6,722 matches
-
a nu-l depărta. Principele era fru mos ca un Lohengrin, fin, bine crescut, cult, mai atrăgător căci era sfios ca o fetiță și, mai presus de toate, moștenitorul unui regat și foarte dispus în candoarea lui și după imboldul mătușii, încântată de această idilă, să o ridice prin căsătorie până pe tron. Se logodiră in petto, nu se mai despărțeau. Regina trăia în nori și iluzii, i se părea că face nu numai fericirea celor doi tineri, dar și a țării
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
intimitate. Nu-i revăzui decât mult timp în urmă. George rămăsese acum sub influența, pentru afaceri, a unchiului său Sebastian Moruzi, care foarte rău îl povățui, dar pe care îl asculta totdeauna, chiar împotriva avizului lui Ionel, și sub a mătușii nevestei, Olga Sturdza. Se instalară la Iași în casa din str. Coroiu nr. 1, cu grădină frumoasă și unde erau grămădite toate amintirile lui Cuza Vodă. Întreaga stare a primului bărbat, luat tuberculos și mort după scurtă căsnicie, rămăsese văduvei
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe care le suporta părinții acestuia , în timp ce lui îi arde de pozne și de glume. Între 13 și 15 ani , face cele mai multe din năzdrăvăniile de care vorbește în partea a II-a a ,, Amintirilor din copilărie,, : fură cireșe din ograda mătușii Marioara , pupăza din pom , ajută Smarandei la tors , din care pricina primește de la fete spre disperarea lui porecla de,, Ion Torcălău’’, si se scalda în baltă. Jocurile practicate de Nica sunt și ele o filă de carte din magistralul,, român
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
cultural al Brăilei antebelice și trebuie să adaug că acesta răsfrângea spiritul unei vieți libere și prospere. Eu n-am apucat, din păcate, vremurile bune ale orașului, dar știu despre ele de la cei care le apucaseră: părinții, bunicii, unchii și mătușile mele, toți brăileni get-beget, trăitori în tinerețea lor într-o lume care mie îmi apărea mirifică. Nu va fi fost chiar așa, în realitate, dar era, în orice caz, o lume în care nu se punea pentru nimeni, în termeni
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Marin Nastase-Titi (zis și Tapu în familie). Datorită lipsurilor și mizeriei, sănătatea Elenei Ciolan s-a deteriorat în decursul anilor și senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elenă Nastase, dirijata de soțul ei, o izolează pe mătușa de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să, Elenă Nastase, moștenitoare universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
deteriorat în decursul anilor și senilitatea i-a avansat. Aflată în incapacitate mintală totală, nepoata Elenă Nastase, dirijata de soțul ei, o izolează pe mătușa de vecini, prieteni de-o viață, de restul familiei și, în 1989, o pune pe mătușa senila, deci inconștiență, să semneze un tesatament prin care o lasă pe nepoata să, Elenă Nastase, moștenitoare universală. Astfel, sub îndemnul soțului - vicleanul și atavicul bolnav de avere Marin Nastase - soția lui devine proprietara unei vile naționalizate de regimul comunist
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
sale, cât și trăsăturile rasei mamei; 2. Nu am fost destul de detailat în legătură cu felul cum a acaparat familia Marin și Elenă Nastase averea compusă din vila din Aviator Petre Cretu nr. 60, cât și bunurile mobile de mare valoare ale mătușii sale, sora tatălui Elenei Nastase, Elenă Ciolan. După ce Elenă Ciolan a pierdut locuința (prin naționalizare) și soțul ei, inginer M. Ciolan, a fost dat afară din seviciu și apoi a decedat, ea a beneficiat de o pensie "simbolică" de urmaș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
decedat, ea a beneficiat de o pensie "simbolică" de urmaș. A trait foarte greu și a reușit la început să vândă câteva piese de mobilier. Atunci a intervenit cu dârzenie nepoata ei, Elenă Nastase, simțind pradă. Ea i-a interzis mătușii, din ce in ce mai amnezica, să vândă ceva din fosta ei casă și, ca să fie sigură, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, după directivele soțului, Marin Nastase. În 1984, Elenă Ciolan ajunsese în stare avansată de demență (senilitate); în 1989
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85068_a_85855]
-
minunată, ce importantă și neprețuită este calitatea de a asculta, ce minunat e sa ai un prieten care știe să te asculte. Îmi amintesc însă și de cazuri hazlii. În vremea copilăriei, veneau la mama mea în vizită mai multe mătuși, și ieșea o mare hărmălaie, căci toate voiau să vorbească și nici una nu voia să asculte. Așa se întâmplă adesea și la conversații telefonice la care participanții nu reușesc să se înțeleagă deoarece amândoi vor să vorbească și nici unul nu
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
uniformă pentru că mă aflu în rata Brăila Însurăței alături de părinți și fratele tatei, iar drumul pare anevoios, cu suficiente opriri, poticneli, uneori discuții obositoare, alteori tăcere, doar tăcere. Cred că am trei ani și mă pierd în poala voluptoasă a mătușii mele, o femeie voinică, extrem de temperamentală, căreia îi spun „Mamalita”. Mergem la nunta fratelui mamei, la Însurăței, localitate situată la aproape 55 de kilometri distanță de Brăila, poziționată pe malul drept al râului Călmățui, pe terasele acestuia, în plină câmpie
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
arborelui nostru genealogic, dar așa cum o făceau și-o trăiau bunicii, parcă mi-a fost dat mai rar să văd astăzi. La cimitir am fost cred o dată cu Maia, țin minte că au fost atunci și o parte din surorile mamei, mătușa, și era, înclin să cred, la un Sfântu Ilie, în vară, pentru că s-au împărțit cu seamă fructe de sezon, așa cum o cere tradiția. Cimitirul satului este la ceva distanță de locuința bunicilor, din câte mi-aduc aminte, amplasat ceva
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
glorii ale scenei noastre: Elvira Popescu, fata căruțașului nisipar În papuci de piele groasă și cu șorțul de postav verde dinainte; Maria Mohor, codana cea frumoasă a cârciumarului cu grădină de vară și grătar cu renumiții mititei; Marioara Voiculescu, cu mătușile ei Frosa și Dorina În papucii lor roșii tigheliți cu mărgele, coborâte aci, spunea lumea, din fundătura lăutarilor din apro piere, cu coșul de rufe spălate și călcate În casa acestor țigănci, frumoasele mahalalei, ajunse, una, Întreținuta grecului, baro san
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băiat de liceu tânăr, de familie și de lume aleasă de acum cincizeci de ani, sunt răspunsurile acestui amator criminal la Întrebările președintelui: — Mă rog, plângi vreodată? Foarte greu! Când ai plâns? — Doar când a murit Verdi. Mă aflam la mătușa mea. Am plâns ca un copil și am fost bolnav o săptămână. — De ce? Mi-am adus aminte de Aida, de Lucia... — Îți plăceau? — Da. — Dar dacă victima ți le-ar fi cântat? — Dacă mi le-ar fi cântat bine ar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
evoluției noastre spre „damele cu pălărie“, adică mai mult sau mai puțin clandestine, sau spre modelele pictorilor, depo zitare unice ale acestor pedepse divine de care nu scapă nici unul din Închinătorii Venerei. Locuind unele În oraș, singure sau pe la o mătușă impro vizată, iar altele În pensiune, cu casă și masă, În chiar Încăperile „stabilimentului“ (cum i se spunea bordelului „pă radical“), mai toate aceste femei erau protejate, exploatate de acei odioși indivizi acvatici care le luau până și bruma de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
părintească și mai selectând câteva reviste și cărți. Din păcate, unele va trebui să le arunc la tomberon, Întrucât, În absența mea, au avut drept cititori... șoarecii, care au Început, școlărește, de la cotor! La 10,45 am pornit spre casa mătușii defuncte, ajungând În același moment cu preotul Vasile Ghiurcănaș, venit Însă cu mașina. N-am mai fost pe strada M. Kogălniceanu de vreo 15 ani, așa că m-am uitat nostalgic În jur, să văd ce mai recunosc. Deși s-au
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
secunde? Nu pot! Dar un campion poate? Poate. Sunt oameni care au anumite calități, ce le lipsesc altor oameni. Cine știe, poate că domnul Toma e înzestrat cu calitatea asta. Așa cum un tip de la Arad, vecin de apartament cu o mătușă de-a sa, de-a lui Biță, avea însușirea să audă ca nimeni altul. L-a cunoscut chiar el, Biță. Când nouă, celor obișnuiți, ni se părea că e liniște, pe el îl dureau timpanele de zgomot. Tipul cu pricina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
deja student, la Politehnică, la Timișoara, iar acum venise pentru câteva zile acasă. Fata, în schimb, pe nume Monica, era mai mică decât ei cu un an, elevă în capitala regiunii și verișoara lui Stelian, se afla în vizită la mătușa sa. Tinerii s-au plăcut instantaneu, aveau sentimentul că se cunosc de mult și că își pot încredința unul altuia cele mai tainice gânduri. S-au plimbat pe aleile cu pietriș ale parcului, apoi pe bulevardul central, străjuit de castani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
fusese, de a organiza un grup de rezistență și în orașul său natal. De altfel, chiar a doua zi, Stelian a părăsit orășelul. În schimb, a rămas Monica, să-și petreacă vacanța în pitoreasca noastră localitate de pe malul Dunării, la mătușa sa. Apropierea, legătura lui Victor cu liceanca venită în vizită în Serenite a continuat, s-a întărit. Fără să fi îndrăznit să-i facă propriu-zis declarații de dragoste, Victor și-a dat totuși seama că Monica înțelesese adevăratele sale sentimente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
plăceri inegalabile...), apoi fata își retrăgea rapid palma, cumva rușinată, ca și când ținându-se de mână amândoi ar fi săvârșit un gest nepermis de îndrăzneț... În august, Monica a împlinit optsprezece ani. Și-a sărbătorit majoratul invitând câțiva prieteni acasă la mătușa sa. Printre ei, desigur, și Victor. I-a servit cu tort de ciocolată și sirop de vișine preparat în casă. Toți invitații au felicitat-o pe sărbătorită, sărutând-o pe obraz: a fost prima oară când a sărutat-o și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
aproape toți vameșii vorbeau rusește). Acel vameș se adresează în limba rusă celuilalt: “Mai bine îl împușcau și se termina odată cu el”. Aneta înțelegând bine limba rusă, a tradus imediat pentru noi ce-a spus vameșul, iar doamna Rodica șcraba, mătușa scriitorului Arcadie Opaiț de la Cernăuți și cea mai în vârstă din grupul nostru, ar fi vrut să se întoarcă din drum, dar nu se mai putea face acest lucru. Ne îndreptăm spre Taxobeni, peste tot era beznă, așa cum era în dreapta
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
o oală cu supă, și uite că n-am nimic. Dar de la patru“, a zis cu multă înțelegere inginerul Vrabie. De la zece e altceva. Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decât să vândă sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Unii cam exagerează cu cărucioarele astea. Susurul izvoarelor din piscină Carlotei i-a murit iarăși o mătușă. Biata fată, cum vrea să plece și ea undeva, la Agigea sau la Bușteni, să se odihnească un pic, cum îi moare o mătușă bogată la Viena sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decât să vândă sau să reconstruiască vile. Și, bineînțeles, să numere bani. „Ce bine de tine c-ai fost la bulgari - mi-a zis Carlota din Florida, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sau la Stockholm. De zece ani nu face altceva decât să vândă sau să reconstruiască vile. Și, bineînțeles, să numere bani. „Ce bine de tine c-ai fost la bulgari - mi-a zis Carlota din Florida, unde tocmai înmormântase o mătușă -, mereu îmi zic să stau și eu măcar o săptămână pe plajă la Albena și să nu fac nimic“. „Era chiar atât de bogată mătușa asta a ta cât se spune?“, am întrebat-o. „Îngrozitor de bogată“, a zis Carlota. „Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
c-ai fost la bulgari - mi-a zis Carlota din Florida, unde tocmai înmormântase o mătușă -, mereu îmi zic să stau și eu măcar o săptămână pe plajă la Albena și să nu fac nimic“. „Era chiar atât de bogată mătușa asta a ta cât se spune?“, am întrebat-o. „Îngrozitor de bogată“, a zis Carlota. „Nu știu ce-o să mă fac!“ Ultima mătușă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străulești plin cu mătuși. Dacă mai pleacă încă una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
eu măcar o săptămână pe plajă la Albena și să nu fac nimic“. „Era chiar atât de bogată mătușa asta a ta cât se spune?“, am întrebat-o. „Îngrozitor de bogată“, a zis Carlota. „Nu știu ce-o să mă fac!“ Ultima mătușă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străulești plin cu mătuși. Dacă mai pleacă încă una departe, într-o lume mai bună, cum a precizat preotul referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]