5,767 matches
-
francezi, a căror conștiință națională creștea din ce în ce, să acuze statul de defetism atunci cînd acesta evita războiul, să-i reproșeze că trădează onoarea țării cînd o făcea, în tot cazul să vadă în el un ațîțător al nenorocirilor Franței în raport cu pericolele exterioare. Dintr-un motiv ce contrasta cu situația din Anglia, atitudinea negativă a francezilor era identică și în cazul problemelor de ordin interior. În Anglia, echipa conducătoare se unificase încorporînd cele mai elevate părți ale burgheziei capitaliste
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prin teritoriu și prin locuitorii săi. Această concepție va suscita atît rezistențe cît și supralicitări fracționiste. Louis XVI exprimă un punct de vedere evident discordant cînd, în decembrie 1791, îi scrie marchizului de Breteuil: "Este necesar ca națiunea aflată în nenorocire, să nu găsească altă soluție decît aceea de a se arunca în brațele mele"174 La rîndul său, odată raliat cu monarhia prin forța împrejurărilor, Mirabeau reflectă opinia tuturor celor ce gîndesc că națiunea franceză n-a apărut deodată cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
va manifesta în spirit papist, timp în care, începînd cu luna martie, Charles-Albert va reîncepe războiul împotriva Austriei. Învins la Novara, la trei zile după începerea ostilităților, el va abdica fără a-și putea imagina victoria viitoare anunțată prin această nenorocire de moment. Dintr-o singură lovitură, dinastia sa, cea a casei de Sa-voia, se îmbracă în ochii tuturor naționaliștilor italieni într-o aureolă glorioasă. Manin, un revluționar dintre aceia care au rezistat superb austriecilor la Veneția, va declara: "Eu, un
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Iugoslaviei și al României, în timp ce Turcia va trebui să reziste cu arma în mînă tentativelor imperialiste ale unei Grecii care, profitînd de victorie, începe lupta împotriva unui adversar aproape mort. În timpul negocierilor de la Versailles, Lloyd George nu va opri acestă nenorocire a învinșilor decît numai pentru Germania, refuzînd anexarea la Franța a Sarre-i meridionale, transferul Dantzig-ului către Polonia și obținînd desfășurarea unui plebiscit în Silezia de Sus, ca prealabil al supunerii acesteia față de Varșovia. Naționalismul carierist Perioada anilor 1907-1919 devine teatrul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
4 noiembrie 1941 și se termină la 30 ianuarie 1944, Însemnare făcută de Bondy, ultima zi În care scrisese Mimi fiind 10 octombrie 1943. SÎnt tentat să comentez Jurnalul de ghetou ca pe jurnalul lui Mircea Cărtărescu (cea mai mare nenorocire a scriitorului contemporan e că nu mai are inspirație, că nu mai poate să scrie), dar cea mai bună analiză În asemenea situații sînt, fără Îndoială, citatele; iată ce scrie Mimi pentru prima oară În acest jurnal: „Cine și-ar
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Dar În stepă te simți mai liber decît În munți”) și, mai ales, de multe ori citim În jurnal cum... se dansează: „Cu rușine trebuie să mărturisesc c-am dansat la Moghilău, c-am Îndrăznit să uit pentr-un moment nenorocirea noastră” (p. 17), „am dansat, dar nu era distractiv, fiecare era nervos, cu gîndurile lui și dansul nu era În stare să ne alunge grijile” (p. 51), „l-am chemat și pe Hollinger și-am dansat pînă tîrziu” (p. 53
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deja foarte mulți sacrificați pe așa-zisele altare, ale civilizației europene, dar vor rămîne Încă destui care să poarte În viitor amintirea celor morți și speranța unei vieți În libertate. Nu vreau să uit și de aceea notez grozăvia și nenorocirea de sîmbăta trecută”) sînt alte motive care o Îndeamnă pe Mimi la scris, motivul principal fiind Însă nevoia de cunoaștere, frica de a dispărea Împreună cu informația și evenimentele pe care le trăiește, fără voia ei: „A trecut aproape o lună
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ceea ce o Îndreptățește pe doamna Petre să remarce, În cuvîntul de Încheiere pe care-l adaugă traducerii, cu experiența cuiva deprins să studieze tragedia greacă: „Tragică este acea situație anume În care protagoniștii nu au de ales decît Între o nenorocire și alta”. Andrei Pippidi Ulrich BURGER, Misiunea Ethridge În România. The Ethridge Mission in Romania. Die Ethridge Mission in Rumänien, În românește de Florica Mateiaș și Raluca Schiau, cu o prefață de Dennis Deletant și o postfață de Romulus Rusan
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
credincioși ar trebui să fie aceia care să crească prin experiența suferinței. Deci, dacă se naște întrebarea: cum pot creștinii învăța să înțeleagă modul în care suferința poate fi transmisă lui Dumnezeu, cu rezultate pozitive sau cum putem crește prin nenorocire, răspunsul la acestea depinde și de înțelegerea rolului pozitiv pe care suferința îl poate juca în interiorul vieții creștine. Din nou, e impetuos necesar să subliniem că depinde de credincios să permită suferinței să preia aceste roluri. Suferința poate conduce la
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
sens în suferință, nu va învăța nimic din această experiență. Dar cine crede că Dumnezeu poate folosi suferința în favoarea lui, să vorbească în ea Și prin ea, va fi deschis în a vedea mâna lui Dumnezeu la lucru în această nenorocire. Cuvioșii părinți, atinși de nenumărate boli, mulțumeau lui Dumnezeu și le considerau pe acestea ca fiind „iubirile lui Dumnezeu”. În acest sens, Cuviosul Părinte Porfirie Kavsokalivitul menționează: „Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat multe boli (traducătorul cărții menționa că
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
despre el, dincolo de evidențe și dincolo de recunoașteri ale unor forme autentice prin care acesta ființează. De ce să dispară reprezentarea lui prin reprezentarea celorlalți? Pentru că în jurul acestui pasiv, duplicitar și nefast principiu occidental de guvernare este tot ceea ce-l înconjoară, precum nenorocirile unei Cutii a Pandorei: "politicile", moduri arogante, sacrosante și intolerante de a fi, transferuri de putere, deposedare de forțe individuale elementare, dar și deposedare de demnități, autorități și simboluri social-politice, imagini fabricate și neînțelegeri de sensuri, idei preconcepute, clișee, cercuri
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
pe neașteptate, cu jumătate de glas. 2 M-am vindecat datorită unui trup tânăr, de o senzualitate încă naivă. Da, în ziua aceea de aprilie, m-am crezut, în sfârșit, eliberat de iarna cea mai apăsătoare din tinerețea mea, de nenorocirile ei, de morții ei și de povara dezvăluirilor făcute. Dar important e că grefa mea franceză părea să nu mai existe. Ca și cum aș fi reușit să înăbuș cea de-a doua inimă din pieptul meu. Ultima zi a agoniei mele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aduc elemente importante pentru stabilirea ariei semantice a acestuia. Unii îl consideră pe il"h că derivând de la ’aliha/ya’lahu cu prepoziția ’îl", care înseamnă „a căuta scăpare la”: All"h este cel la care oamenii caută scăpare în nenorocire. Același verb are ca prim sens „a fi uluit”: măreția lui All"h este uluitoare pentru oricine. ’aliha mai are și sensul de „a adoră”; și aici formă il"h are sens de participiu pasiv: „cel adorat”. O altă etimologie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
1,4.8: „Cel care este și Cel care era și Cel care vine” este o dezvoltare a formulării din Ex 3,14. Iar Rași, exeget evreu din Evul Mediu, comenta textul astfel: „Eu voi fi cu ei în această nenorocire ceea ce voi fi cu ei când vor fi robi și în alte împărații”183. De fapt, toate aceste sensuri nu se exclud, ci sunt complementare. Versetul 14 apare, așadar, ca o explicație doctrinala a numelui de YHWH. Unii l-au
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
săi” (2Mac 7,33). „Telle est la foi qui fait leș martyrs, la double certitude que tout vaut mieux que d’offenser le Dieu vivant, et que s’attacher à lui rend vainqueur de la mort”.192 În cea mai adâncă nenorocire, Iov are neașteptatul strigat de încredere: ’an y":a‘ț Go‘al ƒ"y we-’aƒ"rÄn ‘al ‘"p"r y"qóm we-’aƒar ‘Är niqepó zo’Ö: „Știu că Răscumpărătorul meu e viu și că El, în ziua cea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Alții, printre care majoritatea traducătorilor occidentali, l-au transferat că semnificând „Cel care își impune voința”, aspect al divinității rareori subliniat de Biblie. Am putea relevă cazul profetului care se vede constrâns să-și îndeplinească misiunea neplăcută de a vești nenorocire, dar și aici pare a fi vorba mai degrabă de conștiință lui decât de constrângere divină: „M-ai ademenit, Doamne, și m-am lăsat ademenit; ai fost mai tare decât mine și m-ai biruit! Sunt luat în râs ziua
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nedreptate strigătoare la cer, o crimă împotriva umanității și civilizației; ne-am fi așteptat ca, la vestea acestei barbarii, toată lumea să se revolte, toată lumea să ne ajute să salvăm existența nației sau măcar cineva să se sensibilizeze la vederea tuturor nenorocirilor care ne-au lovit. Dar nimeni nu se mișcă, nimeni nu protestează, noi singuri ne zbatem" - scria în jurnalul său un profesor de liceu român de la Turda (Torda)10. Noua pierdere de teritoriu din sudul Dobrogei, survenită în urma tratativelor purtate
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
categorii: a) acuzatorii și acuzații sunt persoane apropiate, rude sau vecini, iar acuzele sunt expresia vizibilă a unei ostilități; b) acuzatul este fie un individ cu un statut social minor, fie un străin, și astfel el devine țapul ispășitor pentru nenorocirile locale; c) acuzatul este un membru al unei religii sau mișcări politice nepopulare (E. Leach, 1964, p. 685). Aceste acuze pot conduce la: a) simpla etichetare și, eventual, la forme de marginalizare; b) diverse forme de sancțiuni sociale (pierderea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vechile concepții medievale populare, acum deformate și demonizate. Cazul de mai sus nu trebuie Însă generalizat sub forma ideii că În societățile simple acuzațiile de vrăjitorie nu pot conduce la fenomene violente: textele etnografice oferă numeroase exemple În care o nenorocire ce afectează comunitatea este atribuită unei persoane bănuite de vrăjitorie, iar această „certitudine” conduce nu numai la forme de pedepsire corporală sau de deposedare materială, ci și la exilări sau la execuții rituale. O vastă bibliografie (Barry et alii, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
fost Îngropați de vii. Este vorba foarte probabil de un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
of affliction), propusă de Victor Tuner (1967). Aceasta se referă la suferințele produse de intervenția neașteptată și răuvoitoare a unei puteri (divine sau umane) În viața unei persoane. Intervenția provoacă boli obișnuite sau boli stigmatizatoare (nebunia, spre exemplu) sau alte nenorociri. Pentru a scăpa de ele este nevoie de rituri de purificare, vindecare sau gonire a puterilor malefice. Definiindu-le ca rituri care „vindecă, exorcizează, protejează și purifică”, Catherine Bell (1997, p. 115) consideră că modelul lui Turner poate fi lărgit pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
muta poluția” și generează o unitate socială prin trăirea unor stări de eliberare spirituală de rău („comunități cathartice”). În acest sens, ele constituie un model pentru alte manifestări simbolice: spre exemplu, riturile politice bazate pe condamnarea unui lider pentru toate nenorocirile petrecute În timpul regimului său și pe executarea lui (de la Ludovic al XVI-lea În timpul Revoluției Franceze din 1789, până la Ceaușescu În timpul Revoluției române din 1989) sau pe exilarea lui fie În Închisori inexpugnabile, fie În zone Îndepărtate și greu accesibile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să aducă un omagiu divinității, mai ales În cazul sacrificiilor periodice, incluse În calendarul religios al societății În cauză. El poate să mulțumească divinității pentru sprijinul și protecția acordate, poate să ceară ajutorul divinității (suplicatio), fie pentru a depăși unele nenorociri precum bolile, catastrofele naturale sau fenomenele meteorologice defavorabile (secete, inundații) sau războaiele, fie pentru a reuși Într-un proiect - Începerea unei construcții, declanșarea unei confruntări, inaugurarea unei expediții În zone necunoscute sau nefavorabile, consacrarea unor obiecte (de la temple la arme
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Într-un ciclu ritualic de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de cerere a iertării, conciliere și propițiere. Comentând mecanismul simbolic al acestui tip de sacrificii, dominante În tradițiile populației Nuer din Africa de Est, E.E. Evans-Pritchard (1977, p. 275) scrie: Ele sunt făcute În vremuri de nenorocire, trăită sau presimțită. Nenorocirea vine de la divinitate și este, Într-un anumit sens, chiar divinitatea. Sacrificiul este efectuat pentru a o convinge să se Îndepărteze de oameni și să nu-i mai tulbure. Pentru a separa divinitatea și oamenii, nu pentru a-i uni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]