5,756 matches
-
poezia lui Kaalund "Plînsetul naturii". Natura tînjea după copiii săi, care se închiseseră acum în marele oraș. Ei începură așadar să se reverse înspre ea, la aer liber. Dar marea mamă se supără văzînd acei domni și doamne împopoțonați și mînia sa se prefăcu într-o vijelie care îi 2fugări, într-o goană sălbatică și tot felul de urgii, înapoi în oraș. Poetul mărturisește însă: "Eu însumi, cu acel prilej, mergeam cu o trăsură!" O dublă mișcare are loc în marele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
epoca modernă. În antichitate, oamenii nu aveau simțul psihologiei individuale și, în orice caz, profetul făcea acea impresie asupra posterității imediate,de la care ne provine imaginea pe care o avem despre el, numai în măsura în care desfășura puterile unui suflet mare în mînie și vervă. Atunci cînd ajungea, în sfîrșit, unul din marile modele ale neamului său, trăsăturile pur individuale se ștergeau cu ușurință, mai ales cele ce decurgeau din conflictele interne dintre instincte și tendințe învrăjbite. Dacă ar fi fost cu totul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
întemeia o comuniune cu el. Chiar și în cazul în care ironia servește autoafirmării, ea nu constituie o respingere, ci o sustragere, o cale de a feri sanctuarul sufletului de pătrunderea cu forța a celor din jur. Cînd ironistul provoacă mînie prin comportarea sa, aceasta poate fi urmarea împrejurării că oamenilor nu le place cînd cineva vrea să-i educe, să-i scoată din tihna în care ei se simțeau în siguranță. Mîndria lor este rănită deîndată ce descoperă că tocmai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
absentă sau doar negativă, melancolia și nostalgia nu produc deloc humor. S-a spus astfel despre Shelley, desigur în mod just, că i-a lipsit humorul 49. Viața lui sufletească debordantă se descătușa în niște fantezii puternice sau volatile, traducîndu-i mînia ori nostalgia și purtînd marca luminii sau întunericului pur, care nu permit însă nici o refracție a luminii printr-o prismă. Lumea cea mare îi apărea, în finitudinea și mărginirea ei, ca o eroare, ca o iluzie. Baza pentru humor se
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
înțelegea prin humor este motivat de această întrebare. În activitatea științifică și, deopotrivă, în cea artistică, intră în funcție numai o parte a personalității. În ce fel se comportă însă gîndirea și fantezia față de bucurie și durere, față de entuziasm și mînie, față de sentimentul sublimului sau al descurajării, provocate de propriul destin ori de experiențele pe care le facem în privința intereselor ce ne fac viața demnă de trăit? Se cere, în acest caz, o sinteză cuprinzătoare, una a personalității însăși, în care
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ideilor sau fantezie, va lipsi cea necesară contopirii sau organizării sentimentelor stîrnite de mersul vieții. Astfel, deseori, în regiunile situate dedesubtul lumii de idei și intuiții, pot zbura în mod haotic tot felul de sentimente. Ipohondria sau nechibzuința, flegamantismul sau mînia, meschinăria sau mărinimia, amărăciunea ori sentimentalitatea, senzualitatea sau idealitatea acestea și încă multe alte tendințe pot alcătui o lume trecătoare pe care n-o bănuiește cel ce nu cunoaște decît operele ideilor sau a fanteziei nu constituie totodată și fundalul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
special aduși de la Nivernais, 150 de duzini de rațe de Rouen precum și fazanii necesari producerii a mii de piftii. În sfîrșit, participanții la banchetul republican au băut preignac și saint-julien la carafă, haut-sauternes și margaux la sticlă (ceea ce a provocat mînia lui M. Latour... primarul din Aloxe-Corton). Meniul a fost următorul: Aperitiv Castraveți și măsline Salam și unt Felii de somon glasat à la parisienne Haut-Sauternes File de boeuf en Bellevue Rață à la rouennaise Margaux J. Calvet, 1887 Găini de
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
lipită de grilaj, în momentul acela, chiar, un soldat îl înlătură cu bruschețe și îl azvârli în mijlocul mulțimii aiurite de țărani și de trândavi ai Londrei strigând: -Cară-te, caraghiosule! Mulțimea aplaudase și izbucnise în râs; dar tânărul prinț izbucni de mânie. Cu sângele la cap, cu ochii strălucitori de indignare, strigă: - Cum îndrăznești să maltratezi, astfel, în prezența mea, pe acest micuț sărman! Cum îndrăznești să ridici mâna asupra unui supus al Regelui, tatăl meu, fie acela cât de mic? Să
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
București, 1955. Traduceri: Howard Fast, Calvarul lui Sacco și Vanzetti, București, 1954, Cina cea de taină, București, 1956; Charlotte Brontë, Jane Eyre, București, 1956 (în colaborare cu Paul B. Marian), Shirley, București, 1974; John Steinbeck, Căluțul roib, București, 1957, Fructele mâniei, pref. trad., București, 1963, Pășunile raiului, București, 1975; Jack London, Martin Eden, București, 1958, Călcâiul de fier, pref. trad., București, 1960; Ernest Hemingway, Pentru cine bat clopotele, București, 1965, Fiesta, București, 1968; Erskine Caldwell, Jenny, pref. trad., București, 1965; Oscar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
capriciilor naturii și sălbaticiei. Spre deosebire de rege, ajuns pustnic fără voie și fiind victima a propriilor sale planuri egocentrice, schimnicii și sihaștrii veniți acum două sute de ani în aceste locuri au avut scopul de a se purifica spiritual. Dezamăgirea amară și mînia lui Lear l-au condus pe acesta la nebunie, iar fiicele sale diabolice l-au lăsat pradă sălbaticiei, urmînd ca, în cele din urmă, metaforica roată de foc să-l purifice de hubrisul sau. După cum era de așteptat, mi-am
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
buni? N-ai observat nici o nemulțumire la el, în vorbe sau în privire? EDGAR: Nu, deloc. EDMUND: Gîndește-te bine cu ce-ai putut să-l jignești; și te implor, evită-i prezenta un timp, pînă cînd i se mai moaie mînia nemulțumirii, care-n clipă asta e-așa de aprinsă, că nici măcar cu vătămarea persoanei tale nu s-ar potoli. EDGAR: Vreun mișel m-o fi ponegrit. EDMUND: De-asta mă tem și eu. Te rog, ține-te răbdător deoparte pînă
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
de m-ați ruga, chiar de-ar fi să-mi atrag defavoarea voastră. CORNWALL: Cu ce l-ai ofensat? OSWALD: Eu, cu nimic nicicînd. Stăpînului sau regele-i plăcu Să mă lovească, se-nșelînd, deunăzi, Iar el, sărind și-i lingușind mînia, Prin spate m-a trîntit și, jos, m-a insultat, Dîndu-și atîtea aere de om Plin de curaj, ca regele-l laudă C-a atacat un om care ceda, Si ațițat d-isprava lui mortală, Se năpusti asupră-mi iar
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
groși Au blînzi copiii lor. Norocul, curva fără leac, Nu deschide la sărac. Și cu toate acestea, vei avea atîtea dureri de la fetele tale, cîte poți să numeri într-un an. LEAR: O, furia-mi spre inima se umflă! Isterica mînie, jos, durere-urcînd, Locul ți-e jos. Unde e față asta? KENT: Cu contele, înuntru, șir. LEAR: Nu mă urmați, voi așteptați aici. (Iese) CURTEANUL: Și n-ai jignit mai mult decît ai spus? KENT: Nu. Cum vine regele cu-așa
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
vrei; Eu am răbdare, pot să stau la Regan, Cu suita-mi de curteni. REGAN: Nu-i chiar așa. Nu te-așteptam, nici pregătită nu-s Să te primesc corect. Ascultă-mi sora; Cei ce-ți topesc în cuget clar mînia Sînt mulțumiți să zică: ești bătrîn, și-astfèl... Dar știe ea ce face. LEAR: Înadins vorbești? REGAN: Cutez s-o susțin, șir. Ce, cincizeci de curteni N-ajung? Ce-ți trebuie mai mulți? Sau, chiar ațiți? Căci costul lor și riscul
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
himself. Zei, mă vedeți aici un biet bătrîn, De chin plin și de ani, lovit de două ori; De voi stîrniți inima-acestor fiice Tatălui contra, nu vă bateți joc De mine-atîta, încît să-ndur smerit; M-atingeți cu o nobilă mînie, Și armele femeii, stropi de apă, nu-mi Păteze-obrajii de bărbat. Strigoaice, M-oi răzbuna pe voi în așa chip, Că-ntrega lume va... Voi face-asemeni lucruri, Care, eu încă nu știu, dar vor fi Teroarea pe pămînt! Voi credeți c-
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
slujitori) CORNWALL (Către Goneril): Pleacă repede la duce, soțul tău, si arată-i scrisoarea această. Oastea Franței a debarcat. (Către slujitori) Căutați-l pe trădătorul de Gloucester. REGAN: Spînzurați-l pe loc! GONERIL: Scoateți-i ochii! CORNWALL: Lăsați-l în seamă mîniei mele. Edmund, însoțește-o pe sora noastră; răzbunarea, pe care sîntem siliți s-o aplicăm trădătorului tău tata, nu-i potrivită pentru ochii tăi. Advise the Duke where you are going, to a most festinate preparation. We are bound to
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
cu bine. (Edmund, Goneril și Oswald ies) Mergeți, căutați pe trădătorul Gloucester, Legați-l că pe-un hoț, aduceți-l aici! (Ies slujitori) Deși de viața-i nu putem dispune Far' formele de drept, puterea noastră Va face un hatîr mîniei noastre; lumea-l Poate blama, nu-opri. (Intra slujitori cu Gloucester) El? Trădătorul? REGAN: Vulpea ingrata, el. CORNWALL: Legați-i brațele uscate. GLOUCESTER: Ce vreți să spuneți? Prieteni, vă gîndiți Că-mi sînteți oaspeți; nu mă rușinați. CORNWALL: Legați-l, spun
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
wilt o'ertake uș hence a mile or twain I' th' way toward Dover, do it for ancient love, M-am poticnit pe cînd vedeam. Se-arată-ades: La bine ești prea sigur, lipsurile Se dovedesc folos. -O, drag fiu Edgar, Hrana mîniei tatălui mințit, Dacă-aș putea trăi doar, să te-ating, Aș spune că am ochi iar! BĂTRÎNUL: Cine e? EDGAR (Aparte): O, zei! Cin' poate spune: -Mi este cel mai rău"? Mai rau mi-e că oricînd. BĂTRÎNUL: E Tom
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
lua și le citi-n prezența mea Și lacrimi mari din cînd în cînd cădeau Pe dulcele-i obraz. Părea regina Pe suferință ce, ca un rebel, Cată să-i fie rege. KENT: Au mișcat-o, dar. CURTEANUL: Nu spre mînie. Răbdarea și durerea se luptau Cari s-o exprime mai deplin. Văzut-ai Soare și ploaie-odat': surîs și lacrimi O zi de-april erau; surîsuri dulci Jucînd pe gura-n pîrg păreau a nu ști De oaspeții din ochii-i
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
din Pământuri constă tocmai în măsura în care acestea oglindesc realitatea în aspectele ei semnificative. Schița În ceată reprezintă un patetic document de acuzare al exploatării chiaburești. Autorul folosește forma compozițională a monologului, care era mai propice pentru dezvăluirea sentimentelor de ură și mânie ale țăranului sărac Ilie Resteu (...). Nuvela O adunare liniștită, cuprinzând dialoguri între povestitor și ascultător, este o adevărată scenetă, întreruptă doar de către autor prin scurte notații de regie, atunci când în scenă apar personaje noi. Datorită acestei măiestrii, țăranul închiaburit, deși
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
personalitatea artistică a poetului «cu toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui mai curge sânge. Vrei pace? Vino lângă noi! Pacea războiul îl va-nfrânge. Tu intră dar, în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
O dovedește Cuvântul lui Blag Zenovie, o reușită poezie, plină de ură împotriva dușmanilor țărănimii muncitoare. Asemenea versuri se întâlnesc și în Drumul minerilor. Ciudat este că D. Micu a analizat aceste poezii, citând versuri de un patos unit cu mânia și indignarea, însușiri de care tot el se îndoia puțin înainte: N-am să uit nicicând, nicicând Focul ce le-a stat în gând, Ura ce le-a ars în ochi În acel August flămând. Scoarță neagră-nsângerată, Martor ai
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
generală. Spre a concilia ocazionalul cu universalul trebuie exercițiu și mulți se pierd considerând pretextul din unghiul lui pedestru și jurnalier. Prin urmare M. Beniuc învață atent ritmurile spre a deveni «toboșarul timpurilor noi». Obișnuit cu chiotul răzvrătitului și cu «mânia străbună» aruncă acum chemarea impetuoasă: Ei! Muncitorilor! A voastră e ziua măreață. Din străbunul Armindeni Răsare azi pretutindeni O nouă viață! Într-adevăr construcția socialistă solicită tinerețea perpetuă a sufletului, pe care poetul e dator s-o cânte cum dealtfel
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
decît să-i spun două cuvinte, atît... — Domnul Kovitz este În... tr-o ședință, spune Carol. Însă nu vă faceți griji, am să-i transmit mesajul dumneavoastră, doamnă Broom. Vă mulțumim pentru telefon. Îmi Închide În nas. Închid mobilul, fierbînd de mînie. N-o să-i transmită nimic, așa-i? Nici măcar nu mi-a cerut numărul de telefon! — Și zi așa, spune Jasmine, care nu m-a scăpat nici o clipă din ochi. SÎnteți prieteni la cataramă, parcă așa ziceai, nu? Chiar sîntem, zic
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]