6,179 matches
-
e la fel de adâncă precum mările/ dacă privești prin ea oricare margine a cerului se apropie/ pare că oricând poți strânge în palme cerul". Dacă intenționalitatea vederii nu poate umple donația excedentară a invizibilului, care i se prezintă drept gol de nevăzut, vederea se lasă umplută de ceea ce a golit-o. Imaginea nu e golul de vedere decât atât timp cât percepția e covârșită de mai-mult-decât-vizibilul inaparentului. Ea se umple însă intuitiv de îndată ce percepția consimte noului orizont care o absoarbe, o sustrage imediat-vizibilului și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca și între palmele adunate. Se deschide în limitele fertile ale acestei adunări, în locul predilect al reculegerii. Iar ceea ce iese la vedere este posibilul vederii înseși, dat înțelegerii nu prin puterea cuvântului ori a conștiinței treze, ci pe calea ocolitoare, nevăzută, a somnului, în suspensia cunoașterii, ca într-un fel de sesizare abrogată a ceva ce ni se întâmplă în absență: "abia îți mai pot vorbi abia mai pot/ așa că dormi acum dormi cum doarme roua în trandafiri". Imaginea de sine
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Sfârșitul manifestării nu înseamnă însă ultimul apariției. Căci ceea ce s-a dat în imaginea unuia în-doit în altul continuă să se dea. Se redă în inaparentul nemanifestat, în inevidentul fără fenomen, ca imagine ascunsă în transparență, a unei apariții de nevăzut. În sfârșit, imaginea se retrage în propriul început, în așteptarea unei noi lumini, a "tunetului" unui cuvânt, care (în lumea poemului) să îi dea distanța ivirii, la nesfârșit. În colecția TEXTE DE FRONTIERĂ au apărut (selectiv): Apocalipsa de carton, Nichita
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
uneia din intuițiile lui Novalis, căci basmul pune cel mai bine în depărtare realitatea reprezentată, taina fiind potențată în cea mai mare măsură. Un adevărat "canon al poeziei" care - prin răsturnarea planurilor în actul reflectării - aduce în prim plan fața nevăzută a lumii: anarhică, discontinuă, fluidizată (cf. Novalis, op. cit., pp. 188-189, 201). 22 Aceeași imagine a nașterii limpezite în poemul Ivire: Iar din fund de penumbră, din somn,/ din cenușă, - măiastră pasăre/ cu gheare stelar scrise-n zbor/ limpezește cântul în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Poporul nălucă, ibidem, p. 38). 9 "E, pentru a recurge la o comparație, precum parfumul florilor pe care nu le vedem, dar care, "arătându-ni-se" ca semn neașteptat, deja deschide orizontul unui semnificabil, spune ceva înțelegerii noastre despre florile nevăzute care îl emană. Aici, într-adevăr, a intui înseamnă a nu vedea, a ști înainte de a gândi", spuneam în cartea noastră Înțelegerea albă. Cinci studii de hermeneutică fenomenologică, ed. cit., p. 199. 10 Plotin, Enn. VI, 7, 32, în Enneade
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Domnul va fi pentru tine o lumină veșnică" (Isaia 60, 19). Cf. Apoc. 21, 23; 22, 5. 64 Poem de dragoste (PD), p. 228. "Dumnezeu ascuns" (Isaia 45, 15), "Dumnezeul necunoscut" (Fapte 17, 23): Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevăzut" (Col. 1, 15). Adică "ceea ce, comparat cu orice alt existent, este supra-existent, nu doar ca idee superioară, ci ca Existent efectiv" (F. W. J. Schelling, Philosophie de la Révélation, Livre I, PUF, Paris, 1989, p. 176). 65 Născuta lumină (PD), p.
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ca un prezent primit, nu ca o prezență care subzistă în sine", iar "prezentul dat realizează clipa prezentă tocmai pentru că debordează prezența" (Fenomenul erosului, Editura Deisis, Sibiu, 2004, p. 65). 3 Așa cum lucrurile se retrag în preexistența lor, în adâncul nevăzut al departelui, punându-se astfel în siajul începutului: "Sunt, nesortite, lucruri de care/ Când te apropii, încet,/ La fel de încet se retrag/ Ca să cadă/ În râpa adâncă a preexistentului,/ În neștiutul unde țâșnesc/ De foarte departe, nevăzute și albe/ Izvoarele grele
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
preexistența lor, în adâncul nevăzut al departelui, punându-se astfel în siajul începutului: "Sunt, nesortite, lucruri de care/ Când te apropii, încet,/ La fel de încet se retrag/ Ca să cadă/ În râpa adâncă a preexistentului,/ În neștiutul unde țâșnesc/ De foarte departe, nevăzute și albe/ Izvoarele grele și lente/ Și greu suitoare/ Ale trecutului viu" (Trecutul viu, în Poezia, ed. cit., p. 94). 4 "Neuitatul din centrul uitării,/ Nevăzutul din sfera luminii" (Și zile albe treceau, în Poezia, ed. cit., p. 112), "infinit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în "luciul nemișcător"? "Oglinda/ care să adune lumina de soare - are doar forma/ vasului din care nu stă să o toarne nimeni " - absență a reflectării de sine fără de care lucrurile nu există în vederea altuia, nu au decât forma imanenței nemanifestate, nevăzute, fără consistență ontică. La rândul ei, privirea neoglindită în lucruri nu primește învestirea lor imaginală, "nu are adevăr", "este doar un păianjen orb", o privire suspendată în golul vizibilului (cf. Arachneisme, vol. Alte poeme nouă, 1986, în Mircea Ivănescu, Versuri
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Meșteșuguri străvechi, în Câmpiile magnetice, ed. cit., p. 25). 50 Este, cum spuneam, trecerea dincolo, într-un veșnic acolo al începutului care face semn, unde "roiuri de sfinte albine/ miere curg din flori uriașe", traversarea presantă - imponderabilă - a unui prag nevăzut, în timpul auroral al prefacerii: Nu pregeta, treci râul în zori/ cât încă ești ușor" (De dincolo de râu, în op. cit., pp. 27, 28). Nu există însă un loc de trecere privilegiat, căci în această topologie poetică unde e oriunde, urmele sunt
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de trecere cât mai neted și mai permeabil venirii așteptate. Erectă, viguroasă, înclinată până aproape de orizontală, trebăluind grijuliu-afectuos pe deasupra zonelor moi ale unui spațiu profund eterogen și împroșcându-le copios cu încrederea-i în sine: în mediul capricios al sensurilor, nevăzuta macara evoca penibil o imagistică obscenă, de care ideea ajutorului comunitar s-ar fi dorit cât mai complet emancipată. Faptul că aluzia rămânea, prin chiar părelnicia ei, cu neputință de confirmat sau infirmat o făcea cu atât mai subversivă; frământul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
natura traumatică ori benefică a acestei inserții prin excelență marcante, omul se leagă de țăruș cu atât mai trainic cu cât îl ignoră mai profund. Ca și calul, fără să bage de seamă, el poate fi furat de o mână nevăzută și priponit din nou altundeva, de țărușul altui habitus. Și există, pare-se, un fel expert de a acoperi nările omului, în așa fel încât să nu-și audă propriul fornăit de alarmă. Dar pentru cei obișnuiți să fie deranjați
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
construcții mereu în curs de edificare, către-noi-viitoare, veșnic neterminate și de o vastitate ce debordează orizontul. Lucrul cel mai important, ele sunt trase afară din nedeterminare, cu planuri cu tot, de acel liant al dezideratului secretat de existență: ca și cum frânghii nevăzute ar ridica în aer stâlpii de susținere ai unui imens cort depărtat, într-a cărui margine luminată și spațiu parțial deschis evoluează momentan circul lumii. Fiecare număr întinde alte corzi și ridică alți stâlpi, mai depărtați, oarecum trăgând dincoace de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
considerați încă în curs de înțelepțire pe aiurea cu această supremă lecție adusă în tabără de cei întorși și transformată în împărtășanie cantabilă. Lălăiau des jelanii de soartă vitregă și nenoroc, cărora le confereau puterea de retenție a unui zid nevăzut imposibil de traversat, înverșunat să le frângă elanurile de emancipare și să le irosească în volute fără noimă ale zadarului. Clădeau și ei în felul lor. În același timp însă, zidul multhulit ținea la respect o dihanie atât de neînduplecată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și nego ciere, coboară Într-un sincretism care-l face manipulabil. Ce pot face psihosociologii În situații de criză? Cum pot ei conlucra cu alți specialiști, cu economiștii, politologii, istoricii la descifrarea factorilor care au născut criza, la identificarea efectelor nevăzute Încă și găsirea unor soluții? La aceste Întrebări au Încercat să răspundă câțiva specialiști ai domeniului, În cursul unei mese rotunde, Crises et sociătăs, În urmă cu câteva săptămâni, În cursul unui colocviu internațional care a avut loc la Paris
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
la sfințenie, trimițându-ne la Cuvântul Primordial, prin care Dumnezeu a creat totul: „Totul meu”, cum se ruga, cu dragoste, omul sfânt al lui Dumnezeu, Francisc. Într-un anume fel, omul care vorbește sau scrie „este judecat” de către o „instanță” nevăzută a cuvintelor: dacă omul Îl are în inimă pe Dumnezeu, atunci cuvintele se deschid, înfloresc, se cheamă, se leagă, se împart, dăruind Binele și înălțarea celorlalți oameni, pe măsura inimii din care au pornit. Cuvintele au proprietatea de a deveni
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Arhiepiscopul Raymund Netzhammer (1905-1924) „a fost omul cel mare” (parafrazându-l pe canonicul Carol Auner) care a împlinit visul uniților, atunci când a sfințit prima biserică greco-catolică din București, „Sfântul Vasile”, din strada Polonă, la 19 decembrie 1909. Legat prin fire nevăzute de greco-catolici, același episcop a oficiat și Recviemul pontifical în catedrala Sfântul Iosif, la 15 decembrie 1920, pentru Mitropolitul greco-catolic Demetriu Radu, ucis la Senat, într-un atentat cu bombă. Arhiepiscopia de București a înregistrat un salt semnificativ în domeniul
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Cer. Și, înălțându-se la ceruri, EL, PREOTUL, lasă acolo, în urmă, o lume poate mai bună, poate mai dreaptă, dar, sigur EL lasă, în urma Lui, suflete puternice, în care EL a înflorit CUVÂNTUL, prin generozitate și ÎN-CREDERE. 7. „Când nevăzutele fire...” „Să fii un bun român” (Papa Pius al X-lea). „nu știu prin ce dulceață ne atrage atât de mult pământul strămoșesc, de nu ne îngăduie să-l uităm!” (Samuel Micu-Klein, Scrisoare) Pe 30 august 2014, când s-a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
la Senat, înainte cu câteva minute de a-și rosti discursul. Arhiepiscopul R. Netzhammer i-a făcut requiem pontifical în catedrala Sf. Iosif. Ei, cei doi adevărați prelați catolici, au poposit în aceleași locuri, dar în momente temporale diferite, atunci când nevăzutele fire ale destinelor lor i-au unit într-o mare cauză de onoare: a răsplăti un popor de credincioși cu nobilă conștiință națională, printr-o biserică a Domnului. Când R. Netzhammer a fost Rector la Seminarul din București (1900-1902), D.
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
rector, după ce a plecat din București (1902-1905). Visul cel mai important din viața lui Demetriu Radu a fost să înalțe prima biserică unită în București, vis preluat cu onoare și caracter de către Raymund Netzhammer și prefăcut realitate de credință. Atunci când nevăzutele fire își țes urzeala lor de adevăr și credință, omenia și prietenia celor doi oameni, care s-au respectat făcându-și datoria, dăinuie încă și astăzi. Cât privește activitatea și zarva nejustificată a nunțiului Marmaggi, din cauza căruia R. Netzhammer a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
încălcând codurile chiar atunci când pare să le respecte mai abitir, zădărnicindu-le funcția. Știe să se lase strânsă un pic cam prea aproape de partener în vâltoarea unui vals și să încheie cu acesta o complicitate secretă, să schimbe o "semi-dezmierdare" nevăzută. "Ah, tinerețe, frumoasă tinerețe!!! exclamă în jurnalul său, în decembrie 1896. O rochie vaporoasă [...] decoltată, [...] sunetele voioase ale unei orchestre și câțiva tineri dispuși să te prindă preț de-o clipă în brațe pentru rotirea unui vals, nu e nevoie
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
zi, tânărul o duce pe Louise la cinema să vadă un film cu Charlie Chaplin. Profitând de întunecimea sălii, încearcă s-o prindă de mână, cu un gest devenit de-acum obișnuit și care are avantajul de a rămâne discret, nevăzut și neștiut de nimeni. Semiobscuritatea încăperilor întunecate ferește de privirea celorlalți, ca și de propriile scrupule. Cu toate că era vorba de un gest cuviincios, Louise îl respinge. Își dădea oare seama de intensitatea sa simbolică? Era o consimțire, un semn al
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ieșirile, cum se întâmpla în cazul unora dintre prietenele lui Bab, li s-ar fi cerut cu siguranță, ca atâtor fete din perioada aceea, să fie acasă până la miezul nopții. Ar fi fost nevoite atunci, asemenea Cenușăresei, să se facă nevăzute la auzul celor douăsprezece bătăi ale orologiului, lăsând să se spulbere iubirea de-abia născută, povestea poate pe cale de-a se adeveri. Însă Bab și sora ei mai mică nu-și lasă tatăl să le "strice cheful". Ca și tinerii
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tehnic al fonografului sau pick-up-ului dar mai ales centrul scenei, unde privirile se întretaie, se scrutează, se pândesc. Nimic nu rămâne neobservat, nici cele mai mărunte gesturi ale dansatorilor, nici baletul apropierilor amoroase, nici chiar cuplurile care "se fac ușurel nevăzute în întuneric". Fiecare este așadar incitat să flirteze, să aibă rolul principal, nu să "stea pe tușă". Când i se întâmplase așa ceva lui Bab, într-o seară din 1948, Jacqueline, una dintre prietenele ei, nu întârziase să-i vină în
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
rostogolesc bolovani cît casa, dezgolind oasele mamei-pămînt, ți se poate întîmpla. Și cîteodată, în arenă se face liniște. Și se sting luminile. Rămîne doar una. Albastră. Din mijlocul cupolei coboară în mijlocul arenei un scut uriaș de bronz și un glas nevăzut, cu timbru cald, anunță în sală: "Poveste orientală". În arenă intră un cal alb și în șaua lui se află o femeie neasemuit de frumoasă, în văluri albastre. Calul pășește încet, elegant, ca într-un manej de dresură. Perdelele se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]