6,868 matches
-
se lăsase la pământ, apăsată de răcoarea înserării. Deodată, liniștea fusese tulburată de un sunet duios și cald. Cri-cri! Cri-cri! Fetița ridică degetul arătător, pe celelalte le strânse în pumnișor, apropie degetul spre ureche, iar ochii i se deschiseră a mirare și spuse: Ia! Ce se aude? Este un greieraș, îi răspunse tatăl șoptit, să nu-l speriem. Ce spune greierașul? întrebă însetată de curiozitate, micuța blondă de doar patru anișori. Cântă o rugăciune către Doamne-Doamne. De ce cântă pentru Doamne-Doamne? Îl
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
bine țărancă decât maimuță! după care făcu un stânga-mprejur cu rotire pe călcâie, așa cum învățase ea la ora de sport și plecă să-i ajute pe ceilalți la culesul nucilor. George rămăsese cu gura căscată privind în urma ei cu mirare, nimeni până atunci nu-l învinsese cu propriile arme, dar își reveni repede și spuse cu năduf, dar și cu oarecare mândrie în glas: Drăcoasă verișoară mai am! Angelina începu să culeagă nuci alături de ceilalți, să le curețe de coaja
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și începu să plângă, dulăul se sperie la rândul lui de această întâmplare și amândoi repetau mereu încercarea de a ieși din captivitate, din păcate fără reușită. Alarmați de plânsul Vivianei, bunicii veniră într-un suflet și mare le fu mirarea văzând tandemul celor doi. Dar până să ajungă ei în fața cuștii, câinele, mai înțelept sau poate intimidat de apariția stăpânilor, se retrase în fundul cuștii, lăsând loc Vivianei să iasă din captivitate în momentul în care bunicul ajunse lângă ei. Îngrijorat
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
de franceză, Îi aruncă un comic/distrugător verdict: „ Am cunoscut-o pe Brigitte Bardot, duduie: era și mai frumoasă ca dumneata, și vorbea și mai bine franțuzește!”. Ergo: cînd nu scria, Mazilu rămînea propriul său personaj. Nici nu-i de mirare că s-a scris o piesă despre el... Au trecut 40 de ani de la dispariția marelui comediograf Tudor Mușatescu. Incredibil! Parcă ieri am fost În locuința-i de pe strada Luigi Cazzavilan, elev fiind, și rugîndu-l să-mi ofere textul Profesorului
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Să se fi plictisit, marele teatrolog, de teatru? Sau era doar o preferință de moment? Om muri și om vedea... La Paris, văd Într-un ziar un interviu despre o recentă premieră cu Le soulier de satin a lui Claudel. Mirarea Începe În clipa În care aflu și cît ține reprezentația - 11 ore! Mă-ntreb dacă la noi ar avea răbdare să vadă un spectacol atît de lung, mai mult de două-trei sute de snobi. Am fost În sală de cîteva
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o-ntrebare: Când ajung la capăt, oare? Și la asta se cuvine, Căci așa e foarte bine, Să adaug încă una: Mi-a șters timpul și arvuna? Lațul se tot strânge-n taină Șifonînd a vietii haină; Nici urmă de mirare - Viața fost-a grea cărare. Timpul meu cu noapte densă Cere-n rugă recompensă; Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vrăjmași; Azi, pe Biblie se jură, Și se jură pătimaș. * Se clatină cât ai spune doar pește O națiune făr’ elan Când egoismul lung dospește La lideri ce conduc în van. 31 decembrie 2004 Cosește moartea un’ nu crezi - Zadarnică mirare. Ieri mai era, azi nu-l mai vezi Pe cel dorit sub soare. 7 ianuarie 2005 82 Unii se întrec în teme, Cum să huzurească-n trai; Alții se căznesc. Probleme, Cum să aibă de mălai. * Imităm pe-a vieții
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
ca și cum și-ar fi dat seama dintr-o datè cè a spus prea multe, apoi, ferindu-și ochii de mine, aproape șoptind, Știam cè vei înțelege! De unde? Calculatorul deschis așteaptè nerèbdètor comenzile mele, întrebarea mea a fost mai mult o mirare decât o întrebare, Sè ne apucèm de treabè! își scoate din buzunar douè cd-uri, eu invitându-l sè se facè comod, ignorând cât e ceasul, precum și alarmă biologicè insistentè din stomacul meu, care, intermitent, mè anunțè, mi-e foame! îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
demult o femeie bètrânè, abia recunoscându-mè ca fiind tânèrul cèruia la începutul carierei ei de farmacistè i-a dat pur și simplu aspirine, precum și o jumètate de franzelè pe care a adus-o din bucètèria din spate, întrebându-se cu mirare, Cum vine asta oare!? Tânèrul de atunci e neschimbat ca si cum totul s-ar fi petrecut ieri! Urc încet scèrile farmaciei, recunosc clinchetul clopoțelului de la ușè, apoi, dupè câteva secunde de așteptare, din spatele rafturilor se ivește o doamnè mai în vîrstè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
i-ar discoasă Cum că ea - frumoasa fată - a ghicit că e frumoasă. Idol tu! răpire minții! cu ochi mari și părul des, Pentr-o inimă fecioară mândru idol ți-ai ales! Ce șoptește ea în taină, când privește cu mirare Al ei chip gingaș și tânăr, de la cap pân-la picioare? Vis frumos avut-am noaptea. A venit un sburător Și strîngîndu-l tare-n brațe, era mai ca să-l omor... Și de-aceea când mă caut în păretele de-oglinzi Singurică
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
mândra lună. Și s-așează toți la masă, cum li-s anii, cum li-i rangul, Lin vioarele răsună, iară cobza ține hangul. {EminescuOpI 86} {EminescuOpI 87} Dar ce sgomot se aude? Bâzâit ca de albine? Toți se uită cu mirare și nu știu de unde vine, Până văd păinjenișul între tufe ca un pod, Peste care trece-n sgomot o mulțime de norod. Trec furnici ducând în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci; Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să pătrundeți cu ochii minții în aceste Reflecții și să-i aflați tainele...Cu toată prețuirea, Vasilica Ilie Gânduri, stări Scrisoare simplă Cred că o să rămâi un timp, în sufletul meu, aninat ca un semn de întrebare și altul de mirare. Și nu știu deocamdată, care dintre ele atârnă mai greu. Introspecție Curge timpul ca ploile repezi de vară. Nu știu de ce, au devenit mai răcoroase... Tare mi-e teamă, iubitule, că ne vom înfrăți cu ele, de atâta stat și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
scăpat vreo câteva. Am avut nevoie de ele să nu mă simt singură... de fapt nu sună cum ar trebui... mă înveseleau și încă o mai fac... — Dar ăsta e un adevărat altar, spune Davey. Un mausoleu. Nu-i de mirare că nu m-ai invitat la tine de când v-ați despărțit. Mă privește în ochi. E chiar mai rău decât am crezut, susține el. Mai sunt și în restul casei? — Nu, doar aici, crede-mă... Davey se îndreaptă spre dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
aceea m-am întors. Pentru că mi s-a părut ceva suspect. Și în mod clar am avut dreptate. Îl aprob vinovată. Durează de mult timp, nu-i așa? Vreau să spun, aparițiile lui Patrick? —De o lună. — Nu e de mirare că-l vezi peste tot. Ești înconjurată de fotografiile lui. E de-a dreptul morbid. —Nu-i morbid. Doar nu e mort, protestez. —Ești complet dezechilibrată. —Doar sufăr. Vreau să simt că e mai aproape de mine. Nu pot renunța la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
face. Nimeni nu trebuie să preia povara responsabilității celuilalt. Ecou înspăimântător al gândurilor mele, discursul său, care sună mai degrabă ca un fragment dintr-un pliant al AA decât ca o conversație normală, mă scoate din minți. Nu-i de mirare că Davey îmi ține predici. I-a copiat stilul propagandistic. Probabil că, inconștient, nici lui nu-i place și se răzbună punându-l în practică în ceea ce mă privește. Ajung la concluzia că trebuie să-i despart. Minunat, exclam încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
devenit dependentă în ultimele două săptămâni petrecute cu Patrick la New York, când despărțirea noastră ținea de o realitate entropică. Entropia: deteriorarea constantă și inexorabilă a unui sistem sau a unei societăți. Antonimele ar fi ordine și liniște. Nu e de mirare că mi-a plăcut așa de mult serialul Lege și ordine,în care nu se dau prea multe detalii despre viețile polițiștilor. Se mai întâmplă ca la începutul unui episod să se prezinte o situație în care protagoniștii par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și cel arătător; antebrațele orientate spre exterior, brațele perfect întinse, umerii drepți; capul aplecat în față, coloana vertebrală solicitată la maxim, șezutul sprijinit pe gambe; genunchii depărtați, călcâiele trase înapoi; greutatea distribuită egal pe ambele picioare. Nici nu-i de mirare că e atât de reconfortant. Măcar câteva ore pe săptămână pot fi sigură că știu exact ce am de făcut. Patrick mă ținea cu picioarele pe pământ. Nu mai știu exact care e sensul acestei metafore. Țin minte că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi dau seama că sunt complet dezechilibrată. Jake a depus un efort considerabil și a căzut la pace cu demonii săi, pe când eu mă aflu chiar în mijlocul luptei. Și apoi, să nu uit de frumusețea lui înnebunitoare. Nu e de mirare că-mi trebuie ceva timp să mă apropii de el. N-am discutat nimic important până acum. A vrut să vină direct în Palm House și acum înțeleg de ce. Aici totul e liniștit: aburul, palmierii cu frunze enorme, înalți până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
îl folosești din ce în ce mai puțin. La mine n-a fost cazul, dar se spune că te simți bine când vezi paginile pline de linii. E ca și cum te-ai elibera de toate gândurile negre. Tu încă mai faci asta? îmi exprim eu mirarea. Nu știu cât de multe îl pot întreba despre trecutul său sau ce anume aș vrea să aflu. Mă simt ca și cum aș vorbi cu un psiholog, așa că el trebuie să-și păstreze atitudinea puternică și neutră; n-aș putea suporta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
care s-au lăsat de băutură abia de trei zile. La început toți suntem foarte vulnerabili, mai ales că trebuie s-o luăm de la zero. A umbla după persoanele nou-venite la AA e ca și cum ai fi pedofil. Îl privesc cu mirare. Da, mă rog, poate e un pic cam mult spus, se corectează singur. Mai bine o compar cu situația în care un profesor își lovește elevii minori. E vorba, pur și simplu, de un dezechilibru de forțe. —Tu și Louise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
chiar crezi că e o idee bună? mă întreabă Davey, nevenindu-i să creadă. — Păi, de ce nu? Ce poate să se întâmple? Zâmbesc și-mi pun haina. — Ce poate să se întâmple? Lui Davey îi ies ochii din cap de mirare și abia poate să scoată o vorbă. —Daisy și Finn vor juca puțin teatru pentru Vanessa și Barney, iar lui Finn or să-i crească acțiunile, fiindcă toți tipii de acolo or să-i facă avansuri lui Daisy și-or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în el și, pe măsură ce trece timpul, descopăr că supărarea mea se subțiază până la dispariție. Asta e magia romanelor polițiste: te lecuiesc. Toate sentimentele neplăcute și toate aspirațiile neliniștitoare se împrăștie în paginile cărții, limpezindu-ți starea emoțională. Nu e de mirare că sunt dependentă de Lege&Ordine. Mă așez lângă foc și îl aștept pe Jake să aducă cina. E prea cald, dar Jake e foarte atent la dorințele mele, chiar și acele neexprimate, așa că face un foc mic: un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
încercat să cosmetizeze despărțirea noastră cu povestioare despre destinul care ne împiedica să fim împreună. Am plâns zile întregi din pricina propriei lui incapacități de a avea o relație ca lumea, și susținea că e vina lui. Nici nu-i de mirare că l-aș alege oricând pe Patrick și nu pe Jake. Și apoi mă izbește ironia acestui gând: iată-mă pe mine hotărând, când, în realitate, nici unul nu mă vrea. Sunt complet șocată. Mă simt de parcă aș fi bătută zdravăn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dincolo, pentru că alunecă de pe carapacea buburuzei. Mioara, oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile reflectate. Tulburarea spațiilor reieșea din mirarea lor. Era o mirare paralelă, reflectând mirarea. Care dintre ele va fi fiind cea adevărată, dacă totul era o reflectare perpetuă?! Iisus se amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
carapacea buburuzei. Mioara, oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile reflectate. Tulburarea spațiilor reieșea din mirarea lor. Era o mirare paralelă, reflectând mirarea. Care dintre ele va fi fiind cea adevărată, dacă totul era o reflectare perpetuă?! Iisus se amuza reflectat prin Iisus amuzându-se. Mioarele și Mamele erau total debusolate și jocul deveni mai serios decât un joc. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]