8,009 matches
-
8. Poate că Lenin nu l-a citit pe Luther, dar chiar și el remarca faptul că "astăzi poate fi devreme iar poimâine prea târziu"9, ziua de mâine fiind oportunitatea, ocazia care vine o dată și nu se mai întoarce. "Masca" sau "mâna" lui Dumnezeu este idealizată de Hegel sub forma "vicleniei rațiunii" sau a "vicleniei istoriei". Pentru a-și realiza scopul, aceasta se folosește de "personalitățile istorice, indivizii croiți pe măsura istoriei universale, aceia în ale căror scopuri rezidă un
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui clasă nu beneficia de nici una dintre ele, povestitorul era singurul care gusta asocierile subtile ale textului său. Umflarea pîntecelui, deja semnalată cu alt prilej, se transforma aici într- un adevărat cutremur. Îndreptîndu-și memoria, cu toate luminile aprinse și toate măștile spiritului mimînd amintiri, spre zilele tinereții sale receptive și înflăcărate, Pnin se îmbăta cu propriul vin, pe măsură ce oferea probă după probă din ceea ce auditoriul lui bănuia politicos că ar fi umor rusesc. Nu tecea mult și nu se mai putea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
în Cercetări lingvistice, Cluj, 1964, nr. 2. Pentru istoricul problemei v. printre ultimii, Paul Cornea, Studii de literatură modernă, București, 1962, pp. 269-290. Capitolul 7 (a) p. 113 Tudor Vianu s-a ocupat în unele studii de această lirică a "măștilor", în Cursul de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
de această lirică a "măștilor", în Cursul de stilistică (litografiat) București, 1912-1943, el delimitează "eul tipic" de "eul personal", și, pe de altă parte, reluînd unele observații ale lui W. Scherer, "lirica personală", exprimare pe ton de confesiune, de "lirica măștilor", în care apare un "eu" mai îndrăzneț, mai radical în opinii, si de "lirica rolurilor", în care poetul poate experimenta atitudini depărtate de cea obișnuită lui. Distincțiile au fost urmărite la Eminescu (Singurătate, Rugăciunea unui dac, înger fi demon exemplifică
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
a unui tânăr de o frumusețe barbară, îl provoacă și îl atrage într-un mod ce nu mai permite alegeri sau îndoieli. Yukio Mishima a trăit deplin bizara suprapunere a literaturii cu biografia: a fost nevoit să-și asume o mască ce-i asigura o identitate socială acceptabilă, însă a rămas fidel până în ultima clipă unui cod al onoarei ce i-a făcut suportabilă atât viața, cât și moartea. "Dilemateca", anul VI, nr. 61, iunie 2011 În reluare - resentimente, remușcare Meritul
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
bună de transformat în materie ficțională: "Doamnă, să știți că doar pe vremea dumneavoastră se citea. Astăzi nu mai citește nimeni. Acesta-i un obicei de pe vremea dumneavoastră". "Orizont", nr. 4 (1555), aprilie 2013 10 ore cu Mircea Ivănescu Volumul Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu* a apărut în recent inaugurata serie "Portrete în dialog" a editurii Humanitas, fiind deopotrivă o apariție-eveniment și prilejul unei revelații. În această ultimă relatare despre sine, poetul și traducătorul Mircea Ivănescu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se poate de clar: "M-am simțit mereu liber să-l contrazic, să-l provoc, să mimez indignarea sau, pe alocuri, să fiu indignat, să joc jocul pe care mi-l propunea, adică să-mi pun și să-mi păstrez masca inocenței pentru a-l lăsa pe el să manevreze, cu o pricepere și un rafinament de mare actor, măștile nenumărate pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
pe alocuri, să fiu indignat, să joc jocul pe care mi-l propunea, adică să-mi pun și să-mi păstrez masca inocenței pentru a-l lăsa pe el să manevreze, cu o pricepere și un rafinament de mare actor, măștile nenumărate pe care le avea la îndemână". Una dintre temele recurente în discuție este statutul politic și cultural pe care Mircea Ivănescu și l-a asumat în anii comunismului. În acest sens, poetul a avut, în autorul Apelului către lichele
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
definitiv atașat. "Toată viața mea am fost un idiot", afirmă Mircea Ivănescu, cu satisfacția malefică a celui care și-a construit o prezență publică inteționat stearsă, o apariție mereu umilă, precară, marginală. Gabriel Liiceanu se întreabă dacă nu cumva această mască ascunde, de fapt, un imens orgoliu și chiar îi spune, justificat, partenerului său de dialog: Ați avut tot timpul, în peisajul nostru cultural, ceva din comportamentul cinicilor clasici ai Atenei, celor cărora li se spunea că li se vede vanitatea
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ălea voit tâmpite ale volumelor mele...". Ironia excesivă, aparenta naivitate - exacerbată comic și dirijată masochist -, indiferența paradoxală față de tot ce înseamnă realitate exterioară, destin colectiv, participare la viața publică sunt constante ale dialogului ce întregesc, prin jocul metamorfozei și-al măștilor, portretul lui M.I., artistul aflat nu doar la o vârstă pe care o considera "o grozăvie" ci și, fără să știe, în apropierea morții. Ficțiunile borgesiene ale lui Mircea Ivănescu, dublate tulburător de orbirea completă și de fragilitatea fizică a
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Al. Sahighian, Editura Polirom, Iași, 2005. Articolul a apărut în revista "Dilema veche", 19-26 noiembrie 2009. * Daniel Cristea-Enache, Dan C. Mihăilescu, Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu, Editura Humanitas, București, 2013. * Gabriel Liiceanu, Mircea Ivănescu, Măștile lui M.I. Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu, Editura Humanitas, București, 2012. * Marta Petreu, Acasă, pe Câmpia Armaghedonului, Editura Polirom, Iași, 2011. * Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene (sfârșitul secolului al XIX-lea, prima
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
se părea că se repede fulgerător asupra mea și, spre nedumerirea domnului serios cu care conversam, m-am aranjat În așa fel Încât să fiu „cu spatele la zid”, dând la o parte orice obiect ascuțit, neputând să-i ascund celuilalt o mască extrem de crispată, ochii ficși, mâinile ca niște ghiare Încleștate de brațele scaunului... Sau, altădată - unul dintre zecile de exemple - În pat, lângă o femeie tânără, frumoasă, după un amor perfect, prelung, aflând că, după nu știu ce calendar asiatic, ea este considerată
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să-mi aducă aminte” de o obligație sau de o promisiune majoră uitată, deci de o „vinovăție”. Și această „figură” tenace, aș zice aproape amenințătoare prin regularitatea terifiantă a aparițiilor În fiecare noapte, ani, decenii la rând, ca și prin „masca” Întunecată, plină de un reproș neînțeles, a fost - și este! - cu siguranță Tatăl, „autorul” zilelor mele, cum se spunea În romanele lui Dickens. Dar, rareori, dezamăgitor de rar, visele mele m-au Învățat ceva, atât cât am fost eu În
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nevrozei, printre altele, deoarece lupta sa, eforturile sale pentru „auto-exprimare” sunt dinamice, se „succed” și curg una din alta, În timp ce „falsul ratat” are o conștiință perfect statică și satisfăcută cu sine, găsindu-și echilibrul perfect În acea poză, În acea mască a „celui neînțeles”, născut sau prea devreme sau prea târziu, Într-o lume care „nu i se potrivește”, printre contemporani bolnavi de-o mediocritate infinită. C A P I T O L U L I I (Libertateaă Divagațiile noastre de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
al suprarealismului. Dar, oricum, suprarealismul a fost nu mai puțin o formă a libertății și a victoriei „geniului etern tânăr” În fața psihologiei și artei sclerozate, datată istoric și mental prin spiritul burghez. O poză ce a devenit cu timpul o mască, un destin, o Înghețare a unei mimici și a unei gestici creatoare și revelatorii. I s-a reproșat „absența capodoperelor”, dar aceasta duce la o altă discuție, unde nu lipsesc argumente pro și contra. Să nu uităm că și sinuciderea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
care la un moment dat ia forma mai umilă, strecurătoare, a unui sobol! - dispare, lăsându-l pe „rătăcitul” prinț În plină „criză interioară”, neînțeleasă sau prost interpretată de cei din jur, iar el, pentru a o ascunde, preferă să poarte masca unui nebun. Eul ca o formă a nebuniei acceptate, oricum, expuse, exhibate; iată, după părerea mea, primele semne clare ale psihologiei moderne În artă. Un anumit eu, se’nțelege, un „eu princiar”, așa cum Îl „descoperă” și-l poartă apoi nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
din Polonia sau Ungaria, nu aveau o minimă tradiție, În istoria recentă, a „Împotrivirii față de domn”, față de „drăguțul de Împărat”, cum Îi spunea curajosul și naivul Horia celui austriac, până când s-a convins pe propria-i piele că Împăratul, orice mască ar purta el, nu e decât o expresie a grofilor, a boierilor, a prim-secretarilor. Aurora Cornu, fosta soție a lui Marin Preda În perioada când acesta a conceput și publicat Moromeții vol. I, autoarea unor notabile volume de versuri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În satul 2 Mai, a poposit prin luna iulie, ’72, grupa veselă onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În textele lor, una dintre armele cele mai eficiente, mai uzuale - ironia lor, care m-a făcut să descopăr realitatea sarcasmului românesc, ce nu rareori cade În simplă bădărănie! - și chiar și politețea lor care, bineînțeles, nu e decât o mască, dar... prețioasă, deoarece face parte din tradiția lor, din blazonul tradiției lor, așa cum la noi, la popoarele bătrâne, dar mai de curând intrate În caruselul civilizației și al marii istorii, este ospitalitatea! Așa cum tânărul, tinerelul Nicu Breban debarcase la 18
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pe o ironie, nici măcar foarte subtilă, la adresa lectorilor săi francezi, bruscându-i tocmai pentru că „nu se așteptau” ca un venetic literat să creadă același lucru pe care-l „știau și ei” și pe care credeau că-l ascund perfect sub masca inegalabilei lor politeți! Înainte de a-i „descoperi” pe moraliștii francezi, Cioran, cu mare probabilitate, i-a studiat pe epigramiștii și satiricii latini, care cunoșteau acest „procedeu” al „demascării” adversarului nu prin negație, ci prin Întărirea, Îngroșarea gândului său, prin aproprierea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
escroci, plugarul de vreme - el, care de secole Înfruntă riscurile cele mai directe, mai grave și mai imprevizibile În previzibilitatea lor nefastă! Riscurile vremii, cu siguranță, dar și vicleniile orășenilor, ale diverșilor invadatori, care În ultima vreme se ascund sub măștile cele mai deconcertante, nu rareori sub cele ale unei Înalte justiții! De ce m-aș plânge de singurătate când... ea mă ajută nu numai să mă regăsesc alături de uneltele scrisului meu, dar mă și apără de oameni?! În preambulul marii sale
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
o dată spectaculos, depășind deseori granițele verosimilului romanesc. Această carte are două secțiuni distincte, cu "fabule" diferite: prima, relatează avatarurile tânărului savant (filosof și medic), Daniel Durban, care, în urma unei drame erotice, poposește în satul Opăriți, ascunzându-și adevărata identitate sub masca unui anonim profesor suplinitor. Venirea lui produce "un adevărat șoc de ideal" (?), cuvântul și atitudinea pe care acesta o promovează schimbând totul în Opăriți: se opune hotărârilor arbitrare ale directorului școlii, înfruntându-l cu diverse prilejuri, fapt care îi atrage
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
frumoasă poveste de dragoste plină de elemente spectaculoase și cu un final nefericit. Avem aici "triunghiul erotic" clasic: Ozana îl iubește pe Durban, Dinu Felecan pe Ozana, iar Durban, structură camilpetresciană, încearcă să scape de săgețile lui Eros punându-și masca indiferentului. Deznodământul fatal se petrece în trenul de la Tecuci: în compartimentul în care se afla Durban, intră Ozana și Dinu Felecan care încep să converseze despre primul, nerecunoscându-l (întrucât acesta se uita pe fereastra, stând cu spatele la cei doi). Este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
creadă, într-adevăr, că și-au ales viața în deplină libertate, la lumina zilei și de aici sociabilitatea lor, jovialitatea, patriarhalitatea (Ralea), complementară însă cu imbecilitatea ireversibilă (E. Ionescu). S-a observat că, spre deosebire de carnavalescul tradițional, în care personajele leapădă măștile și redevin ce-au fost, la Caragiale carnavalul se prelungește în cotidian și devine lege existențială. Interioritatea este cu desăvârșire străină acestor "eroi" și de aceea spațiul închis caragialean este cu totul altceva decât spațiul închis al literaturii absurdului sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
care i s-a programat și care a fost declanșată în ziua de 28 iunie 1883. Partea a doua a cărții, intitulată Resurecția "galaxiei Grama", demonstrează că o adevărată sacrificare a lui Eminescu se săvârșește și în zilele noastre, sub masca așa-numitei demitizări. În fapt, suita denigrărilor tendențioase la adresa poetului, începută de preotul Alexandru Grama în 1891, este relansată în 1990 de către Moses Rosen, fostul rabin șef al Comunității evreiești din România și culminează cu "isprava" revistei "Dilema", nr. 265
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]