6,962 matches
-
trece, asta mai mult ca sigur că observați. Sunteți un artist și unul chiar mare, nu vă pot bănui de un stângism precoce, de aceea am și deschis subiectul, intuind că am cu cine vorbi. Este la modă indiferența dumitale, naivă și, repet, convenabilă cu siguranță. Dar să nu ne mirăm dacă în felul acesta o să ajungem conduși de odioși cu mintea ferfeliță, pentru care limba română începe cu Alef în loc de A și Dumnezeu știe cu ce se mai termină. Da
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
spune-mi cum vrei, dar să știi, prietenie între un bărbat și o femeie nu există. Iar natura omului nu se schimbă odată cu tehnologia sau politica lumii... Poate tu ești prieten cu ea, așa crezi, pentru că ești tot un copil naiv, însă pentru ea asta nu e deloc prietenie. Dar te păcălești, și ție îți place de ea, ții la ea, am văzut... — Dar de aici până la căsătorie, mamă, e o cale atât de lungă ! — Ai aproape treizeci de ani, dragul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
plângă și să borască în același timp, repetând încontinuu c-a murit Fernic. — Of, haide, domnișorule Cristian, hai acasă ! Oamenii mor, și nu mor când trebuie, și nu mor cei care-ar trebui, viața-i o junglă. Pentru ce dreptate naivă te tăvălești și-ți iei mințile de cine știe când, și-ți pierzi vocea și demnitatea și bărbăția ? Apucă-mă de braț, ridică-te și hai să te duc acasă. Ah, dar lasă-mă naibii să putrezesc mai bine aici
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
în niște vremuri tulburi, în care lucrurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită, iar oamenii la fel. Aparate și instrumente tot mai noi fac muzica mai gălăgioasă și mai ritmată, iar nebunia și extravaganța iau locul poveștilor noastre calde și naive despre amor și viață, cu care am cucerit lumea. Se aplaudă mai mult stângăciile, în detrimentul perfecțiunii desăvârșite. Se caută mai mult scandalurile decât noblețea. Toți încearcă să se schimbe, doar mie îmi place să rămân la fel și să cred
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
da dreptate, căci oamenii care aplaudă ușor la fel de ușor te vor uita. Despre ziua aceea în care îți vei da seama că aia nu e lume care să iubească, Cristian, dragule. Da’ m-au iubit, domnule ! — Ești un credul, Cristiane... Naiv și încăpățânat ca întot- deauna, cât crezi c-o să-ți mai iasă ? — O, bătrâne, dar ți-am demonstrat deja o dată cât te-ai înșelat. Am plecat din sala aceea goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scumpe și rafinate pentru a avea curajul să-și dea frâu liber sentimentelor. Era ca și cum Cristi, odată ce deschidea gura, îi hipnotiza și îi trăgea apoi cu niște ațe invizibile mai aproape unii de ceilalți, reamintindu-le prin versurile simple și naive ale cântecelor sale cât de simplă și minunată este viața. Cu greu se puteau smulge ascultătorii din vraja cântului său. Din acest motiv, la sfârșitul unui cântec urma întotdeauna o pauză și abia după aceea izbucneau aplauzele. Alteori, furtuna de
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
îi țineau aproape. Cu cât era mai departe de ea și cu fiecare zi care trecea și nu primea din partea nevestei lui niciun semn, își dădea seama că marea sa poveste de iubire nu avusese loc decât în mintea lui naivă și fragilă. Ba mai mult, zvonurile legate de aventurile și distracțiile Francescăi l-au enervat peste măsură. A hotărât așadar să divorțeze, dar procesul a fost amânat pentru că a fost trimis într-un târziu la Regimentul 12 Roșiori Călărași, cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
zi ordonă moartea unor oameni nevinovați în numele unor cuvinte pompoase pe care nici nu le înțeleg pe deplin. Străzile sunt tot mai tensionate. Veștile proaste curg una după alta, iar Cristi este prins într-un joc din care inima lui naivă nu înțelege altceva decât că se va lăsa cu multă, foarte multă vărsare de sânge. Aude tot felul de planuri care de care mai monstruoase. Cine și când va ataca. Cine va trăda pe cine și pe cât. Cum și când
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
orice portativ, și în rusă, și în germană, și în română, și în engleză. Aceleași de la Polul Nord la Polul Sud ! Și Cristi se retrage, iritat, în cabina sa, alături de instru- mentiști. — Cum sunt copiii ? îl întreabă Marian. — Cum să fie ? Naivi, prostiți și neliniștiți, nu înțeleg mare lucru. — Apăi cine să mai înțeleagă ceva, domnule Vasile, în nebunia asta ? Nu vedeți ce blestemați am fost cu toții să trăim aceste vremuri infernale ? — Și pentru ce ? Pentru ce ? șoptește Cristi. — Nu-ți mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dreapta”, sub semnul maeștrilor mei de hârtie din tinerețe, Dostoievski și Nietzsche!, adăugat unei reviste centenare În slujba „stângii politice și culturale” -, pagina a treia a revistei, cea de cronici literare și care trebuia să dea tonul, În concepția mea naivă!, valorilor și cărților ce urmau, buluc, să apară, a... dispărut! Dar, cum o spuneam, nu a fost o „simplă” neglijență colegială tipic balcanică; nu, a fost, pentru „imbecilul, naivul” incorigibil ce eram, un semn, un semnal - sunetul unei trâmbițe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai „grandios”, mai „grav”, mai „definitiv”: era, dincolo de chemarea la solidaritate a celor ce visau gloria literară și erau născuți În deceniul al șaselea, o „propunere de program estetic revoluționar”, radical opus vechilor canoane și criterii În care noi, „bătrânii naivi” Încă mai credeam. Și, sub flamura postmodernismului, agitată cu insistență și erudiție de poetul care a trecut cu succes la proză și chiar la roman, Mircea Cărtărescu, sunt chemați toți „optzeciștii”, dar și cei care sunt dispuși să arunce peste
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ultimei dictaturi, cea a lui Ceaușescu, absurdă și mai proaspătă În mintea mai tinerelor generații, deși „cealaltă”, dictatura lui Dej, fusese nu absurdă, ci barbară! Nu, și nici veghea, vigilența contra „Întoarcerii” sistemului, vigilență pe care am taxat-o drept „naivă” deoarece era evident, pentru Întreg Estul Europei, cotropit odată de Rușii sovietici și de ideologia lor, dar chiar și pentru Rușii Înșiși, că acest lucru nu mai era posibil; azi, la cincisprezece ani de la căderea fostului imperiu moscovit, acest fapt
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Rușii Înșiși, că acest lucru nu mai era posibil; azi, la cincisprezece ani de la căderea fostului imperiu moscovit, acest fapt este evident, dar cu zece-cincisprezece ani Înainte, nu puțini erau dispuși să se Îndoiască de acest lucru. Mulți, cu adevărat naivi, dar și unii care-și făceau din această „frică organică” un instrument al ajungerii la putere. De aceea am pus Între ghilimele, mai sus, epitetul „naiv”, deoarece nu toți cei care luptau sau vegheau pentru democrație erau de bună credință
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Înainte, nu puțini erau dispuși să se Îndoiască de acest lucru. Mulți, cu adevărat naivi, dar și unii care-și făceau din această „frică organică” un instrument al ajungerii la putere. De aceea am pus Între ghilimele, mai sus, epitetul „naiv”, deoarece nu toți cei care luptau sau vegheau pentru democrație erau de bună credință. Ba, pentru a complica puțin lucururile, cum o fac eu uneori, aș putea spune chiar că și cei care din această luptă sau veghe și-au
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pentru realitate, pentru viață. „Dacă nu am talent pentru această viață, Îmi spuneam Înciudat și visător, voi avea cu siguranță talent pentru cealaltă!” Numai că... prin „cealaltă” eu nu visam la „viața de apoi”, ci rămâneam aici, ca un animal naiv, nordic, care se rupe cu banchiza de gheață pe care stă, de marele ghețar, și plutește În derivă pe ocean. Din „realitatea socială” a trebuit Însă să accept și să-mi aleg „căile existente” pentru a „ajunge la mine”, la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
proaspăt Înființatului Partid al Ardealului (primit peste tot, Încă, cu resentimente și antipatie agresivă, rod și al intoxicării stîngii comuniste și a securiștiloră. Dar nu am făcut-o, așa cum am refuzat și oferta lui I. Iliescu, În credința mea, oarecum naivă, de a mă ține la echidistanță de viața politică de vârf. Tot atunci l-am cunoscut și pe Ion Rațiu; provenit dintr-o familie ardeleană luptătoare pentru Marea Unire, pentru Ardealul românesc, om de afaceri din Marea Britanie și care Înainte de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor sau de conturile lor În bancă de sute și sute de mii de euro, care Îndrăznesc să „Împacheteze trecutul” cu acea nonșalanță a impostorilor și carieriștilor de prima oră! Unii, nu puțini - și e dificil de a deosebi oamenii naivi sau de bună credință de noii carieriști și oportuniști flămânzi de acel succes abrupt care devine posibil după o răsturnarea majoră politică și economică -, vor să facă „procesul trecutului!”. Aș propune să-i imităm pe Francezi În aceasta - am făcut
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai puțin stăpân și mai puțin exersat În reflexele mele fizice, aș fi vomat. Trăind cu atâta intensitate nu o performanță genială, nouă, absolut nouă, tipologică, În istoria romanului, ci „crezând” a-i substitui figurii ofițerului rus, dezordonat, generos și naiv până la imbecilitate, „schița viitoare de reflexivitate morală și caracterială” a prietenului meu. „Iluzia” a fost atât de „prezentă” și de șocantă, Încât, apărându-mă pe mine, dar și pe el, am dat-o iute la o parte. La o analiză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ceea ce este poate mai greu! - se păstrează prin muncă susținută, prin capacitate creatoare, Îndeosebi Într-o cultură tânără care are o acută nevoie de creație amplă, Înalt profesională și, mai ales, o creație care să treacă și dincolo de formele mai naive, primare, ale unei literaturi care ambiționează să cânte În amplul și orgoliosul „concert” al literaturii Apusului - adică dincolo de poezia intimistă! Prin genurile care cer substanță și așezare ideatică, culturală, informație largă și organ și aptitudine pentru concept, pentru abstract, pentru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe care erau Împinși să-l joace În echilibrul orășenesc și național, devenind „scule” supuse și iuți ale puterii momentane În diverse domenii ale administrației și structurilor represive. Iar azi, „aceiași”, alegând și lăsându-se aleși, producând În fața ochilor noștri naivi și excesiv uimiți spectacolul unei națiuni care nu se mai regăsește pe sine, incapabilă după aproape două decenii să țină pasul cu vecinii de la Nord cu care am Împărțit aceeași istorie recentă; ca și reflexele „lor” intempestive, colorate de acel
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a cam pățit același lucru, În forme mai aspre deoarece a fost mai radical decât mine, dar și mai puțin cunoscut, mai puțin prestigios În lumea noastră literară, nu a Înțeles bine ce i se Întâmplă și, fiind cu insistență naiv, cum sunt copiii și poeții, s-a supărat pe toată lumea, inclusiv pe securiști. Nu, În ce mă privește eu nu m-am „supărat” aproape pe nimeni; nici pe tov. colonel Tăbăcaru, care a ajuns apoi general de securitate, când m-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu e „singurul noroc” al vieții mele, spre amuzamentul sau stupoarea unora, aș mai putea Înșira câteva astfel de „bizare” hazarduri fericite: de a mă fi născut Într-o țară periferică Europei, un loc, se pare, după spusele unora, Încă „naive” În ceea ce privește procesul creației și mai ales credința În absolutitatea creației literare, și Într-un secol, XX, În care Apusul, matrice majoră a modernității literelor și ideilor noastre pare a da unele semne de... oboseală, nevroză, manierism!... (Oare, nemaipomenita carieră a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Bătrânețeaă 1 Cam pe la cincizeci de ani am simțit „primul fior” al unei „alte vârste” (Lucian Blaga: „un scârțâit de osii ca de zodii - sus!”Ă, apoi, la șaizeci, cu o anume fermitate, dar, ciudat - din pricina vitalității sau a unui naiv optimism, acea formidabilă capacitate de auto-Înșelare cu care ne păcălim, dar ne și insuflăm un tip de curaj, inexplicabil celor din jur! -, Îmi părea că această vârstă, În sfârșit, senectutea!, se depărtează mereu, fuge „În sus” și aiurea! Uimirea mea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
riscurile majore pe care trebuie să le Întâmpine un creator care vrea să-și afirme „cu orice preț” originalitatea, mă gândeam În primul rând la acesta: incapacitatea de „adaptare” a unui autor, a unui creator, care-și „transportă” senin și „naiv” ideile năstrușnice, „ne-realiste”, În viața sa adultă, ciocnindu-se de indivizii din jur, „treji și deștepți”, care se supun regulilor curente, generale și tiranice, adesea. Ei bine, cât timp va rezista un poet, un dramaturg, un cercetător, În obstinația
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mâna pe obrazul unui copil să te asiguri că nu are febră. Nu, nu aveam febră și... da! Aveam o febră mare, ciudată pentru mulți și adesea și pentru tinerelul care eram, vivace, excesiv de vorbăreț, care citea mult și amestecat, naiv și penibil de credul, apt de a deveni o victimă aproape ideală pe altarele unui social ce ardea, În anii aceia, la roșu! Nu, tinerețea pentru generațiile acelor ani nu era deloc un paradis, mai ales pentru acei tineri care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]