6,230 matches
-
ticăloșești decât să creezi? Și acum, melcii ăștia ce mama dracului mai vor? Am scris că omizile au ocupat o linie ferată în Japonia, că în Italia armata le-a atacat cu napalm, am aflat că foci din Caspica au mușcat cetățeni într-o piață din Baku, am zis de șobolanii care au sărit la pisici în Napoli - foci, omizi, șobolani, treacă-meargă, dar și melci, domnule? La Miami, mii de gasteropode, de două ori mai mari decât pumnul, furioase, sălbatice chiar
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
am făcut pe undeva un portret com plet greșit în detalii, dar adevărat pe ansamblu (susțin și acum), pe care-l reiau aici din lenea de a face altul : „Junele masiv, cu o barbă aurie, o pipă afumată din care mușca din cînd în cînd cu gravitate și oche lari chihlimbarii, purta un costum demodat, cu vestă și lanț de ceas, toate aceste accesorii dîndu-i un aer puțin pedant și crispat. De aceea păreau nepo triviți pe fața lui ochii rotunzi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
pînă la urmă ea era cea care începea să plîngă. Luptele mele cu soră-mea ajungeau rareori la cunoș tința părinților. Au aflat la un moment dat, cînd soră-mea, de ciudă că nu reușise să mă bată, și-a mușcat încet-încet buza în fața oglinzii, pînă i-a dat sîngele. Pentru ca apoi, cînd a venit maică-mea, să-i spună că am lovit-o eu (doar eu nu eram prost să-i dau la față, să-i las semne !). Maică-mea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
vedeam locomotivele mai deosebite trăgând vagoanele colorate, fie de marfă, fie de persoane. Atunci, fără să știu, anticipam viitoarele mele pasiuni. Ajungând acasă toți copii au dat năvală în curte cu toate că pe poartă scria “câine rău “. Câinele nostru nu a mușcat niciodată pe nimeni, lătra doar la cei pe care nu-i cunoștea, dar după ce le întindea laba totul era bine. Toți au vrut să știe cum a fost, ce am făcut, cum ne-am jucat, cu cine ne-am jucat
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
și Sfânt), acolo undeși dorea din timpul vieții să stea, ci pur și simplu dea dreapta Tatălui. Ce fraieri erau comuniștii că nu vedeau cu ochi buni religia! Dar iată că și problema asta sa rezolvat. (2010) Un om a mușcat un mic Înaintea marii sărbători, am aflat la emisiunile de știri cutremu rătoarea informație că „românii au golit galantarele supermar keturilor de carne de mici“. (Sună apocaliptic, nu?) Apoi a venit sărbătoarea, iar televiziunile au intrat întro adevărată frenezie să
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de eșapament. Minunată priveliște, dacă ne gândim că întrun astfel de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de loc se relaxează și oamenii, și vacile din Cernica.“ Așa a fost, la televiziunile noastre, ziua de 1 Mai, zi în care sa întâmplat nemaiauzitul fapt că oamenii au mușcat din mititei. Așteptăm totuși știrea cu micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
zeu pentru zilele cît voi sta aici, dar lui știu că nu-i voi fi credincios; Îl voi trăda la prima umbră care va cădea pe aceasta. La capătul golfului, mica plajă coboară În mare ca o rană cicatrizată. Valurile mușcă din ea și o micșorează. Acum cîteva zile au aruncat din nou o meduză gelatinoasă care a putrezit la soare. Dar sunetul apei și soarele atenuează sila de moarte. Viața continuă să gîlgîie nerușinată și luminoasă lîngă peștii morți cu
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
a melancoliilor artei amarniene palpită și acum sîngele; ochii Închiși, bărbia Împinsă Înainte, un obraz bolnav de lumină, profund deosebit de hieratismul obișnuit al artei egiptene; buzele senzuale au o febră care lipsește Giocondei; nu le interesează surîsul, ci viața, să muște din fructul vieții pînă la sînge; iar dacă ar surîde, ea și Afrodita ar surîde ca orice femeie frumoasă. La cîțiva pași foșnește o mare languroasă, placidă, vag indolentă, o mare somnoroasă și echivocă, incapabilă parcă vreodată de accese de
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Infern este, poate, mai mult o explicație decît imaginea iubirii sale de odinioară... (...Odinioară cîntecul meu a fost cîntecul unui zeu care credea că viața și dragostea sînt veșnice. Apoi Într-o zi s-a Întîmplat că Euridice a fost mușcată de un șarpe și a murit. Și, dacă Euridice a murit, aveam tot dreptul să mă revolt, cu toate că auzisem de la Înțelepții Traciei că lecțiile altora În privința morții nu ne sînt de nici un folos. Știam că nu voi mai putea cînta
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
rațiunii. 315. A doua regulă. Cu persoanele care se curățesc cu râvnă de păcatele lor, iar în slujirea lui Dumnezeu, Domnul nostru, merg din bine în mai bine, se petrece contrariul primei reguli; pentru că aici este propriu spiritului rău să muște, să întristeze și să pună piedici, neliniștind cu motive neîntemeiate, ca nu cumva să înainteze; și propriu șspirituluiț cel bun șesteț să încurajeze, să întărească, să aducă consolare, lacrimi, inspirații și liniște, ușurând și îndepărtând oricepiedică, ca șpersoaneleț să înainteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și nu luase? Fericirea, Paradisul vieții este întotdeauna acolo unde ești cu cei pe care-i iubești. Trebuia să treacă prin toate aceste răutăți până avea să-și găsească liniștea. Dar cui să-i explice ce simțea ea atunci? Îți mușcă buzele ușor, iar cineva parcă o trăgea de mânecă în jos. Dumnezeu nu a cerut nimic special de la noi, El a cerut să fim creștini buni, adevărați și să ne iubim unii pe alții, dar cineva care nu iubește cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sale, a Carlinei nu-i dădeau pace, ca o flacără vie îi apăreau în minte. Se născuse la țară, în Tanacu, aproape de Vaslui. Era al patrulea copil după Constantin, Maria și Elena. Fusese un copil cuminte, nu făcuse probleme și mușcase cu sete din copilărie printre toți cei cu minți necoapte, făcuse armonie dar și război. Copilăria fiecăruia dintre noi este presărată cu cele mai calde, mai dulci și sensibile perioade din viața noastră. Ea se desprinde de noi ușor, cu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
liniștească starea sufletească prin calmul lui vizibil. - Bine te-am găsit, frumoaso! Cred că îți amintești de mine?! Sunt persoana care te-a scăpat de poliție acum câteva luni în urmă. Îți amintești? - Da, bineînțeles, răspunse Carlina înroșinduse toată și mușcându-și buzele. Cum să nu-mi amintesc! Dar nu înțeleg ce cauți aici?! - Oare nu aș putea pune și eu aceeași întrebare? - Eu locuiesc aici. - Dacă e așa cum spui tu, te rog fă-mi o favoare! - Bine, te ascult. În
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
intră cu și mai multă plăcere când o văzu pe Carlina. Când îl invită să rămână la ea, el acceptă bucuros. Leon îi zâmbi politicos și se comportă la fel de deschis și prietenos ca prima oară când o văzuse. Ea își mușcă buzele roșii ca petalele unui mac, iar ochii îi trădau stânjeneala provocată de situația delicată în care se afla. Era anotimpul în care se găseau cele mai gustoase legume și cele mai mirositoare flori. Ori de câte ori simțea parfumul proaspăt din grădina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
agăța pentru a te salva. Era cuprins de un acces de furie, umblând de colo-colo. Cuprinzându-l deznădejdea, Alin simți că ar putea fi primejdios. Nu era nimeni în jurul lui care să-i sară în apărare în caz că avea nevoie. Își mușcă buzele și își aminti că la nevoie era și el bărbat. Căută să nu piardă mult timp și se ridică spontan de la masă cu un aer de general vitorios, apoi cu un timbru egal al vocii zise: - Toate bune până
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
bărbații și femeile își defăimează partenerii și se descotorosesc de ei ca de o pereche de pantofi uzați. Diferența este că femeile rabdă și tac, suferind mai mult decât bărbații. Alin nu trecuse prin așa ceva, dar era victima iluziilor. Ambiția mușcase cu putere din inima sa mare și învățase să nu cadă pradă slăbiciunilor de rând. Dragostea adevărată nu se împiedică de nimicuri căci la rândul ei este tot o ambiție veritabilă. Ziua era pe sfârșite. Alin era fascinat de asfințitul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
auzise plânsul Nicolei în tot acest timp cât Alin stătuse departe de ea. Nu avusese prilejul să plângă pe umărul cuiva, deși trecuse cea mai dificilă perioadă din viața ei de până atunci. Ca și Eva se lăsase ademenită când mușcase din mărul păcatului la care Dumnezeu lucrase cu migală, dorința ei fusese fierbinte. O patimă nebună îi cuprinse întreg trupul răvășindu-i gândurile și simțirea, făcând-o să îmbrățișeze cu bună știință nesăbuința, ispitită de flacăra vie a iubirii, acceptând
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
siguranță aici decât acolo unde am stat. Tonul cu care îi vorbi Alin îi redase putere și încrederea în ea, iar sângele îi năvăli în obraji. Acum nu mai avea importanță dacă se mărea distanța dintre ea și Niky. Își mușcă buzele și îi venea să strige: „Mi-ai facut+o tu, am să ți-o fac și eu!” Alin îi adresă cuvinte de încurajare, sfătuind-o să își vadă mai departe de drumul ei în viață. Viața este plină de
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și strângi cu drag la piept această învățătură. - Toate acestea mi-au dat mai multă încredere în mine. Am învățat să privesc cu optimism spre viitor. Ochii lui erau fixați asupra ei și nu clipeau deloc. O privi cu insistență, mușcându-și buzele ușor, lăsând impresia că vorbise prea mult. Acum regretau amândoi că timpul trecuse atât de repede și mai aveau atâtea să își spună. Le-ar fi trebuit mult timp să pună cap la cap toate întâmplările și trăirile
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sau să își pună capul pe umărul acestei femei și invers. Să admire lumina lunii, să se hrănească cu zorile fiecărei dimineți, să miroase cireșii în floare și să meargă de mână, umăr lângă umăr împreună în viață. Ea își mușcă buzele mai roșii decât petalele unui mac, iar ochii o trădau ușor că dorea același lucru ca și el. - Ești un tip șarmant și plin de politețe. - Așa m-au învățat mama, tata, bunicii. Nu este deajuns să spui unui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
așa a fost, de ce nu mi-ați spus nimic ! ? Eh, erau vremuri grele...». Fructul interzis (interviu de Răzvan Brăileanu) Răzvan Brăileanu : Care sunt, în opinia dumneavoastră, punctele de legătură în creația tinerilor regizori romani ? Alex. Leo Șerban : Pofta de a mușca dintr-un adevăr mult timp interzis. Recuperarea poveștilor care nu s-au putut spune în comunism. Desantul în actualitate. Firescul. într-un cuvânt : realismul. Răzvan Brăileanu : în opera tinerilor regizori, ce e ruptură și ce e continuitate față de cineaștii români
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
a premia 4, 3, 2... Deși mă feresc să fac predicții (în materie de Cannes mai mult decât de Oscaruri !), înclin să sper că mereu versatilul Stephen Frears, președintele juriului (ale cărui filme de nceput mărturiseau aceeași poftă de a mușca din carnea „feliei de viațăș), precum și cele 4 (patru !) actrițe care fac parte din juriu vor fi găsit că măcar una dintre multele calități ale acestui film e demnă de a primi o recompensă. Dacă 4, 3, 2 este - așa cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai avea nici un fel de speranță nu s-ar amăgi că ar mai fi ceva de descoperit... Revenind la ceea ce spuneai, eu cred că mai degrabă contează autorul, și mai puțin -ismele ; dar cu o condiție : ca autorul acela să muște din realitate (din realitatea aceea ca un fruct interzis), întorcând spatele pentru o clipă, două tentației de a face artă pentru artă sau artă pentru public ; există ceva ca o presiune morală de a lua pulsul realității în care trăim
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
și ne surîdem. Bună! Bună! Mai coboară două trepte, oprindu-se în fața mea: Am avut treabă pe-aici. Am încercat și ușa de la biroul tău, credeam că stai pe-acasă... Dimineața, cînd mă mai privești din autobuz, nu-ți mai mușca buzele. Mă ofer s-o fac eu. Te iau de urechi !... Ce cauți la stația din centru? De ce-ai încercat ușa? Te-a apucat dorul de mine? Voiam să te întreb un lucru: te căsătorești cu Livia? Ai o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]