6,653 matches
-
vorbesc personajele caragialiene, iar în această privință există o moderație pe care scriitorul a avut-o permanent în vedere, nu avem nimic din „merdi‑ vaudage-ul” pus în scenă de Pintilie. Există o certă deli- catețe abilă a prozatorului de a ocoli limbajul licențios, sugerându-l mai degrabă prin deformare lingvistică, apro- piată de jocul prețios al calamburului, păstrând esența unui chirițism evoluat. Adesea personajul este trădat de propria incultură sau mai rar pus în dificultate de incultura altora. Comicul de limbaj
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
loc în loc de carierele unde modul de lucru nu se deosebea prea mult de cel de-acum câteva mii de ani. Ochiul nostru nu s-a putut sătura de-atâta frumusețe; dar nu știam ce ne-așteaptă. Deci, după ce-am ocolit insula Elefantina (numită astfel din cauza rocilor imense a căror formă este identică unor elefanți) am coborât în port și transportându-ne bagajele în microbuz pe la ora 15,20 am pornit spre Hurghada urmând să parcurgem în jur de 600 km
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
efectuate pentru schimbarea plăcilor de pe trotuare. Spun „incomod”, când de fapt nu deranja nimic, munca fiind făcută destul de curat și fără zgomotele pe care le-ai putea întâlni la noi într-o situație similară. Am ajuns în Piața Cataluniei, am ocolit El Corte Ingles - marele magazin - și am urcat pe o stradă paralelă cu La Rambla, pustie, cu magazinele închise și felinare frumoase, pe care, dacă ai puțină imaginație ți le poți închipui luminând seara, aceeași stradă populată și gălăgioasă. Ne-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
a cunoscut un francez. Ea era foarte frumoasă, el era foarte inteligent și dintr-o familie nobilă. Se iubeau mult și erau o pereche minunată; au fost și ocrotiți de soartă, toate problemele care frământau pământul în acei ani zbuciumați ocolindu-i și pe ei și pe părinții tatălui meu. Fiind bogați s-au retras în Elveția unde au petrecut ani minunați, și eu, copilă fiind, alături de ei eram păpușa și sufletul atât a bunicilor, cât și a părinților și prietenilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
din temelii întreaga familie. Fata cea mare în loc să se ocupe de propria viață a fost brusc pusă în situația de a-și crește sora ca pe propriul copil. Poate că mulți vecini bârfeau că a făcut ea copilul, băieții o ocoleau din cauza asta și astfel a renunțat la propria viață, năpustiindu-se cu toată pasiunea pe care sufletul ei tânăr o avea, asupra unei copile care a devenit scopul unic al vieții. Aproape că l-a crescut și pe fratele ei în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Al patrulea exercițiu: după ce am cercetat spațiul scenic, ne-am grupat din nou doi câte doi. Unul cu ochii închiși pornește să exploreze, fiind secondat de partenerul care cu grijă ne păzește să nu ne ciocnim de obstacole, să le ocolim. Acest exercițiu presupune o încredere nemărginită în cel de lângă tine. Ultimul exercițiu: de data aceasta toți, cu ochii închiși pornim prin scenă căutându-ne partenerul pe care l-am cercetat în primul exercițiu. Când ne găsim unul pe altul ne
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
doi pași de stația de metrou și are în jur tot "confortul": mall, poștă, piață, 5 bănci, parc, ștrand și... cimitir! Când stăteam la comun, veneam din centru acasă cu mașina 42, cu "burduf", veșnic aglomerată, care, înainte de stația mea, ocolea cimitirul. Trecând într-o seară, pe scară, cu autobuzul, unul din vecinii mei de locație văzând multe lumânări aprinse în cimitir a exclamat: "Io-te, bă, ce iluminație!". La care un amic, în stilul Mitică, a răspuns, spre hazul celorlalți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Națiunea tr)ia acum, potrivit profesorului Lamm, Într-o lume a iluziilor; dezbaterile politice practic au disp)rut. Atacul de Yom Kippur a fost „o lovitur) dat) unei populații drogate cu sloganuri f)r) conținut, tr)ind În ceaț) și ocolind realitatea”. Urmeaz) cuvinte și mai grele. În „r)zboiul de șase zile” Israelul a cucerit și ocupat teritorii egiptene, siriene și iordaniene. Intenționeaz) el s) le și p)streze? În 1939, Anglia și Franța intraser) În r)zboi cu Germania
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
David, s-a trântit lang) șofer și, pe un ton hoț)rât, dar șoptit, i-a indicat o adres). Una dintre doamne s-a enervat foarte tare; cealalt) râdea când mi-a povestit incidentul. „Nu ne-a f)cut s) ocolim prea mult”, a precizat ea. Primarul era În criz) de timp și nu și-a mai cerut scuze. Kollek știe s) fie extrem de politicos, dar poate fi și ursuz. Totuși, puțini primari din lumea aceasta sunt atat de atenți fâț
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
că n-aveam de ales decât să renunț devenea din ce În ce mai acut. Era În iunie și am decis spontan să plec din București. Împlineam cincizeci de ani și nu aveam deloc Înclinația să mă las sărbătorit public. În general prefer să ocolesc aniversările. Evitând așadar prilejul de festivități În cinstea mea, am preferat să caut În singurătatea liniștită din jurul insulei cu mănăstiri de pe muntele Athos ambianța necesară reflecției, pe care Îmi Închipui că o „jumătate de veac“ o provoacă oricui. Atmosfera de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îndesate acolo. Aud zăpada scârțâind sub cizmele lui de pâslă, În timp ce se ocupă de bagaje, aud hamurile zornăind, apoi aud cum Își ușurează nasul printr-o manevră dibace de stoarcere și scuturare executată de unul din degete și policar, În timp ce ocolește cu pași grei sania. „Madmazelia“ - cum Îi spune susținătorul ei - se urcă Încet, cuprinsă de negre presimțiri, agățându-se de el, Înfricoșată de moarte să nu cumva să plece sania Înainte de a-și adăposti În ea formele pline. În cele
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În poienile umede ale unor vechi moșii, pe terenuri de instrucție militară pustii sau pe cărarea acoperită de zăpadă dintre două șiruri de brazi. În spatele acestor imagini era totuși un abis emoțional foarte special pe care Încercam disperat să-l ocolesc, ca să nu izbucnesc Într-un potop de lacrimi și acest abis era tandra prietenie care se Împletea cu respectul pentru tatăl meu; farmecul Înțelegerii noastre perfecte; partidele de la Wimbledon pe care le urmăream Împreună, În ziarele londoneze; problemele de șah
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu chiloții care mă jenau. Într-o după-amiază, am zărit-o În holul ringului, unde cel mai chipeș dintre instructori, un ticălos sclivisit gen Calhoun, o ținea de Încheietura mâinii și o interoga cu un rânjet parșiv, iar ea Îi ocolea privirea și Își răsucea ca un copil Încheietura mâinii În strânsoarea lui; În noaptea următoare, individul a fost Împușcat, prins cu lasoul, Îngropat de viu, Împușcat din nou, sugrumat, insultat Îngrozitor, ochit cu sânge rece, cruțat și lăsat să-și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
imaterială. Întorsesem cu susul În jos și coborâsem sub nivelul șeii ghidonul bicicletei mele Enfield, transformând-o Într-o versiune proprie a unui model de curse. Rulam pe cărările parcului, pe urmele lăsate În ziua precedentă de modelul cauciucurilor Dunlop; ocolind cu grijă cocoașele din rădăcinile copacilor; alegând câte o crenguță căzută ca s-o retez cu sensibila roată din față; șerpuind Între două frunze plate și apoi Între o pietricică și gaura din care fusese dislocată În seara precedentă; bucurându
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ea atenția. Ne tot îndemna să plecăm: se face noapte, stăm departe. Griji de mamă, până în ultima clipă! * În ziua înmormântării (27 decembrie 1981), ca un făcut, întârziasem! Tocmai noi, rudele cele mai apropiate, eu, Doina, tata; trecusem mai întâi, ocolind, pe la unchiu’, care obținuse de la ministerul unde lucrase atâția ani un microbuz, și acesta se defectase, pe drum sau parcă chiar înainte de a pleca; am așteptat să se repare ceea ce era de reparat... Înaintam grăbiți - era aproape ora zece dimineața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mea în neființă. * În cadrul unei emisiuni sportive, ni se oferă secvențe ale unui meci de fotbal filmat cu 40 de ani în urmă. O partidă desigur memorabilă, în care au evoluat câteva din celebritățile vremii. Obiectivul camerei de filmat nu ocolește însă nici tribunele și treptat-treptat interesul meu se deplasează de la spectacol la spectatori. Dintre oamenii, adunați cu miile într-o după-amiază de acum câteva decenii ca să asiste la acel meci câți mai trăiesc, câți nu? Dacă ultimii ar dispărea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
în 1959 (când, aflându-mă în anul IV, am fost dat afară din UTM și apoi exmatriculat - vezi în urmă). Și atunci, și acum (la începutul anilor ’90), colegii (pe atunci de facultate, acum de breaslă) m-au dezavuat și ocolit, aproape în unanimitate... * Că acest om, deși nu i-am făcut nimic, mă urăște, nu poate fi nici o îndoială: nu-mi rămâne decât să sper că mă urăște pentru defectele, și nu pentru calitățile mele. * „Domnule, ce suflet aveți!”, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și de golful Burgas, relativ aproape - spre nord - de un alt oraș așezat chiar la poalele Balcanilor centrali, și care a „botezat” o altă „mahala” bolgrădeană: Sliven. Ca să ajungă în sudul Basarabiei, acele grupuri au trebuit să străbată munții sau, ocolindu-i, să meargă de-a lungul țărmului Mării Negre, să traverseze Cadrilaterul, apoi toată Dobrogea... Exodul a mii de oameni nu s-a putut face desigur fără asentimentul autorităților turcești, cu care probabil s-a negociat strămutarea, prin intermediul rușilor. Amândoi bunicii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce fac și gândesc compar ceea ce este cu ceea ce a fost. Mă gândesc uneori la anul 1973, un an decisiv pentru mine. Inconștient m-am îndepărtat de „tinctura” celor care îmi aduseseră multă suferință. (Tinctura - casa sufletului, Jakob Böhme) Am ocolit locurile și persoanele care au „jucat” în „filmul” suferinței mele. Nefericitele vizite la spitalele unde m-am umilit sângerând până în apropierea morții m-au luminat asupra propriei mele voințe, care se lăsa ușor înlănțuită de tenebroase pasiuni și prietenii dăunătoare
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Și atunci au argumente: Ăsă mă duc să mai dau și bani pentru a vedeaă Și urmează exagerările pe care fantezia omului mic le poate inventa, descurajând interlocutorii. În aceste condiții, mă simt dator să comunic cititorului faptul că am ocolit unele neîmpliniri care oricând pot apărea într-un spectacol. Fiind permanent în interiorul Operei, aș fi putut fi acuzat că pledez pro domo. Era și acesta un risc. Mi-am asumat aceste răspunderi până când vor apare tineri pregătiți să scrie cronici
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
din solistele care a împlinit anul acesta 82 de ani (10.09. 2004), fără ca vreun ziar local să găsească spațiu pentru a o evoca, este Maria Toma-Ioanițescu. La această vârstă, încă se interesează de viața Operei (deși necazurile nu o ocolesc), sunându-ne mereu de la Buzău, orașul soțului, respectabilul pensionar (și el fost ieșean), prof. univ. Costel Ioanițescu. Trecând în revistă activitatea sa, mă voi opri doar la câteva roluri, urmând să comentez pe larg strădaniile sale în Mirajul scenei (când
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
au dus cu salvarea la spital? Ai fost la spital? Da, m-au dus la psihiatrie. Înseamnă că ești nebună. Cum să-ți pun ceva în cafea? Du-te în secție că s-a terminat pauza. De atunci colega mă ocolea, și în fabrică, dar și pe stradă. După pauza de masă, eram hotărâtă să merg la șeful de secție și apoi să mă înscriu în audiență la director pentru a întreba ce au de gând cu mine. Am fost, însă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
l-a predat la județ. Am primit dispoziție strictă să nu spun nimănui despre această întâmplare. De atunci, ori de câte ori auzeam de Negru de la Colegiul de Partid simțeam teamă, dar și un mare dezgust. Nu-i vorbă că și el mă ocolea. Din păcate ne-am mai întâlnit de câteva ori. Eu pentru a fi anchetată, iar el pentru a mă ancheta. MĂRȚIȘOARE PENTRU TOVARĂȘA ÎNVĂȚĂTOARE Era 8 martie, ziua femeii, zi sărbătorită prin școli cu mici spectacole, cântece dedicate mamei și
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
În Cernăuți la cimitir semnele funerare ale trecutului românesc poartă urmele profanării. Monumentele care amintesc de Aron Pumnul, familia Hurmuzăcheștilor, Flondor abia mai pot fi recunoscute. Urmele lui Mihai Eminescu din Cernăuți unde poetul a poposit În anii tinereții sunt ocolite cu grijă de traseele turistice. Aflăm cu acest prilej că Mihai Eminescu era fiul unei ucrainence, că avea nume ucrainean pe care i l-au schimbat șovinii români. În școala În care a Învățat el azi nu se mai predă
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
culpabilizărilor găsind țapi ispășitori tocmai printre acei care cu luciditate și curaj au dezvăluit obstacolele reale ale tranziției. Insistența cu care se vorbește de naționalismul românesc are scopul să facă loc naționalismului, șovinilor și iredentiștilor antiromâni. Se ignoră și se ocolește un adevăr de necontestat: Nationalismul ca sentiment al iubirii fată de neam nu implică și ura sau disprețul față de alte etnii. Sensul nobil al cuvântului nu are nevoie de comentarii dar reua credință Îl introduce și-l declină la toate
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]