6,419 matches
-
Dumézil. Observația complementară a lui Eliade indică și decalajul între tipul distinct de orientare a celor doi savanți. Pentru Eliade, bunăoară, cea de-a „doua renaștere” a culturii occidentale, prin orientalism, descoperirea sanscritei și a filosofiei indiene, nu a produs miracole și nici conversiuni creatoare ca în cazul Renașterii italiene: „Rolul prestigios pe care i-l prezisese Schopenhauer nu s-a realizat. Dacă îndrăznim să sperăm încă într-o întâlnire stimulantă cu gândirea Indiei și a Asiei, ea va fi rezultatul
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dansatori; gândiți-vă la gemenii ireproșabili din Mșațhș³țbhș³rataț, între care unul este frumos și curajos, celălalt - înțelept și drept: a trecut mult timp de când au murit, împreună cu popoarele curajoase al căror ideal îl reprezentau, și totuși dvs. ați făcut acest miracol: ni i-ați redat pe acești tineri de acum 30 de secole vii, ca și cum ar fi murit ieri... Acei gemeni cărora timpul le confundase chipul și le ștersese trăsăturile, iată-i că retrăiesc cu opoziția lor evidentă, cu gusturile, cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
poemul era gata. Îl recita prietenilor, aceștia îl memorau, ca în scurtă vreme, datorită pritocelilor din celule, să facă înconjurul închisorii. Peste cîteva luni, aveam să îl întîlnesc pe Robert Cahuleanu într-un lagăr de muncă și să constat că miracolul poeziei nu avea neapărat nevoie de șerpăria de la Jilava. Poetul izbutea să facă versuri în marș, în pas alergător sau în poziție de drepți, la cărat de cărămizi, la curățatul semințelor de sorg, în timp ce mînca, în timp ce dormea. Ca să salveze opera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de la ei anchetatorii -, iar justiția le-a făcut dreptate: un tribunal militar a condamnat cîteva zeci de țărani la pedepse între 15 și 25 de ani de închisoare". Și tabloul este completat amar ironic: "Balta Brăilei era un tărîm al miracolelor. Se adunaseră aici bandiți din toate provinciile țării. Lor li se alăturaseră și reprezentanți ai unor comunități din afara granițelor. Basarabeni fugiți de frica rușilor se înhămau la aceeași roabă cu macedoromâni refugiați din Cadrilater. Erau și repatriați din exil printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care l-au văzut înecându-se și au sărit să-l tragă la suprafață. Întins la mal, era inconștient, palid, având pulsul foarte slab. I se face respirație gură la gură, i se apasă puternic pieptul și, ca printr-un miracol, când toți din jur îl credeau pierdut, revine la viață. Tușește ca ultimul bolnav și abia se mai poate ține pe picioare, neînțelegând exact ce se întâmplase. Se sperie de oamenii adunați puhoi în jurul său și o ia la fugă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
culturii naționale, dar și a statului tânăr român - era pusă În discuție, calomniată și negată?! Nu cumva la noua instaurare a unei „ere a suspiciunii”, a unei „noi ordini” culturale, dar și umane, cetățenești!, după ce abia scăpaserăm, ca printr-un miracol - cine, În toată lumea, ar fi prevăzut surparea uriașului și arogantului imperiu ideologic și militar moscovit?! - de false liste, false criterii, false istorii, false valori?! Și ele, nu-i așa, stipulate În numele moralei, al unei „alte morale”, cea care trebuia nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
viul el Însuși fiind o categorie extrem de „enigmatică” - ea trebuie afirmată În orice secundă, În jurul nostru, În prezent și În istorie există, apar enorme forme ale unui fals viu, mișcătoare numai În aparență, goale de acea contradicție internă care este miracolul vieții, acea continuă și inepuizabilă luptă Între creație și distrugere. Capacitatea materiei de a-și conține, secreta, principiile și „motoarele” propriei dezagregări, nimiciri, acea „iubire a negației” care ne face să „Înaintăm” deși această „Înaintare” nu este decât aparentă, ea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prezent!”, afirmă poetul care sunt uneori. Numai ei au această putere, acest ne-omenesc privilegiu. Zeii și, cum se poate deduce dintr-unul din exemplele epice de mai sus, Îndrăgostiții, adevărații Îndrăgostiți. Sau unii nebuni, rupți printr-un fel de miracol otrăvit de chingile propriilor lor, trecute, interese, de propria lor amintire, memorie, chiar din chingile cele mai ferme ale omului - legătura dintre cauză și efect. Sau, cei care trăiesc o catastrofă primesc „În dar” prezentul, ce-și arată fața teribilă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
formidabila victorie În alegeri, când P.N.Ț.-ul și Întreaga Convenție s-au bucurat de o putere decizională și de o „stare de grație” nemaiîntâlnită! Când ar fi putut Îndeplini, cel puțin În primul și al doilea an, câteva din „miracolele” pe care le aștepta populația care, cel puțin la Început, le era perfect complice, capabilă de acea unitate pe care o dă entuziasmul unei „schimbări reale”! Un rol sub așteptări l-au jucat și unele vârfuri ale intelectualității, În primul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
feerie Visul unei nopți de vară - mai Întâlnim această „topire” a calităților și defectelor umane ce, ca și În viziunea unui Hegel, se nasc unele dintr’altele, schimbându-și uluitor de iute „semnul moral”, de fapt „conținându-l” ab initio! Miracolul plenar și, uneori, insuportabil al Viului, al lui Onthos! L-am „văzut” cu atâta putere, cu atâta „acuitate intim profetică” pe „viitorul Nichita” În persoana acelui Mitia prins În cleștele grandorii și exuberanței insuportabile a caracterului său și „judecata rațională
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ne-am acomodat, cum se zice, ne-am adaptat puțin cam prea mult cu „odiosul regim”, ne-am găsit ritmul firesc, ritmul nostru și modalitatea noastră de expresie mai ales În cadrele „sale”? Rigide, e drept, „inumane”, dar... iată ce „miracol”: acolo și atunci noi - vorbesc bineînțeles de cei care și-au pierdut „excelența lor existențială”, vocația de care erau atât de mândri În noua libertate socială! - „noi” ne afirmaserăm atunci cu Întreaga noastră originalitate și putere de creație. Sau... poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și un efect invers - adică o potențare a fricii de a o pierde, această miraculoasă existență! Dar, cred, bănuiesc că sunt și am fost adeseori atât de impresionat - În momentele de reală vitalitate și forță a conștientizării prezentului! - de acest miracol al materiei Înalt organizate și gânditoare - o „materie ce ia cunoștință de sine”, cum o spune Hegel -, Încât bucuria a prevalat În fața săbiilor lucioase și ascuțite ale expierii ultime. În momentele mele de geniu - și, sunt convins, orice individ are
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
iubirii, credeam și-mi doream cu multă ardoare o prietenie cu cineva, altcineva, de vîrsta mea sau nu, de un sex sau altul. Și apoi, Întreaga mea tinerețe luptătoare, În literatură, a fost Îmbibată de această necesitate adâncă, de acest miracol, al unei legături strînse, profund intime, Între două persoane care nu cultivă relații sexuale și, dacă e adevărat că această nevoie - misterioasă, neprofitabilă! - mi-a adus nu puține dezamăgiri și răni care s-au vindecat greu, e adevărat că Prietenia
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mă Întoarce spre ideea de Dumnezeire În alt fel, nu pe căile nietzscheniene, ci mai degrabă În modul de a gîndi al filosofiei mari romantice germane, ale unui Fichte sau Hegel! - În acest fel, sărăcind existența de valorile și de miracolul ei ascuns și tulburător, infinit cognoscibil, dar și infinit apt de mister, cum ar spune poetul Blaga, noi sărăcim realitatea Însăși de valoare și chiar de „realitate”, sărăcim realul, adică, consistența și legitatea sa. Ne postăm, de fapt, orbi și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
problema”; de a nu-ți acoperi ochii, dar nici de a te refugia În mit. Și atunci, după umila și Încăpățânata mea opinie, Moartea, ceea ce numim astfel, Își trimite, În fine, „solii ei pozitivi”! Ea Îți apare, ca printr-un miracol, sub o altă față; cea de care aminteam mai sus, cea a unei zeități amabile, darnice, cea care ne oferă, de fapt, darul existenței, mai mult: cea care ne permite, ne intermediază, ne Îndrumă și ne ajută de „a fi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că omul, individul uman mai are o „posibilitate” de a percepe realitatea, de a o aprofunda mai bine zis, de a deveni cu adevărat lucid de teatrul fastuos și miraculos În care și În fața căruia se află, ca și de miracolul propriei sale existențe, depășind prin aceasta toate milioanele de specii vii, doar prin „luciditatea morții”. O luciditate, o conștiință pe care filosoful clujean D.D. Roșca - dar și alții! - o numește tragică; și ea este astfel, dacă definim tragicul ca o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
legați și de originea noastră socială burgheză care, În anii aceia, ne „stigmatiza” evident! -, păstra față de mine și de autorul care eram o distanță precaută, critică și uneori biciuitor ironică. Dar, prin toamna lui ’61, s-a Întâmplat un mic miracol, o „schimbare la față” a prietenului lui Nichita, Cezar și Mircea Ivănescu; smulgându-mi, Nichita, prima variantă neterminată a manuscrisului romanului Francisca, Într-o aproape disperată dorință de a ne apropia, de a-l convinge pe reticentul și extrem de exigentul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
s-a regăsit stăpână pe un Întins și bogat teritoriu, unită și dibuindu-și cu uimire, cu mîndrie, orgoliu chiar, origini milenare, având norocul unui „idiom latin” păstrat În toate cele trei provincii Înfeudate secole unor imperii străine, printr-un miracol. Bucuria libertății, a speranței mari, individuale și naționale, ce putea Încă o dată să renască și „să fie!”, iată unul dintre darurile pe care mi le-a făcut mie, dar și multor altora - senectutea. Regăsirea demnității; și mă Întristează cei care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Încredere sau răbdare În acele mecanisme care efectuează aceste Înnoiri la modul lent, previzibil. Interesant este că, de pe o zi pe alta, Întreaga Europă a pierdut unul din „principiile” cele mai bătătorite ale „Înnoirii”: lupta de clasă. Ca prin miracol, clasa muncitoare sau detașamentele ei active, „revoluționare”, au pierdut acest ascendent major, odată cu surparea imperiului moscovit. Aceste „principii de stânga” s-au refugiat În mișcarea sindicală, mai ales a sindicatelor foste aliate ale partidelor comuniste. Toată lumea este de acord că
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fel de vag, timid „extaz” al propriei persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau Începe! - cu miracolul propriei tale ființe, Întrezărite abia, și pentru puține secunde, În acea pulsație a unei viziuni neîncrezătoare În sine, deoarece, cum spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
persoane, deodată nouă, netocită de existență și, ca un copil, Îți vine să Întinzi mâna și s-„o” atingi cu vârful degetelor, ca să te convingi... nu, nu atât că „este”, ci că există! Miracolul existenței care sfârșește - sau Începe! - cu miracolul propriei tale ființe, Întrezărite abia, și pentru puține secunde, În acea pulsație a unei viziuni neîncrezătoare În sine, deoarece, cum spuneam, noi, oamenii moderni și „păgâni” am pierdut nespus de multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
multe lucruri, privilegii ale celor ce scriau și deșteptau miturile; nu numai legătura cu zeii, ca și oportunitatea de a-i Întâlni, de a te „izbi” de ei În mijlocul unei Încăierări sau dileme de sânge, dar și credința În posibilele miracole: cele ale naturii și ale vieții „de aici” și unul din acestea ar putea fi și revelația, „iluminarea” propriului destin. Ce nu e În nici un caz „fatalitatea”, ci acea cale, pregătită numai pentru tine, unic de la Începutul până la sfârșitul lumii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
României moderne, sau numai Într-o parte a acestui teritoriu, sau pe un teritoriu sensibil mai mare decât România de astăzi, sau complet În afara frontierelor românești! Românii rămân, așa cum a spus un istoric francez, Ferdinand Lot, „o enigmă și un miracol istoric“ (caracterizare preluată de Brătianu În titlul lucrării menționate). Va fi rezolvată cândva enigma? Trebuie să ne resemnăm cu ideea că istoria nu ne răspunde la toate Întrebările și, mai rău chiar, ne derutează adesea cu răspunsuri contradictorii. Dar oare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
pe departe. În fapt, valoarea lor era sub zero, fiindcă produceau doar pierderi!). Chiar și printre țările comuniste, România s-a remarcat prin ritmuri deosebit de Înalte: În medie, aproape pe toată durata comunismului, 12-13% anual. Se proclamase, În anii ’70, „miracolul românesc“, prin analogie cu „miracolul japonez“, Într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc În lume, iar România pe al doilea, În privința ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă În faptul că miracolul japonez era real
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lor era sub zero, fiindcă produceau doar pierderi!). Chiar și printre țările comuniste, România s-a remarcat prin ritmuri deosebit de Înalte: În medie, aproape pe toată durata comunismului, 12-13% anual. Se proclamase, În anii ’70, „miracolul românesc“, prin analogie cu „miracolul japonez“, Într-o vreme când Japonia se afla pe primul loc În lume, iar România pe al doilea, În privința ritmurilor de dezvoltare. Deosebirea dintre cele două miracole stă În faptul că miracolul japonez era real. Miracolul românesc pare a fi
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]