7,611 matches
-
fără probleme până în ziua când a apărut în fața lui Crestatul cu Galoane (bine ascunse sub penele-i pestrițe dar toată lumea îl știa). A încercat să nu-l bage în seamă dar n-a ținut: Creastă-Pestriță a început să-i facă nebună curte, spunându-i "De mâine ești găină și pentru mine ouă vei face, cum ți-oi cere". Cine te crezi să-mi ceri așa ceva?" "Io sono quel che sono, n-am a-ți da socoteală, dar tu cu al tău
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
cunoașterii stilului evaluativ al Emitentului. 21 Din rândul cărora nu puteau face parte implicit șefa catedrei, care-l considera pe Elpi "foarte inteligent și cult". Pentru EI (reprezentați de scrietorul notei) era vorba de un "impertinent, neserios, bădăran și chiar nebun", "în general bine informat" având "oarecari cunoștințe de germană, engleză, italiană" (Spicuiri din DAGI, 282-283). 22 Îmi cer scuze profesioniștilor limbii franceze corecte din România dacă am format greșit femininul lui Voyeur. Era însă necesar pentru a nu discrimina pe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
lase pe Brian în seama azilului primăriei londoneze. În lupta dintre rațiune și sentiment, rațiunea o va călăuzi pe Katie, atât în reechilibrarea propriei vieți, cât și în tentativa ei, nespectaculară dar veritabilă, de a fi bună într-o lume nebună. David, din "cel mai supărat om din Holloway", așa cum semna ca autor de diatribe jurnalistice, dintr-un soț și tată încruntat, dar eficient în conservatorismul său autoritar, devine brusc un activist al carității, iluzionându-se că redistribuie echitabil bogăția, miluind
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
lui era să revadă renașterea virtuților românești. Totuși, trecând prin tensiunile și umilințele perchezițiilor, simțindu-se urmărit și amenințat, a fost cuprins de resemnare, afirmând că: ,, Nenorocirea țării noastre e opera anglo-americanilor, care au îndemnat oamenii noștri politici la rezistență nebună, fără ca ei să-și fi ținut promisiunile, astfel că ei sunt răspunzători de suferințele noastre”. După părerea sa, singura soluție este ca oamenii politici să accepte cu resemnare situația existentă, 67 Aristide Cioabă, op.cit., p. 34. 68 Ioan Opriș, Alexandru
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
spus că acolo va fi întuneric, iar el mi-a spus că urăște lumina zilei. I-am spus că va fi singur, iar el mi-a spus că își prostituează mintea vorbind cu oameni inteligenți. I-am spus că este nebun, iar el a spus că-și dorește ca Dumnezeu să-l păzească de normalitate.“21 La sfârșitul lui octombrie, Wittgenstein a revenit în Norvegia, stabilindu-se într-o mică localitate dintr-un fiord, la nord de Bergen. Era pătruns de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
întărirea monarhiei și reluarea procesului de eliberare, unificare teritorială și centralizare instituțională a Spaniei 287. Deși domneau separat, Ferdinand de Aragon (1479-1516) și Isabella de Castilia (1474-1504) conduceau țara împreună. Unificarea s-a realizat în folosul fiicei lor, Ioana cea Nebună, apoi a nepotului și viitor împărat, Carol Quint. După eliberarea Granadei (1492) cei doi suverani au primit titlul de "regi catolici", conferit de papa Alexandru al VI-lea în anul 1494. În nici un alt regat Monarhia și Biserica nu au
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ploaia și păsările de vară", căci ‚fântânile sufletelor noastre picături de sânge" curg, poetul stă "întins ca mortul sub cerul negru, întins peste coastele câmpului vinețiu" adunându-și sângele de un roșu greu până aude o trompetă roșie, soarele e nebun "ca tigrul albastru ce cutreieră pădurile sufletului meu" etc. etc. Iar pe acest fundalul sumbru, o serie de apariții spectrale, născute din fuziunea formelor și a regnurilor, devin partenerii de dialog ai unui iubitor de mitologii curioase: Marele Câine de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Iași, 2006; Cu sufletul pe buze, Editura Timpul, Iași, 2006; Istorie și poezie în cultura arabă, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2006; Poezia Orientului. Clasic și modern, Timpul, Iași, 2008. Romane: Tai Ping, Universitas XXI, Iași, 2001; Abraham și muntele nebun sau lumea lui AltFaust, Editura Faust, Iași, 2001. Membru al Uniunii Scriitorilor, membru onorific al Fundației "Maison Naaman pour la Culture" (Beirut, Liban), membru colaborator al Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Québec, membru al World Haiku Association, Japonia. Premii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni îmbrățișați/ ca maidanezii" etc. etc. În timp ce un admirator al liricii optzeciste nu va putea trece cu vederea aluziile pline de fervoare admirativă la poezia lui Mircea Cărtărescu (elegiile unui fluture cosmic) sau cea a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vin bursucii// mai întâi plânge iarba încet/ se presimte o vagă ninsoare/ nimeni nu țipă/ nici măcar nu tresare/ apoi vine o liniște grea/ ca o noapte bătrână și rece/ peste care se zbate cerul/ proaspăt ucis// și deodată o spaimă nebună/ cade urlând în pământ dinspre lună/ vin ei/ lumină neagră/ trec prin acoperiș prin pereți/ macină piatra o limpezesc o prefac/ apa rădăcinii unui copac/ trec prin lumină o macină o desfac/ soarele frunzelor unui copac// vin ei de demult
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru ea tu ai adus prinos/ În câte-un sat biserică în veacuri să ne ție" Atlet întru Hristos), natura și figurile ancestrale ale universului rural (învățătorul, preotul, Țăranul cel tânăr ca bobul de rouă, Țărăncile zidind sfinte odoară, Țăranca nebună de dragoste, bunicii și părinții ce "beau lumină din cântecele-ncinse"), de a căror fascinație poetul nu încetează să se lase ispitit. Satul său nu devine însă un locus amœnus decât atunci când este trecut prin filtrul anamnezei ce poate readuce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
este descrisă alambicata ceremonie de facere a aurului poetic ("esența secretă și prețioasă,/ esența a cincea", "formulă/ spre dezlegarea formulelor", "cristalul sublim", "foc nesfârșit", "echilibru cosmic", "marea Distilerie", essentia nobilis, "recipiente", "alambicuri,/ Țevi intestine contorsionate și țevi capilare", "substanța aceea nebună, alcoolul secret din cuvinte,/ Spiritum verbi" etc.) ar sugera faptul că ne aflăm în fața unei rostiri aproape sacerdotale despre actul poietic și finalitatea lui alchimică, deloc străină de principiul unificării totului Daniel Dimitriu, spre exemplu, a și fost înclinat să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
timpuriu.416 Poetul și-a arătat treptat chipul, pornind de la întâlnirea filologului cu limba greacă, ce a avut loc în anul 1813, când a început să o studieze singur. A inclus-o în seria disciplinelor asimilate în perioada de studiu nebun și foarte disperat (1812-1817). Nu trecuse un an de când se aplecase asupra limbii grecești și deja scria opere de filologie greacă, ce-i drept, în limba latină precum comentariul la Despre bărbații vestiți prin învățătură lor de Hesychios din Milet
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cari imaginile, florile gândirei s-amestecau sălbatece și fără înțeles! Și câtă profunditate în acele gândiri, și cât miros în acele flori! [...] Shakespeare a vorbit de om de om cum e. Bețivul său e bețiv, eroul său erou, nebunul său nebun, scepticul său sceptic și fiecare om e muruit din gros cu coloarea caracterului său, căci poporul concepe cum vede, și Shakespeare a fost al poporului său prin escelință" ([Shakespeare și arta națională] Eminescu: 2011, X, 198). Cercetătoarea retrasă la Văratec
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Nerval de a oferi posibilitatea recuperării unor elemente din "existențe anterioare". În afară de fuziunea trecut-viitor într-o singură realitate fluentă (foarte inspirată formulă ce redă ideea de bloc temporal!), o altă caracteristică a timpului oniric este elasticitatea sa" (Mureșanu-Ionescu:185). Ceasul nebun al lui Nerval este ceas uitat la Eminescu, dar tot rotund, invocând ideea de repetiție, de cerc al vieții, de roată în cadran. 3.6. Eminescu și alte literaturi Eminescu și literatura rusă Structurile generale ale celor două limbi, română
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
cititorului este dublată de autoreferențialitatea auctorială: "se vede că autorul vrea să-nceapă de la az buchi". Eminescu a intuit "potențialul de modernitate" al autoreferențialității (Lăcrămioara Petrescu). Are loc un efect asemănător celui înregistrat în dialogul din [Archaeus]: ""Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, gândeam eu." Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, zise el clipind din ochi și imitându-mi glasul întocmai" (Eminescu: 2011, II, 205) [glasul gândului]. Scriitorul vorbește cu gândurile cititorului, îi intuiește așteptările nevoia de verosimil și apelează la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că autorul vrea să-nceapă de la az buchi". Eminescu a intuit "potențialul de modernitate" al autoreferențialității (Lăcrămioara Petrescu). Are loc un efect asemănător celui înregistrat în dialogul din [Archaeus]: ""Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, gândeam eu." Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta, zise el clipind din ochi și imitându-mi glasul întocmai" (Eminescu: 2011, II, 205) [glasul gândului]. Scriitorul vorbește cu gândurile cititorului, îi intuiește așteptările nevoia de verosimil și apelează la mijloace în consecință. O situație asemănătoare întâlnim și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și copii, întemni-țînd-o. În captivitate, pedeapsa nu ia sfîrșit, trecînd prin faze psihice absolut neașteptate (în contextul mai degrabă necomplicat al psiholgiilor literare iacobite). Sînt înscenate ucideri ale familiei ducesei (cu păpuși de ceară), se orga-nizeză spectacole delirante, cu circari nebuni, angajați numai pentru a crea haos în castel, în sfîrșit, se practică un șir lung de amenințări cu moartea care, treptat, împing victima către indiferență totală. Într-un tîrziu, această "tortură cu artă" se încheie cu asasinarea inevitabilă a femeii
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
înțelegere a celor ce urmează. Vorbitorul își supralicitează capacitatea intelectuală tocmai pentru a sublinia ideea lucidității sale: "Ascultă și observă cît de normal, cît de calm îți pot relata întreaga poveste. Ei bine, aici e aici. Vei crede că sînt nebun. Dar nebunii nu știu nimic. Or, ar fi trebuit să mă vezi pe mine. Ar fi trebuit să vezi cît de inteligent am procedat, cu cîtă precauție, cu cîtă prevedere și cu cîtă prefăcătorie m-am pus pe treabă" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
autentic (hotărît să-și jefuiască stăpînul, dar prins în plin proces de camuflare temporară a crimei) joacă o carte riscantă și, totuși, absolut necesară: proclamarea nebuniei, nu prin indicare directă, ci prin sugerarea ei. Teza monologului său este "nu sînt nebun" doar în aparență, întrucît antiteza acestei afirmații rămîne intenția ultimă, subtilă, a demersului. Faptul pare confirmat și de către prezența unui misterios interlocutor, imposibil de substituit cititorului virtual. În realitate, monologul se adresează mai curînd unei instanțe ce trebuie convinsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a devenit nu numai un nume internațional, ci și o referință istorică. Să recunoaștem deci: istoria este un pervers deus ex machina! La o asemenea întorsătură de destin, Henry nu ar fi putut visa în nopțile tinereții lui de boemie nebună. Bibliografie Henry Miller. Sexus. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian. Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor Henry Miller. Ediție revăzută. Iași: Polirom, 2010. Henry Miller. Plexus. Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian. Colecția Biblioteca Polirom. Seria de autor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Turcia unde a descoperit lucruri uimitoare și, în același timp, stranii. A fost bîntuit, hărțuit și îngrozit. Spune că, deși nu a găsit teribilul mormînt, a aflat un lucru și mai înspăimîntă tor, acela că eroul creat de "un irlandez nebun", Bram (Abraham) Stoker, Dracula, este de fapt viu, e mortul viu despre care vorbește adesea codificat folclorul Balcani lor. Prețul "epifaniilor" istorice a fost, pentru Rossi, foarte mare. Îl pierde pe cel mai bun prieten al său (și el profesor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Albii de râuri le duc/ Și le umplu cu pești,/ Și plânsul îți e roditor,/ Mamă fără odihnă/ Și negândită crescând/ Mieii în oi spre jertfire,/ Din morți extrăgând ierburi vii/ Și din suferință iubire./ Pace și liniște ție,/ Dăruitoare nebună/ Sub cerul de sânge uitat/ Și vânăt de frig, noapte bună". (Acoperită de rouă) Imaginile care triumfă în fața cuvintelor definesc adesea poeziile Anei Blandiana. Imaginea vine să reîntregească, să armonizeze cele două tipuri de existență. De altfel, autoarea își și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Nu e decât timpul/ Laș care trece/ Mascându-și plecarea/ Cu spectaculoase și ipocrite minuni?// Crezi că nu știu? Că gutuile/ Nu cad sub regala/ Lor greutate,/ Ci-nvinse de omizi./ Născute din dragostea/ Prevăzătoare/ A meschinilor fluturi/ Extravaganți și nebuni?// Crezi că nu știu că victorioasa întoarcere/ A lăstunilor/ Nu-i decât rezultatul/ Alegerii crude/ A celor puternici și răi/ Dintre cei slabi și buni?/ Fii liniștit/ Mi s-a spus/ Totul și nicio iluzie/ N-a rămas nealungată/ Învățătorii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
zare/ străzile, văile, munții-?/ Pe valurile căreia oricine/ (Cu singura condiție să fie treaz/ Sau cel puțin somnambul)/ Ar putea înainta/ Dar spre ce?/ O mare fără țărmuri, inertă,/ Aproape moartă./ Aproape moartă? Și deodată m-a cuprins o spaimă nebună/ Că nu vor mai fi în stare să se trezească/ În zori,/ Că nu vor uita până atunci gesturile trezirii,/ Că vor uita până și somnul,/ Această ultimă dovadă a ființei". (Dar spre ce?) Acceptând parțialul, în locul absolutului, poeta se
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]