arăta? Zgomotul învălmășit din intersecție se auzea foarte bine. La fel și sunetele din bucătărie, care veneau din spatele unei uși din panta acoperișului. Bătu în ea, și peste o clipă Frankie o deschise. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
adresa la Comisia de Reclame a Consiliului și veți primi o broșură gratis în care vi se explica de ce nu se poate fără ele. Coborîră din autobuz într-o piață mare, pe care Lanark o cunoștea bine, deși era mai luminoasă și mai aglomerată decît și-o amintea. Se uită la statuile pe soclurile lor victoriene, masive și se gîndi că le văzuse înainte de a o cunoaște pe Rima. Piața era înconjurată de clădiri din piatră decorate din abundență, cu excepția celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Lanark. — îți poți permite? întrebă Macfee sarcastic? Lanark își pipăi cardul de credit din buzunar, dădu din cap aprobator și deschise ușa. Lumina dinăuntru era roșiatic-obscură, întreruptă de zone de strălucire țipătoare. Majoritatea meselor și scaunelor erau separate prin rețele luminoase, vene colorate în roz și artere purpurii. O sferă rotitoare arunca pete corpusculare, roșii și albe, pe tavan, iar muzica era în surdină, cu sunete prelungi, continue și vibrante, dînd impresia unui gigant care coboară șchiopătînd o scară acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de la bibliotecă și-amîndoi o știm. Bine dacă ne iubești pe amîndoi, însă nici unul din noi nu trebuie s-o arate pre limpede. în oglinda mea încețoșată lași urma a doi dinți pe piele umărului tău și, evident, repede îmi zîmbești luminos și limpede, de parc-ar fi în regulă. Prieteni din nou, în baia asta, isprăvim să ne spălăm de iubire. McCABE, BRIAN Cap. 48, par. 2. Directorul marțian este din schița Feathered Choristers. MacCAIG, NORMAN Cap. 48, par 22. Vipera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu vîrfurile aripilor care se subțiau și zburau înapoi ca niște săgeți. Pieptul și coastele golașe îi înghețau în cădere. Aerul cețos se rări pînă se întunecă și harta neagră a orașului se întinse jos, cu străzi ca niște puncte luminoase. Mici bucăți din acea hartă ardeau. O floare mare de flăcări îl atrase spre ea. Văzu un turn de sticlă în flăcări, o piață cu statui, motoare și capete fremătînd în toate direcțiile; auzi mugete și sirene, încercă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
din cap, surâzând. Omul îl privi uimit și nu-i răspunse în nici un fel. O clipă, Gosseyn găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu-l ― iată care fu impresia lui Gosseyn. Își stăpâni un surâs. Fiecare își măsura vecinul, încercând să evalueze șansele acestuia de a câștiga. Un domn în vârstă, așezat la un birou lângă ușă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
din difuzor îl întrebă sec. ― Numele dumneavoastră? Gosseyn uită de Teresa Clark. Acum începea greul. Cabina era dotată cu un confortabil fotoliu cu pivot, cu un birou cu sertare și un panou transparent, amplasat deasupra acestuia în spatele căruia tuburi electronice luminoase formau motive mergând de la roșul intens la galbenul viu. În centrul panoului se afla difuzorul stilizat. confecționat de asemenea din plastic transparent. De acolo răsuna vocea Mașinii, care acum îi repeta: ― Numele dumneavoastră? și, vă rog, strângeți în mâini electrozii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Gangsterii nu se exprimă astfel. Gosseyn se relaxă simțindu-se cu adevărat ușurat. În cele din urmă, mașinile, după ce urmară o curbă largă, intrară în viteză într-un tunel. Urcau o pantă slab luminată. După aproape cinci minute, tunelul deveni luminos în depărtare. Brusc mașinile ieșiră la suprafață pe un platou ușor oval. Încetiniră și se opriră în fața unei porți. Din mașini ieșiră mai mulți bărbați. Gosseyn o remarcă pe fată când aceasta coborî din mașina care îl precedase. Ea făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cine știe ce monștri necunoscuți. Ce pot însă să-ți certific este faptul că Mașina e neputincioasă în acest domeniu. ― Mă poate proteja. Se văzu pe gânduri și articulă pentru sine: ― S-ar putea. Apoi ridică din nou spre el ochii ei luminoși. ― Nu-mi prea dau bine seama ce amestec ai tu în toate astea. Ce-au descoperit în ce te privește? Gosseyn îi povesti pe scurt, în câteva cuvinte, la ce experiență fusese supus și adăugă: ― Ceva trebuie să fie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în două minute ajunse la un fel de prerie. O vale se întindea în fața lui. La dreapta sa, cocoțată pe culmea unei coline, se zărea o casă, pierdută printre tufișurile de flori gigantice. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
licărire slabă, undeva, în stânga sa. Mai întâi era o vagă reflecție, dar apoi, pe măsură ce se apropia, intensitatea luminozității se mărea. În cele din urmă se contură o oază de lumină care împestrița cu stropi de lumină frunzișul și iarba. Valul luminos se revărsa din niște ferestre enorme practicate în trunchiul unui arbore situat la liziera pădurii. Gosseyn se opri în umbra protectoare a unui tufiș și privi la ferestrele supraînălțate. Încă din roboplan, în ciuda exploziei de mânie, se hotărâse să urmeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
metri în trunchi. O simplă zgârietură în raport cu masa enormă a acestuia. Dar era arhisuficientă pentru o minigrădină de basm, plină de tufișuri înflorite alcătuind un amalgam de culori feerice. Florile gigantice își înfoiau petalele atât de intens colorate încât păreau luminoase. În mod sigur Venus era un paradis pentru botaniști. Dar frumusețea grădinii nu-l reținu prea mult. Neliniștit, reveni în apartament. Ce să facă până la întoarcerea lui Crang? În living, se uită prin cărțile de pe rafturi. Mai multe titluri îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
o figură inexpresivă. Îi fixă cu ochii pe frumosul Hardie. Apoi privirea îi alunecă către zâmbetul gigantului Thorson și în sfârșit către Patricia Hardie, care, distantă, dar interesată, aproape mascată de silueta celor doi bărbați, îl urmărea cu ochii ei luminoși. ― Și acum ce facem? Era vocea gravă, fără nici o urmă de umor a lui X. ― Mă gândesc, Gosseyn, că nu ai nici cea mai mică posibilitate să ne împiedici să te întindem alături de primul tău cadavru. Nu era o constatare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
cu totul mai mult de 10 la puterea 66 de atomi. Lumina care se strecura prin ușa întredeschisă de la intrare era acum un gaj pentru protecția lor. Atâta vreme cât ușa rămânea nemișcată, observatorii de afară nu vor vedea decât un halo luminos difuz și li se va părea că totul decurge normal. Dar, fără îndoială, răbdarea și credulitatea lor vor avea și ele o limită. Îi legară mâinile și picioarele lui Prescolt, și-i acoperiră gura, cu o grabă care nu excludea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
vorba cu gestul. Încă de la începutul expunerii, se apucase să ambaleze rezultatele testelor într-o valiză de piele. Fotografii, note. Deschisese aparatele și scosese tuburile de înregistrare, firele, ecranele, rolfilmele, sulurile de hârtie autoimprituantă, bobinele speciale pentru înregistrări sonore și luminoase. Înainte de a le aranja i le prezentase succint pe fiecare: ― Asta dovedește că noul dumitale creier nu este de structură corticală, iar asta... și asta... și asta... că celulele nu sunt talamice... memoria... asocierea... A! iată și câteva din principalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
devine mai originală. CE PUTEA FI ALTCEVA? Nimic nu oferea o continuare de dezvoltare atât de logică a principiului non-A. Dar, odată făcută, la ce-i putea servi? 25 Sute de mașini oprite peste tot, siluete agitându-se spoturi luminoase, flăcări dansând în depărtare, învălmășeală. După ce își parcaseră mașina la peste un kilometru și jumătate de focarul incandescent, Gosseyn și Lyttle continuară pe jos vreo 800 de metri încadrându-se într-un lung șir de pietoni. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
umeri, se apropie de un aparat încastrat în perete, manevră un cadran și reveni în mijlocul camerei. ― Cred că e mai bine să vezi cu ochii tăi toate astea, îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
s-o facă fără absolut nici un ajutor, dar el însuși depusese toate eforturile ca să similarizeze cele două bucăți de lemn. Și abia dacă acestea se modificaseră puțin. În camera închisă asupra lor acționase și căldura umană a corpului său. Raza luminoasă și atmosfera obscură, în ciuda tuburilor de absorbție încastrate în pereți și a termostatelor extrem de sensibile probabil că exercitaseră de asemenea o anumită influență asupra fiecăreia dintre bucățile de lemn. Fără îndoială, dacă n-ar fi avut distorsorul, acest prim test
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lămurit. Mă bazez mult prea mult pe altcineva ca să reușesc miracolul final. Și chiar în acel moment, odată cu această constatare, încolți prima idee a unei acțiuni disperate. 32 Două zile mai târziu, reuși să contopească în camera obscură două raze luminoase, fără ajutorul distorsorului. El percepuse acțiunea, resimțind-o ca pe o senzația asemănătoare ― după cum încerca el s-o descrie după aceea celorlalți ― celei pe care o încerci când "îți plutește brațul fiind în stare de hipnoză pentru prima dată". Reușise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
legile sincronizării. În cea de-a nouăsprezecea zi, i se dădu o tijă metalică cu un reflector concav confecționat din oțel-electron, metalul rezervat utilizărilor în domeniul energiei atomice. Fără vreo dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se dădu o tijă metalică cu un reflector concav confecționat din oțel-electron, metalul rezervat utilizărilor în domeniul energiei atomice. Fără vreo dificultate, Gosseyn își proiectă energia mintală în direcția micii surse luminoase care fusese instalată în cameră. Devenind brusc forță luminoasă, aceasta se concentră în reflector și țâșni cu violență iradiantă lovind pereții, podeaua și ecranul transparent în spatele căruia asistau observatorii. Îngrozit, Gosseyn întrerupse sincronizarea de două zeci de zecimale între tija de metal și sursa de energie. Apoi restitui arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fără să se oprească din țopăit. „Bătrânul e cretin ?“, l-am întrebat atunci pe domnul Sima. „E senil“, mi-a răspuns acesta. „La vârsta lui, nici nu poate fi altfel; dar te ajută cu vasta lui experiență, mișcându-se în luminosul întuneric al minții îngropate în sine, ca o tradiție, fără să-și dea seama ce face și de ce.“ „Atunci să-l punem pe masă“, am propus eu. „Să-l punem“, a fost de acord domnul Sima. „Acolo n-o să vă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ai face și tu ceva ca să termin cu nervii rațiunii și cu neîncrederea asta, m-ai scăpa din scorbură, am sta și noi, ca oamenii, lângă un calorifer încălzit, ne-am plimba cu liftul sau am intra într-un magazin luminos, mi-aș cumpăra tutun irlandez, pentru pipă, nu așa, în mizerie, cu cizmele sparte și cu ciorapii uzi și înghețați, nu vezi ? Nu sunt bun de nimic, îmi intrase în cap că sunt predestinat și așa mai departe, că tu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Am uitat să spun că la capătul coridorului aceluia aflat la etajul cel mai de sus al unui bloc, pe Calea Moșilor colț cu bulevardul Domniței, aveam o odăiță în care locuiam și primeam uneori vizitele unor ființe cu mâini luminoase și fețe străvezii, despre ele nu prea am să vorbesc, aș fi putut crede că am viziuni dacă n-ar fi lăsat urme palpabile, discutam împreună ore întregi, o dată mi-au adus un sac de cartofi, de exemplu, l-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]