5,723 matches
-
Ibn Zaydūn, s-a făcut din ce în ce mai auzită. Ḥafșa al-Rakūniyya (1135-1191) din Granada, cea mai prolifică poetă a veacului, a dat numele un nou tip poetic, bazat pe statutul femeii - "rakūniyya". Tot în acest interval temporal s-a dezvoltat și poezia mistică, al cărei faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
cărei faimos reprezentant a fost filozoful și teologul Ibn al-‘Arabī (1165-1245). Pe lângă exploatarea "qașīdei" și a "nasīb"-ului elegiac, lui i s-a atribuit și compunerea unui tip de poem de zece versuri, numit "mu‘aššara", care facilita manifestarea mistică. Elegia, de asemenea, a ocupat un loc important, cel mai însemnat reprezentant fiind Ibn al-Abbăr (1199-1260) din Valencia, om politic și istoric. O altă inovație la nivel poetic a fost "muwaššah"-ul, formă de cânt de minim cinci strofe, consacrată
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
o familie din al-Andalus, astfel încât opera sa cea mai proeminentă - "Introducere" ("al-Muqqadima"), poate fi asociată cu literatura andaluză. În "Introducere", „părintele sociologiei și istoriografiei”, cum este supranumit, descrie științele, precum și aspecte precum tribalismul, meșteșugurile sau diferite arte. Aria religioasă și mistică este dominată, în principiu, de Ibn al-‘Arabī. Și-a îndreptat atenția către teologie și sufism, semnând opere precum "Cuceririle meccane" ("Futūḥăt al-makkīyya") sau "Nestematele înțelepciunii" ("Fușūș al-ḥikam"). Nici filosofia nu a fost omisă de autorii andaluzi, dintre care cel
Literatura hispano-arabă () [Corola-website/Science/335397_a_336726]
-
parcursul procesului de învățare. Validitatea modelului Gregorc a fost pus la ]ndoial[ de către Thomas Oier și Albert Wiswell în urma studiilor experimentale. Gregorc susține că criticii săi au "puncte de vedere științific limitat" și că ei resping în mod greșit "elementele mistice" ale "spiritului", care poate discerne doar printr-un "instrument uman subtil". Anthony Grasha și Sheryl Riechmann, în 1974, au formulat Scală Grasha - Reichmann Learning Style. Această a fost dezvoltată pentru a analiza atitudinile studenților și modul în care aceștia abordau
Stiluri de învățare () [Corola-website/Science/335476_a_336805]
-
contemplativ, a meditației atât de prezentă în viața misticilor. Nu există informații despre maestrul său spiritual sau despre vreun îndrumător, cum nu se poate certifica faptul că ar fi făcut parte dintr-un ordin, cu toate că „pare informat de întreaga gândire mistică”. Experiențele sale spirituale au fost transmise de discipolii săi sub formă de povestiri, până a fi consemnate în scris, iar ansamblul lor este „de o calitate metafizică și spirituală neprețuită”. Abu Yazid nu a scris, cugetările sale au fost adunate
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
extremelor, nefiind deloc omul „jumătăților de măsură”: „Într-atât l-am iubit pe Dumnezeu, pe cât mi-am urât eul și într-atât am urât lumea, pecât am iubit ascultarea de Dumnezeu”. Tradiția sufită îi atribuie experiențele religioase intense și zborul mistic. A fost aspru criticat de autoritățile religioase din acele timpuri, în urma experiențelor extatice de uniune cu Dumnezeu, când ar fi spus că Dumnezeu vorbit ca și cum Dumnezeu ar fi grăit prin el. A fost de asemenea acuzat de blasfemie. Discipolii săi
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
fost de asemenea acuzat de blasfemie. Discipolii săi i-au luat apărarea, spunând despre acesta că este un bun musulman și că aceste cuvinte ale sale ar fi fost rostite atunci când acesta s-ar fi aflat într-o anumită stare mistică și nu în timpul unei discuții sau al vreunui discurs obișnuit. Acesta l-ar fi citat pe Dumnezeu, nu ar fi vorbit ca și cum s-ar fi identificat cu divinitatea. Afirmațiile lui Bistami s-au răspândit în toată zona persană, spre Irak
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
discursurile sufite ale mai multor importante ordine sufite. A fost alungat din orașul său natal de mai multe ori din cauza spuselor teopatice, cu toate că discipolii îi țineau partea, afirmând că acesta nu și le atribuia și că cita în timpul unor experiențe mistice. Unul dintre discipolii lui Bistami era nepotul său, Abu Musa ”Isa ibn Adam. Prin intermediul acestuia, Junayd reușește să cunoască spusele lui Abu Yazid și de asemenea le traduce în arabă. Cea mai completă lucrare despre viața și activitatea lui mistică
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
mistice. Unul dintre discipolii lui Bistami era nepotul său, Abu Musa ”Isa ibn Adam. Prin intermediul acestuia, Junayd reușește să cunoască spusele lui Abu Yazid și de asemenea le traduce în arabă. Cea mai completă lucrare despre viața și activitatea lui mistică și spirituală este „Cartea luminii despre spusele lui Abu Yazid Tayfur”, scrisă de Muhammad Sahlaji. Parcursul spre inițiere este perzent și în doctrina lui Bistami, care descrie drumul ca fiind compus din mai multe etape inițiatice pentru a ajunge la
Abu Yazid al-Bistami () [Corola-website/Science/331987_a_333316]
-
Muhammad Abdullah al-Suhaimi îl pune, aparent, pe același loc cu șiiții duodecimani. A doua trăsătură distinctă a mesianismului lui Ustaz Asharii se referă la faptul că el pune un accent special pe apariția unui „tânăr din Bani Tamim”, o figură mistică ce a fost descrisă în hadith-uri ca trăgându-se din Orient și ca fiind marele vizir al lui al-Mahdi. Cu toate că apariția acestui ajutor al lui al-Mahdi a mai fost întâlnită în hadith-uri, o examinare istorică a mesianismului în islam ne
Ustaz Ashaari Muhammad () [Corola-website/Science/331985_a_333314]
-
anul 1952 la Teheran. Influențat de filosofia lui Ernst Cassirer, la ale cărui cursuri participă la Hamburg, Corbin elaborează ideea de "mundus imaginalis". Filosofia lui Henry Corbin pornește de la principiul refuzului oricărei filosofii a istoriei și refugiului într-o viziune mistică, unde sensul istoriei devine dependent de o metaistorie și unde vizionarul se regăsește într-o experiență gnostică în urma căreia dobândește renașterea spirituală. Pentru autor "imaginalis" trimite la ideea de utopic, ceva ce este exterior ființei și existenței, cu alte cuvinte
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
de prezența instituțională a Bisericii, ce favorizează de fapt sensul literal și pe cel istoric. Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit rezultă din ocultarea imamului ascuns dând naștere unei "dimensio mystica". Noțiunea de "javăn mardī" recurentă în textele mistice și adaptată de Corbin cu sensul de „cavalerie spirituală”, stă la baza spiritualității mistice persane și este echivalentul noțiunii de "futuwaat" din arabă. Termenul arab "fată" are drept echivalent persan termenul de "javăn". "Mard-e javăn" înseamnă „tânăr” dacă avem în
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
istoric. Având în vedere acest context particularitatea esoterismului șiit rezultă din ocultarea imamului ascuns dând naștere unei "dimensio mystica". Noțiunea de "javăn mardī" recurentă în textele mistice și adaptată de Corbin cu sensul de „cavalerie spirituală”, stă la baza spiritualității mistice persane și este echivalentul noțiunii de "futuwaat" din arabă. Termenul arab "fată" are drept echivalent persan termenul de "javăn". "Mard-e javăn" înseamnă „tânăr” dacă avem în vedere aspectul fizic, dar dacă luăm în considerare sensul tehnic, din punct de vedere
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
salvată de Doamna de Jais și Jad, o curtezana Mistica, care dezvăluie că nu este alta decât legendară Împărăteasa Cyrsa. La sud de Nalenyr, în Erumvirine, forțele trimise de Nelesquin pustiesc principatul și omoară toți oamenii întâlniți în cale. Războinicul Mistic Moraven Tolo organizează apărarea principatului și reușește să oprească înaintarea invadatorilor. În Ixyll, fostul ucenic al lui Moraven Tolo, Ciras Dejote, însoțit de creatorul de mașini pre-programate Borosan Gryst pornesc în căutarea magicienilor alături de care Împărăteasa Cyrsa îi înfruntase pe
Hărțile prevestitoare () [Corola-website/Science/331507_a_332836]
-
consideră că negru este culoarea absolută, misticul fiind obligat să parcurgă acest drum pe calea desăvârșirii, în mod treptat, pentru a atinge stadiul suprem al extazului, moment în care Allah i se va arăta în toată strălucirea sa. Pentru inițiații mistici, mantia neagră a sectei “dervișilor rotitori” (“Mawlawi”) reprezintă piatra de mormânt. Lepădarea mantiei negre pentru a dezveli mantia albă purtată dedesubtul cele dintâi și începerea rotației în jurul axei sale proprii semnifică renașterea mistică întru Dumnezeire, întru Adevărul Suprem. Albul est
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
arăta în toată strălucirea sa. Pentru inițiații mistici, mantia neagră a sectei “dervișilor rotitori” (“Mawlawi”) reprezintă piatra de mormânt. Lepădarea mantiei negre pentru a dezveli mantia albă purtată dedesubtul cele dintâi și începerea rotației în jurul axei sale proprii semnifică renașterea mistică întru Dumnezeire, întru Adevărul Suprem. Albul est culoarea esențială a înțelepciunii, venită de la obârșii și simbolizând chemarea spre progres a ființei umane. În Islam, mai există interpretări conform cărora roșul este culoarea ființei încâlcite în negurile lumii, incapabilă să-i
Culori în islam () [Corola-website/Science/331105_a_332434]
-
totală, cunoașterea supremă (xvarnah) și în acest fel dobândește posibilitatea transcenderii spațiului și timpului și își poate însuși cele patru universuri iluminatorii. Pe calea renașterii spirituale, trecerea de la starea de entitatea opacă la entitatea transparentă, pură, are loc prin eliberare mistică (tağrīd), iar ascensiunea spiritului (anagoge) se realizează printr-un ciclu de inspirație (ʼilhăm). Lumile prin care spiritul trebuie să transceandă sunt : lumea luminilor dominatoare ( qăhira), a doua este aceea a sufletelor celeste ( mudabbira), a treia este lumea corpurilor (mulk), care
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
lume intermediară, o magia imaginatio așa cum o numea Jacob Boehme. Totul va avea loc într-o lume unde se vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză pentru răspunsul divin. Lumina care guvernează orice trup
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
sakīna"), totul culminând cu întâlnirea cu slava divină ("ʼšrăq"). După cucerirea mongolă în secolul XIII, pe ruinele fostelor școli filosofice au apărut case de derviși. Yves Thoraval semnalează continuitatea fundamentelor suhrawardiene, care ,exercită și acum o influență profundă asupra gândirii mistice din cadrul șiismului iranianʼʼ. Mai târziu, așa cum Henry Corbin relatează în ,Omul și îngerul săuʼʼ la începutul perioade safavide (secolul XVI) gândirea suhrawardiană s-a reflectat în lucrările unor maeștri spirituali ai Școlii din Ispahan, precum Mīr Damad și Molla Șadră
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
membru al acestei organizații în încercarea de a o aduce sub conducerea statului și de a-și extinde influența dincolo de frontierele califatului . Din cauza asocierii califului cu misticul Abu Hafs Umar Al-Suhrawardi, principalului său sfătuitor, mișcarea "futuwwa" a căpătat pronunțate influențe mistice, care s-au reflectat cel mai bine în ritualurile de inițiere. În această perioadă a apărut practica investiturii cu "libas al-futuwwa" (pantalonii, centura și eșarfa) și a consumării unei băuturi care conținea apă și sare, numită "shurb al-murada’a" . Însă
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
din Burdur, în Anatolia, unde noul membru era inițiat în “societatea sheriatului, hakikatului, tarikatului și marifatului”. Acestea sunt “cele patru porți” ale Bektașismului și reprezintă “legea religioasă”,“experiența imediată a esenței realității”,“învățăturile și ritualurile ordinului religios secret” și “cunoașterea mistică a lui Dumnezeu”. Alte aspecte externe ale ritualului, cum ar fi postura, mișcările sau gesturile, făceau de asemenea parte din modul de inițiere al dervișilor Bektași. Tot în această breaslă, un rol important în timpul ritualului îl avea un membru numit
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
gotic a scriitorului american Edgar Allan Poe, care a fost publicată pentru prima dată în aprilie 1835 în revista "Southern Literary Messenger". Un narator nenumit se căsătorește cu Morella, o femeie cu un spirit deosebit de cultivat și care cunoștea scrierile mistice ale filozofilor germani Fichte și Schelling, care tratau problema identității. Morella își petrece timpul citind în pat și inițiindu-și soțul în înțelesul straniu al acelor filozofii. Dându-și seama de deteriorarea fizică a sănătății ei, naratorul se sperie și
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
Nubia și era un mawlă din tribul Quraish. Căutând educație spirituală și religioasă, Dhūl-Nūn al-Misrī s-a mutat la un moment dat la al-Fustăt. Conform surselor cercetate de Michael Ebstein, Dhūl-Nūn al-Misrī a făcut multe călătorii în scopuri ascetice și mistice, călătorii numite siyăhăt, el ar fi făcut călătorii în Siria, mai precis în Gabal Lubnăn, în Damasc, în Antiohia, Manbij și Ierusalim, ca și la Mecca, Basra, Nordul Africii și chiar în Iran și Armenia, în Sinai și deșerturi. Dhūl-Nūn
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
fiind în anul 859 sau 860. Teme esențiale ale concepției spirituale a lui Dū l-Nūn al-Misrī În “The Oxford Dictinonary of Islam”, John L. Esposito a scris: “Maximele lui înțelepte și poeme, care sunt extrem de dense și bogate în imagistică mistică, subliniază cunoașterea sau gnoza (marifah) mai mult decât teama (makhafah) sau dragostea (mahabbah), celelalte două căi majore ale realizării spirituale în sufism. Nu a supraviețuit nici o operă scrisă, dar o colecție vastă de poeme, maxime și aforisme atribuite lui s-
Dhūl-Nūn al-Misrī () [Corola-website/Science/334293_a_335622]
-
anul 1938 în revista "Viața Românească" (nr. 5-7) un ciclu de articole intitulat „Ideologia tineretului și cultura”, în care atrăgea atenția asupra rolului politic nefast al legionarilor, pe care îi considera ca fiind uneltele fascismului german. El afirma că filozofia mistică a legionarilor pe tema „sensului tragic al destinului”, „mântuirii prin jertfă” sau prin suferință, „singura certitudine și singura realitate”, pregătea atmosfera declanșării războiului și a transformării României într-un protectorat german. „Mugurele verde românesc de pe țeava de tun a axei
Ilie Constantinovschi () [Corola-website/Science/335377_a_336706]