6,924 matches
-
necunoscută, de o neliniște perfidă, de o impresie de irealitate pe care o atribui minciunii în care intrasem. Din acel moment, o suprarealitate rostită răspicat de discursul ideologic stalinist se suprapunea peste adevărata realitate, trăită de toată lumea, adică frica și mizeria. Am trăit această tranziție brutală și inocularea acestei boli funeste: minciuna. Boală morală, din care societatea română nu avea să se mai ridice vreme de patruzeci de ani. Cred că gustul amar, senzația și amintirea lăsate de anii ’50 de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
care aveau o situație foarte bună, grație colaborării lor cu comuniștii, ca să le ceară ajutorul. L au sfătuit să scrie, mai întâi, ceva care să proslăvească regimul. Dar, cum ezitase s-o facă, și-a continuat viața de student în mizerie. În plus, se mai și însurase, de tânăr, cu o studentă care nu-i semăna deloc. Era fiica unor oameni ceva mai bogați, din Focșani, un fel de negustori. Sora acesteia se căsătorise cu un băiat ambițios care ajunsese destul de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
1948 și 1962. Pentru locuitorii țărilor din Est, această epocă reprezintă „obsedantul deceniu“, cel al dictaturii și al terorii instaurate de Stalin, de satrapii, de succesorii săi și de complicii lor, al Gulagului omniprezent și al „luptei de clasă“, al mizeriei, al cenzurii și al arestărilor masive. Este epoca condamnării „cosmopolitismului burghez“ și a ridicării în slăvi a „internaționalismului proletar“, cea a falsificării masive a istoriei, a spălării creierelor și a suspiciunii generale. Este mai ales epoca în care zbirii Securității
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
nașterii unui sistem politic nou, pentru români și pentru toți europenii din Est. Sub pretextul virtuților proletare și al frăției între popoare, acesta nu este decât o dictatură sângeroasă, cum istoria nu mai cunoscuse niciodată,prin numărul victimelor sale, prin mizeria care lovește categorii întregi ale populației, prin disprețul absolut și cinic față de drepturile omului. Această dictatură sângeroasă s-a numit „democrație populară“ și conducătorii ei au fost aduși la putere cu sprijinul activ al Armatei Roșii de ocupație. În România
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
podurile, subsolul sau, în cel mai bun caz, o cameră), „dușmanii de clasă“ erau reduși, pentru a putea supraviețui, la a vinde tot ce mai putuseră salva în urma perchezițiilor și a confiscărilor. Statul comunist a înțeles să profite de această mizerie și a creat, la începutul anului 1949, o rețea de magazine numite „Consignația“, care funcționau pentru particulari. Numărul lor a crescut într-un mod spectaculos în prima jumătate a anilor ’50. Era un mod ingenios de a spolia oamenii de
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
1877, la insistențele lui Slavici și ale lui Maiorescu, Eminescu părăsește Iașul, unde redacta Curierul de Iași, și vine în capitală, redactor la gazeta conservatorilor Timpul: "își urcă în tren hârțoagele și moliile și pornea la București, unde-l așteptau mizeria, boala și, mai la o parte, moartea"215. Intrarea poetului în redacția publicației bucureștene constituie un moment de răscruce în cariera sa jurnalistică. Aici desfășoară vreme de șase ani cea mai intensă activitate publicistică, fiind pe rând redactor, redactor șef
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ei este bine"415. Graba cu care clasa politică românească preia modelele Apusului suscită reacția jurnalistului care atrage atenția că totul se limitează la: Aceeași vânătoare de funcții și câștig, aceeași pretextare a patriei și libertății pentru interese personale, aceeași mizerie care vine fatal la un popor ce-și începe viața prin instituții improvizate de dinafară, sau de străini, sau de uliță, și care n-a cunoscut că orice progres adevărat nu poate fi decât istoric, decât în legătură cu trecutul"416. Pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
bîntuia cu o asprime mai mare decît de obicei, în așa măsură că mulți oameni muriseră de tăria gerului, el întîlnește la poarta cetății Amiens un sărac dezbrăcat: acest nenorocit îi ruga în zadar pe trecători să aibă milă de mizeria lui, aceștia își vedeau cu toții de drum. Omul cu credința lui Dumnezeu înțelese deci că acest sărac îi era rezervat, de vreme ce ceilalți nu-i acordau nici un fel de milă. Dar ce să facă? Nu avea nimic, în afară de hlamida cu care
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
tratatul de la Troyes (1420) și după moartea lui Carol al VI-lea (1422): depopulare, abandonarea culturilor, apariția din nou a pîrloagelor și a pădurilor. Martor ocular și angajat în aceste evenimente, el îi denunță în special pe responsabilii imediați pentru mizeria satelor soldați și tîlhari lipsindu-i însă detașarea necesară pentru a așeza această criză într-un context demografic și economic mai larg. Dar sinceritatea mărturiei sale este confirmată de faptele practicii. 13. Viața în sate și orașe din secolul al
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ales, apartenența la o aceeași meserie, corp sau comunitate sînt cele care constituie solidarități fundamentale. Tensiunile sociale. Dar aceste cadre de siguranță au limitele lor. Pe de o parte, nomazi, vagabonzi, cerșetori, "fără foc nici loc" sînt numeroși, victime ale mizeriei sau ale vreunei infirmități, și numărul lor crește brusc la fiecare criză. Ei au fost mult timp respectați și ajutați, ca imagini ale lui Hristos. Dar, în secolul al XVI-lea, se vede pretutindeni în ei un pericol pentru ordinea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
găseau într-o stare atît de deplorabilă, să încercăm să ne închipuim, dacă putem, starea în care erau cei de la țară și în ce durere extraordinară se aflau satele, cu atîtea biete familii abandonate și într-o atît de mare mizerie încît unele au ajuns să pască iarbă ca vitele și să se hrănească cu lucruri pe care animalele cele mai murdare le-ar fi refuzat." Éloge historique de Marie Poisson, de la paroisse Saint-Marc d'Orleans, par un de ses contemporains
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a numărului de nașteri. Mărturia scrisă a unui orleanez contemporan descrie mecanismul foametei pusă pe seama mîniei lui Dumnezeu, de fapt cauzată de două recolte proaste succesive, foamete care antrenează, în afară de moartea celor mai săraci, paralizarea progresivă a întregii economii și mizeria de nespus a unui mare număr de oameni, în ciuda actelor de caritate publice și particulare. 14. Secolul al XVI-lea, de la Carol al VIII-lea la Henric al II-lea (1483-1559) Războaiele din Italia duse de Carol al VIII-lea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
urmează întoarcerii lui Mazarin, cu cît nobilii și parlamentarii și-au demonstrat incapacitatea de a guverna. Avînd asigurată încrederea tînărului rege și a reginei mamă, ministrul reia treburile statului în mînă, restabilind pretutindeni autoritatea regală. Fără a ține seama de mizeria claselor populare, el continuă politica financiară ale cărei excese au condus la frondă: superintendentul finanțelor, Nicolas Fouquet, cu o poziție solidă dată de relațiile sale cu numeroși bancheri, folosește cu brio expedientele tradiționale. Așa poate fi terminat victorios, în 1659
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
gravă eroare dacă am confunda în aceeași analiză ceea ce-i privește pe muncitorii din orașe și ceea ce-i privește pe cei din sate, ceea ce-i privește pe muncitorii înregimentați din marile uzine și ceea ce-i privește pe meșteșugarii din bresle. "Mizeria îi apasă în mod inegal pe acești diverși membri ai familiei industriale. Este o diferență enormă între țăranul care muncește liber, la aer, și care este stăpînul casei în care s-a născut și muncitorul din manufactură, înhămat la roțile
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în 26 iunie), dar sîngeros. Se înfruntă estul Parisului, revoluționar și muncitoresc, și vestul burghez. Trupele comandate de generalul Cavaignac, călit în războaiele din Africa, și garda națională a cartierelor frumoase reprimă fără milă baricadele. Revoluție spontană, provocată de o mizerie teribilă, zilele din Iunie sînt decisive pentru viitorul celei de-a II-a Republici: identificate cu ororile Terorii iacobine de către burghezii parizieni și de către provincie, ele conduc republica la o evoluție reacționară, care aruncă mișcarea muncitorească în opoziție și înăspresc
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Provinciile pierdute vor bîntui conștiința națională franceză pînă în 1914. Nașterea regimului Comuna. Problema regimului rămîne în suspensie. În fața unei Adunări în majoritate monarhistă, Thiers s-a angajat să nu se pronunțe asupra regimului. Teama de o restaurație, umilința înfrîngerii, mizeriile asediului, efervescența revoluționară a capitalei de după sfîrșitul Imperiului, acestea sînt aspectele stării de neliniște din Paris, ale cărui sentimente republicane fuseseră dovedite de alegerile din februarie. Adunarea națională se instalează la Versailles și nu la Paris, suprimă solda gărzilor naționale
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Prosperității din primii ani ai celui de-al Doilea Imperiu îi succede o scădere sensibilă începînd din 1857-1860, violent accentuată în anii 1880: crahul Uniunii generale în 1882 dă semnalul falimentului în cascadă în întreprinderi și în bănci de afaceri. Mizeria, șomajul și conflictele sociale pe care le ilustrează grevele minerilor din Anzin în 1884 sau din Decazeville în 1886 arată bine prezența crizei. Rata de creștere a industriei trece de la 2,2% la mai puțin de 1%. Investiția scade net
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și demn. Dar, în secolul XX, istoria a arătat limpede că nu-și poate produce propriul sfîrșit, că nu poate furniza paradisuri sociale nici măcar sub biciul propagandei și al represiunii. Karl Popper a criticat cu o metodică necruțare inanitatea sau mizeria istoricismului : pretenția de a descoperi sau impune legi ale dezvoltării istoriei, care îi decid traiectoria viitoare. în modernitatea tîrzie, ideologiile care dau mersului istoriei un sens previzibil, unic, sigur stîrnesc o împotrivire larg, dacă nu unanim împărtășită. După un anumit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
economice Însăși. Într-o prelegere ținută de Herbert Marcuse În cadrul unui ciclu de conferințe organizat de Universitățile din Franckfurt și Heidelberg, cu prilejul comemorării centenarului nașterii lui Sigmund Freud, În toamna anului 1956, acesta spunea: „Ridicarea omenirii din sclavie și mizerie la o tot mai mare libertate presupune progresul tehnic, adică un grad Înalt de dominare a naturii, unicul generator al bogăției sociale, care, la rândul ei, permite ca și trebuințele umane să Îmbrace o formă mai umană și să fie
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
economice Însăși. Într-o prelegere ținută de Herbert Marcuse În cadrul unui ciclu de conferințe organizat de Universitățile din Franckfurt și Heidelberg, cu prilejul comemorării centenarului nașterii lui Sigmund Freud, În toamna anului 1956, acesta spunea: „Ridicarea omenirii din sclavie și mizerie la o tot mai mare libertate presupune progresul tehnic, adică un grad Înalt de dominare a naturii, unicul generator al bogăției sociale, care, la rândul ei, permite ca și trebuințele umane să Îmbrace o formă mai umană și să fie
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
constituie o adevărată "ghidare" a vorbirii de către locutor. Trebuie să precizăm că în text pot apărea și comentariile locutorului asupra propriei vorbiri, care însă nu se situează la același nivel: "Paul se găsește, dacă putem să spunem așa, într-o mizerie extremă", "Rosalie (ce mai nume!) îl iubește pe Alfred". Aici fragmentele în italice se raportează la ceea ce le înconjoară, dar apar în același timp inserate în frază. Această dezvoltare liniară se desfășoară în condiții diferite și depinde de existența unui
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
filosoful stoic. Prezența acestor înțelepți, prooroci și gâciton în pictura sacră a Bisericii noastre e prezența unor reprezentanți ai marilor neamuri din antichitatea păgână. Prin analogie cu înțelepții și profeții Vechiului Testament, ci sunt înfățișați cu fața întoarsă din veacul mizeriei adamice către Hristosul lumii, a cărui venire pe pământ au presimțit-o nebulos și au vestit-o sibilinic sau filosofic. Frazele, pe care Erminiile le atribuie fiecăruia și în care ei articulează aproximativ profeții rămase enigmatice pentru ei, nu sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
umilință creștină. Umilința creștină e o înjosire în fața lui Dumnezeu pentru a face posibilă înălțarea la noblețea spirituală. Umilința creștină e lepădarea de tine însuți pentru a te reintegra în ordinea supranaturală a harului dumnezeiesc. Ea e condiția ridicării din mizeria terestră. Căci în concepția creștină omul e investit cu atâta demnitate încât depășește însăși demnitatea îngerească. Fecioara Măria e mai presus de heruvimi și de serafimi. îngerii slujesc omului, dar omul nu slujește îngerilor, ci lui Dumnezeu. Umilința creștină e
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Fedru, unde ideea eternă a frumuseții de dincolo de lume e coborâtă să strălucească în corpul efebului adorat pentru inefabilele sale grații perverse. Antropomorfismul grec, ridicat la rangul de principiu universal în religie, se repercutează în artă prin cea mai degradantă mizerie morală, îmbrăcată în cele mai seducătoare forme estetice. Dacă filosofia platonică reprezintă culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat de josnicia patimii justificate metafizic, în realitate, Elada păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
elegie, cea mai sfâșietoare din câte s-au scris, acest bocet universal, vede în moarte stingerea frumuseții terestre când pune pe buzele Silnici Fecioare cuvintele: „Primăvară dulce, Fiul meu cel dulce, frumusețea unde ți-ai pus?” în aceste condiții de mizerie, cum ar putea natura să fie dată drept model pe măsura artei? Omul e făptura lui Dumnezeu. Arta e făptura omului. Arta e, deci, făptura făpturii lui Dumnezeu. Situând-o astfel în spiritul ierarhic al doctrinei creștine, înțelegem mult mai
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]