5,816 matches
-
el. Sofia Nădejde polemiza cu Maiorescu pe chestiunea capacității intelectuale a femeii. În general Contemporanul se preocupa de drepturile omului, de ridicarea țăranului, cu un umanitarism fanatic ce nu rămase și fără unele bune urmări. SOFIA NĂDEJDE Ca prozatoare, Sofia Nădejde, urmărită de probleme sociale, caută să împărtășească "din chinurile vieții", trista soartă a copiilor de orfelinat, mizeria, alcoolismul, în fine, înapoierea țărănimii, secerată de boli din ignoranță și superstiție. Scriitoarea e dotată cu umor și cu o expresie caragialiană de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1858-1918) s-a bucurat de o reputație aproape de neînțeles, superioară modestelor lui merite. Era mai degrabă un gazetar care răspundea nevoii de atitudine a publicului. Naționaliștii admirau campania lui în favoarea țărănimii, antisemitismul său, în vreme ce evreii, trecând peste amănuntul că I. Nădejde era numit Perciunus internaționalis, constatau cu satisfacție că poetul se preocupă de "vieață" (e titlul unei reviste vlahuțiene), de soarta proletarilor. Ion se duce, în cutare schiță, nedumerit de socoteala ce-l scoate mereu dator, la boier. Vătaful îi face
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu i se dă în căsătorie sora domnului, Anca, făgăduită din motive politice craiului sârbesc, îi face o lecție sublimă de abnegație, rezu-mînd destinul negru al țării: Chinuri? Tu vorbești de chinuri? Chin, a inimii bătaie? Chin? o clipă de nădejde, o-mboldire, o văpaie Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrimă s-a stins Și din care numai robul fără vlagă iese-nvins! Chinuri! Dar deșteaptă-ți mintea, dar te uită-n neagra zare! De ești om, fă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a instrumentelor agricole. Toată poezia cotețului e realizată în fixarea notei esențiale a animalului, într-un soi de caractere plastice: "Murdar ca însuși noroiul, porcul însă singur era optimist, cu râtul lui roz el scurma ici-colo și nu-și pierdea nădejdea, spre soare nu căta căci îi era indiferent, dar ca unul ce avea spirit de investigație, își urmă explorările până ce ajunse în fața butoiului și se opri ca Oedip în fața unei enigme. Tăcut și filozof îi făcu ocolul, mirosi îndelung cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cam în stilul liturgic al lui Claudel sau în maniera Roman de la rose. Poeta încearcă să tragă "lanțul avarelor tăceri", ca să ajungă la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde "floarea albaștrilor cînd" și "frunza verzuilor poate" sunt moarte. Abia când se exprimă direct și simplu, Elena
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
la "crinii" care simbolizează ceva, însă e înțepată de "spinii" care și ei înseamnă ceva, intră în "cimitirul nădejdilor", unde dă de un chin ce-i prihănește "mirul prohodului din suflet", ori vorbește de "coasele toamnei" care trec prin "lunca nădejdilor", unde "floarea albaștrilor cînd" și "frunza verzuilor poate" sunt moarte. Abia când se exprimă direct și simplu, Elena Farago e o remarcabilă poetă a dragostei pudice, fie că vorbește bărbatul: Tu care vrei alături cu mine să pășești, Nu crede
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din ce în ce mai mare. Ca autor, doresc ca informația să fie de calitate, urmărind să găsesc modalitatea potrivită prin care să o exprim. Vă doresc succes în lungul drum al cunoașterii și sper ca citirea rapidă să vă fie un prieten de nădejde, așa cum a fost și este și pentru mine.
Manual de citire rapidă by Silviu Vasile () [Corola-publishinghouse/Science/1653_a_2995]
-
limba și literatura română, a Universității din București (1955). Doctor al Facultății de Litere și Științe Umane din Dijon (Franța) cu o teză despre Panait Istrati (1967), obține și un al doilea doctorat, la București, cu o teză despre Sofia Nădejde (1974). A lucrat ca redactor la „Scânteia” (1955-1961, 1970-1972) și ca preparator, asistent și lector la Facultatea de Limba și Literatura Română din București și la universități din Beijing (China) și Dijon (1961-1970). Din 1972 conferențiar la Facultatea de Ziaristică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
serviciului Bibliografie Națională. Revine în învățământ din 1990, ca profesor la Facultatea de Filologie-Ziaristică a Universității Hyperion, unde este și decan din 1995. A debutat în 1950 la ziarul „Teleormanul liber” din Alexandria, iar editorial în 1972 cu studiul Sofia Nădejde. Colaborează la „Tânărul scriitor”, „Contemporanul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Informația Bucureștiului”, „Manuscriptum”, „Presa noastră”, „România liberă”, „Scânteia tineretului”, „Universitas” ș.a., semnând uneori cu pseudonimele V. Buzoieșteanu, Theodor Genir, Sorin Ticvivescu, Vasile Vinodor ș.a. Alături de Gabriel Ștrempel a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
presei: Mesajul militant al presei române (1979), O istorie a presei românești (2000), Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic (2003), iar ca editor a îngrijit antologia Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), precum și texte ale Sofiei Nădejde, de care s-a ocupat într-o lucrare documentată, și ale lui Raicu Ionescu-Rion. SCRIERI: Sofia Nădejde, București, 1972; Mesajul militant al presei române, București, 1979; Aici e Pământul!, București, 1984; În Alma Mater și în viață, Cluj-Napoca, 1990; O istorie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
receptarea discursului mediatic (2003), iar ca editor a îngrijit antologia Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească (1981), precum și texte ale Sofiei Nădejde, de care s-a ocupat într-o lucrare documentată, și ale lui Raicu Ionescu-Rion. SCRIERI: Sofia Nădejde, București, 1972; Mesajul militant al presei române, București, 1979; Aici e Pământul!, București, 1984; În Alma Mater și în viață, Cluj-Napoca, 1990; O istorie a presei românești, pref. Dan Berindei, București, 2000; Jurnalism contemporan, București, 2002; Stilistica presei. Introducere în receptarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
București, 1979; Aici e Pământul!, București, 1984; În Alma Mater și în viață, Cluj-Napoca, 1990; O istorie a presei românești, pref. Dan Berindei, București, 2000; Jurnalism contemporan, București, 2002; Stilistica presei. Introducere în receptarea discursului mediatic, București, 2003. Ediții, antologii: Sofia Nădejde, Din chinurile vieții, introd. edit., București, 1968, Scrieri, introd. edit., Iași, 1978; Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, introd. edit., București, 1972; Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească, pref. edit., București, 1981; Mihai Eminescu, Opere, XVII, București, 1999 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
București, 1968, Scrieri, introd. edit., Iași, 1978; Raicu Ionescu-Rion, Arta revoluționară, introd. edit., București, 1972; Valori lexicale și stilistice în publicistica literară românească, pref. edit., București, 1981; Mihai Eminescu, Opere, XVII, București, 1999 (în colaborare). Repere bibliografice: Ionel Andrașoni, „Sofia Nădejde”, „Făclia” (Cluj), 1973, 835; Eugen Hrușcă, „Mesajul militant al presei române”, „Clopotul” (Botoșani), 1980, 4495; Marian Constantinescu, „Aici e Pământul!”, RL, 1985, 18; Cristea, Teleorman, 747; Iordan Datcu, Marea bibliografie Eminescu, ALA, 2000, 502; Maria Moldoveanu, Sinteza idealului creator (interviu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290585_a_291914]
-
întâmpină” pe sora sa mai mică. Scopul revistei era să întemeieze „noua spiritualitate românească”, cuvântul „Iconar” fiind ales să „devină lozincă și simbol de activitate”, însemnând „afirmarea unei concepții de artă, în care întoarcerea către icoanele sufletului se lămurește din nădejdi spirituale”. Deși preponderent literară, publicația nu s-a sfiit să atace în spirit naționalist, urmând îndemnul lui Emil Cioran - pe care îl citează - de a-i considera adversari până și pe cei indiferenți. Dar gruparea iconaristă trebuie disociată de mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
de exemplu, poetul îi dezvăluie 410 că imaginile imperiale "Caesar cum Caesare", pe care acesta i le trimisese de puțin timp, i se păreau cu fiecare zi care trecea, mai puțin dure la vedere, ba chiar încurajatoare, de unde Ovidiu trăgea nădejdea "unui exil mai comod". Mai mult, sulmonezul ne informează la un moment dat (era în perioada de timp de dinaintea morții împăratului, oare de aceea era el plin de speranță) că nădejdea sa (care poate, cum s-a spus, era mai
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
dure la vedere, ba chiar încurajatoare, de unde Ovidiu trăgea nădejdea "unui exil mai comod". Mai mult, sulmonezul ne informează la un moment dat (era în perioada de timp de dinaintea morții împăratului, oare de aceea era el plin de speranță) că nădejdea sa (care poate, cum s-a spus, era mai mult decât o simplă speranță: căci era bazată pe vești concrete primite din capitală) era pe punctul de a se transforma în realitate. Ne putem imagina cu câtă bucurie o aștepta
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu crape În zadar. Vrea să scoată demonul din sine, să se curețe, să fie din nou În odihnă. Nu poate trăi prea mult cu o taină, cum nu poate trăi În incertitudine. Voiește, negreșit, o confirmare, un pic de nădejde, numai astfel traiul devine dulce (obsesia tuturor poeților de Început), cum aflăm din alte versuri: „Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie, Și traiul mai dulce că poate să-mi fie, Atuncea și viața mi-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Nu poate trăi prea mult cu o taină, cum nu poate trăi În incertitudine. Voiește, negreșit, o confirmare, un pic de nădejde, numai astfel traiul devine dulce (obsesia tuturor poeților de Început), cum aflăm din alte versuri: „Un pic dă nădejde d-aș ști c-o să-mi vie, Și traiul mai dulce că poate să-mi fie, Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă, Și ața ce-o trage n-aș vrea să să rupă.” Bine chibzuitul Nicolae se
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-mi fie, Atuncea și viața mi-ar fi doar mai scumpă, Și ața ce-o trage n-aș vrea să să rupă.” Bine chibzuitul Nicolae se gîndește mai bine la moarte decît să trăiască În insecuritatea sentimentului („cînd de nădejde dă leac nu se simte”). Să se rupă, deci, ața, poate astfel sufletul va găsi, În moarte, odihna rîvnită. Avem toate clementele pentru a spune că plăcerile sufletului Încep, la Nicolae Văcărescu, de la un anumit grad de ordine și că
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
neaglutinate, fără putința de a forma o sinteză pentru că de regulă lucrurile intră În poezie sub forma clișeelor literare. Chiar tradiționalul ohtat, bunul familiei, devine la Iancu Văcărescu „un grămădit ohtat” (Călătoria), iar suspinurile vin totdeauna În valuri (Nemulțumire cu nădejdea): „Înfocate scoț suspinuri Tot În valuri, tot În chinuri, Ce fac, mă primejduiesc.” Există o anumită foame de noțiuni și dorință de expansiune În lirica lui Iancu Văcărescu și asta se vede mai bine În baladele lui, dintre care una
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aleargă, cînd vede vijălii; Așa și eu acuma, În viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste vin păreri, Nici muzelor, cîntare, nici milă voi din cer O Patrie a plînge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu am de ajutor; Voi sînteți de cuvinte și de idei izvor”. Versurile citate mi se par lămuritoare pentru scenariul liric al lui CÎrlova. Poezia este Întîi, o ușurare, o eliberare din Încordarea interioară. Însă durerea a luat, Înainte de Întîlnirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-l facă fericit, Și neputînd găsi-o, În vreme ce-o dorește, În negura mîhnirii mai mult s-a rătăcit, Întocmai ca o luntre ce slobodă pe mare, Nu poate de furtune a mai găsi pămînt; Ce n-are nici nădejde că poate d’Întîmplare, Cu vreme s-o arunce la margine vr’un vînt.” Demersul său liric se Înscrie și Într-un registru temporal. Există o oră privilegiată pentru plîngere și aceasta este ora care desparte ziua de noapte: „CÎnd
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În finalul poemului, imaginea luntrei „slobodă pe mare”, CÎrlova evadează din spațiul poemului său și, totodată, din paradigma tristei (dar, totuși, ocrotitoare!) văi. O evaziune care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să-mi vădesc. Ele fugea de mine ș-În veci mi-era de față; În veci eu după ele eram neobosit; În goan-ostenitoare ele mi-era povață, Dar să le-ajung vreodată În veci mi-a fost oprit. Fantome de nădejde, ființe-aeriene Și fără de amestic cu cele pămîntene! Cu mintea-mi cea hrăpită semeț mă-ntraripam. Ele zîmbea la rîvna-mi ș-Îmi Împuta-ndrăzneala, Poruncitorul deget Îmi arăta greșala. Nebun d-a mea rușine mai repede zburam”, dar explicația este, din fericire
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Pășește-nvăluită În umbra unui nor. Chiar și În acele sfere care au ceresc nume, Poate-amorul domnește ca aerul În lume: Cu ce drept omul singur să fie simțitor?” Neliniștea nu Împiedică pe poet să introducă tema lui morală, obsedanta temă. Nădejdea vine, acum, din partea iubirii. Amorul poate aduce uitarea soartei rele, a „curselor viclenești” ale vieții, amorul liniștit poate da fericire... Pentru un romantic acestea sînt niște noțiuni prea conformiste. Gr. Alexandrescu nu se sfiește Însă să se gîndească În ceasul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]